De la distanță e frumos, chiar spectaculos, să vezi că natura renaște într-un mediu de cvasi-șantier. Însă pe măsură ce îi vezi detaliile, îți trece repede entuziasmul. Până la urmă tot cu molozul, gunoiul și câinii vagabonzi rămâi ca amintiri. Avem mult de lucru pentru a-l transforma într-un parc natural curat. Până atunci, să vedem cum e cu bicla pe dig, de jur împrejur, cca 5km, începând de la Asmita, în sensul acelor de ceasornic.

Laturile de nord și de est sunt ok, probabil și pentru că poteca e mai umblată de doritorii de plimbărică. Atenție totuși la plimbăreți și alergători, fiindcă nu sunt toți obișnuiți cu traficul de biciclete.
Latura de sud are ceva buruieni razante pe lângă potecă, dar încă se poate merge cu viteză. Pe latura asta e o zonă betonată, unde pot intra mașini (pe la colțul acela sudic). Nu prea ai ce face acolo cu mașina dar deh, de ce să nu se ducă meseriașii la pescuit cu ea dacă se poate și să deschidă ușile pentru o manea, dar pe ambele părți, ca nu cumva să poți să treci.
Latura de vest este total neumblată și se merge în “blind” prin buruienile înalte. Pregătiți-vă să absorbiți denivelările surpriză, iar dacă v-ați săturat, la următoarea tură puteți alege varianta să treceți prin gardul de la Sun Plaza (pe la colțul sud-vestic al digului) și să închideți bucla pe șosea pe Calea Văcărești, ca în poza de mai jos.

Câini am întâlnit pe latura sudică în apropierea caselor și pe latura vestică unde pe la mijloc sunt niște barăci în acel interval dintre dig și Calea Văcărești.

Un traseu interesant, mai ales pentru cei care locuiesc în partea asta a orașului. Eu îl folosesc doar cănd vreau să simulez un triatlon, cu proba de înot la bazinul de la 168 Sport Station de la Asmita. Dacă e să ies doar cu bicla, o fac în câmpia ilfoveană sau în pădurile din jur.