Ieri a început Festivalul George Enescu, unul din cele mai mari festivaluri de muzică clasică de pe planetă. Da, sunt puține astfel de festivaluri mari cu sute de concerte într-o lună. Cel din Salzburg este unul dintre ele. Nu știu dacă nivelul organizării se compară, însă cifrele sunt pe acolo. La fel și renumele orchestrelor și artiștilor invitați. Sunt o grămadă de bani investiți. Altfel nu se poate. Sunt banii noștri, bani publici. Anul acesta, pe lângă obișnuitele serii de concerte ”mari orchestre”, ”operă și balet”, ”contemporane”, ”de la miezul nopții”, ”camerale” și concursul festivalului, vom avea și o serie ”world music” plus o serie de concerte în afara Bucureștiului, în Timișoara, Arad, Cluj, Sibiu, Iași, Craiova, Bușteni și Târgu Mureș.
Dacă nu plănuiți să mergeți în sălile de concert, vă recomand să mutați pe TVR Cultural pentru transmisiunile directe.
Dar să revin la erată… Ultimul dintre vorbitorii de la deschiderea de aseară, după fermecătorul Pleșu, a fost ministrul culturii Kelemen Hunor. Este greu să vorbești după Pleșu, dar Kelemen al meu a dat-o-n bară rău de tot, cu un discurs fărăr cap și fără coadă, pe deasupra citit greșit de pe hârtie. Audiența a fost mai mult decât îngăduitoare cu niște aplauze răzlețe. Și au avut dreptate. Dacă nu stăpânești limba, lasă discursurile complicate pe seama lui Pleșu. Jumătate de minut trebuia să vorbească Kelemen al meu. Eu asta aș fi spus în locul lui:
Deschidem azi unul din cele mai mari evenimente de pe planetă. Festivalul George Enescu este al nostru, al tuturor. Haideți să ne bucurăm de el și, mai ales, să ne mândrim că-l avem.
Zoli Herczeg 