Da. Când nu mai credeam că mai pot să fac ceva, m-am gândit să încerc totuși. Reamintesc că la întoarcerea din .hu mi-am uitat telefonul în taxiul din Budapesta. L-am sunat pe Petru, care era încă acolo la hotelul Sofitel, să vorbească cu nenea acela de la poartă fiindcă părea că îl cunoaște pe taximetrist. M-au sunat la firmă să mă întrebe cum arăta taximetristul, la ce oră s-a întâmplat și gata. Aseară m-a sunat Petru cu vestea cea bună: au recuperat telefonul.

RESPECT!

Na, că am făcut-o și pe asta… Era un taxi din ăla fără firmă. Aveam doar 8 mii de forinți la mine fiindcă știam că o cursă din centrul Budapestei până la aeroport este în jur de 6000. M-am speriat când am văzut 8650 pe aparat. Noroc că m-am scormonit un pic și am descoperit că am 9000. Ah, ce bine. M-am bucurat că nu trebuie să fug la bancomat. Atât de tare că am uitat telefonul pe banchetă. Acum eu unde sun ca să-mi recuperez telefonul? Asta e, să fie sănătos. Dar hai, măcar să mă conectez la net să dau un erase la telefon (mișto Exchange-ul ăsta) și să-mi anunți colegii de la IT să-mi blocheze simul. Mă conectez la primul wifi (Telekom) și încerc să cumpăr 30 de minute de net. Aplicația insista să-i dau un nr de telefon. La ce îți trebuie măi? Am aflat: you will get an sms with a code… Alooo!

Noroc că mai era un wifi moca.

PS: e o muzică faină la boxe cu un chitarist. După ce îl ascult o vreme, mă uit în jur. Era în spatele meu, în persoană. Hai să-l înregistrez cu telefonul. Ah, e în taxi…