De când Microsoft trage tare pe cloud, toți cei care au trăit din îmblânzirea bestiei numite SharePoint Server au simțit că le scapă printre degete. SharePoint-ul din cloud înflorea de la o lună la alta, iar serverul on-premises dădea să moară. Erau chiar voci care spuneau că Microsoft va renunța la SharePoint Server. Dureros, mai ales pentru cei care nu pot pune totul în cloud.

E interesant cum a evoluat SharePoint. S-a născut la început de mileniu prin comasarea unui set de tehnologii (document/content management, search, colaborare, site-uri web interne, FrontPage), iar integrarea strânsă cu suita Office de pe PC-uri a dus la o creștere rapidă a SharePoint Server. Era exact ceea ce lipsea suitei Office, un loc central unde toți își pot arunca documentele și lucra pe ele. A fost multă vreme cel mai rapid produs care a depășit un miliard de dolari în business-ul Microsoft. Apoi a devenit vehicul pentru multe alte tehnologii: workflow, sincronizare offline de documente, formulare, business intelligence, social networking, wiki, versiunile web (în browser) ale aplicațiilor din suita Office, site-uri publice etc. Programatorilor din ecosistemul Microsoft le-a plăcut SharePoint, fiindcă era totul .NET. Problema e că a devenit o ditamai bestia, foarte greu de stăpânit, nasol de convins să meargă rapid, un coșmar de făcut cu el site-uri publice, iar programarea nu era chiar o floare la ureche. Să nu uităm că ajunsese la versiunile 2010/2013 așa, în timp ce pe web pretențiile erau mult mai mari, Google strivea toți competitorii de search, site-urile trebuiau să răspundă în câteva secunde, trebuiau să meargă pe orice device, mai tot ce se adăugase la SharePoint exista sub forme mult mai light, mai ușor de folosit. Bestia devenise mult prea mare.

Între timp apăruse cloud-ul, iar Microsoft a investit mai mult în versiunea din cloud a lui SharePoint decât în cea on-premises. Apoi probabil au văzut și ei cât de greu e să ții bestia în frâu, iar în anii care au urmat după 2013 au vorbit numai de cloud, ne-au lăsat să credem că SharePoint va muri on-premises, dar de fapt s-au hotărât să-l rescrie, smulgând din el tot ce era overhead, aruncând la gunoi partea de renderizare și adoptând JavaScript în noul SharePoint Framework. Versiunea 2016 a SharePoint Server s-a lansat slabă rău în mai 2016, practic neterminată, cu promisiunea că vor urma pachete cu actualizări, pe măsură ce sunt gata și restul de capabilități. Primul “feature pack” a apărut în noiembrie 2016.

Scriu asta din perspectiva unui furnizor de soluții, care folosește SharePoint. A fost foarte greu în perioada asta să convingi clienții că SharePoint e o cale sănătoasă de urmat on-premises. Noroc că vechile capabilități de document management și integrarea cu suita Office erau de multe ori suficiente, dar dacă clientul dorea BI, deja se complicau lucrurile. Apropos, câteva lămuriri pe partea de BI sunt tot pe blogul Office. Da, necesită așa numitul Office Online Server, o denumire nefericită fiindcă da, e un server on-premises. Licențierea pentru ăsta este prin Software Assurance la SharePoint. Iar dacă tot am deschis subiectul de licențiere, dispare varianta gratuită, inclusă în Windows Server (SharePoint Services, fostă Foundation), iar la categoria dispariții, dispare și SharePoint Designer. Dar mergeți și citiți, fiindcă e jale. Totul s-a schimbat.

Viitorul SharePoint-ului, așa cum o predică Microsoft, este în continuare înclinat puternic către cloud, dar măcar știm acum că SharePoint Server pentru soluții on-premises nu este mort și chiar dacă s-a renăscut mai slăbuț, măcar avem speranța că va pune mușchi în timp și nu se va îngrășa din nou.