M-am simțit foarte bine la a treia participare la wintertriathlonul de la Cheile Grădiștei. La wintertriathlon se aleargă, se biciclește și se schiază, în ordinea asta. În 2017 am abandonat fiindcă m-am dus cu gume înguste de ciclocros pe biclă, în 2018 am terminat suferind fiindcă m-am dus cu schiuri de clasic și nici nu știam încă skate, dar acum a fost totul ok. Tot printre ultimii am ajuns și acum, însă fără suferință. Anul ăsta concursul a contat pentru campionatul european, însă au fost tare puțini amatori (7 ștafete, toți români și 66 la individual din care 25 de români). Din cauza asta, deși am fost printre ultimii, am fost al treilea român la categoria mea de vârstă. Am fost 4 participanți la categorie, dar Bruno a fost descalificat. Cred că a făcut mai puține ture de ski decât trebuia. Așadar, fiindcă concursul a contat pentru campionatul național de wintertriathlon, am obținut medalie de bronz. Ura! Bineînțeles că habar nu am avut. Nici măcar nu am participat la festivitatea de premiere, iar acum trebuie să fac niște acrobații cu prietenii de la federație ca să revendic medalia.

Deși stațiunea de la Fundata este la 1300m, a fost foarte puțină zăpadă. Am avut noroc cu un pic de ninsoare de vreo 5cm cu o zi înainte de concurs, însă a fost prea puțin prea târziu. A fost mai degrabă de frumusețe, ca să mai albească peisajul. Pârtia de schi fond a fost preparată doar pe jumătate din lungime folosind zapadă cărată cu basculanta. Gazdele sunt obișnuite deja să pregătească zăpadă artificială într-o parcare mai jos pe vale, cu 3 tunuri de zăpadă și apă din pârâu.

Alergare 2,3km: organizatorii au decis să mute alergarea în jurul dealului de la nordul poligonului pe asfalt aproape curat. Doar câțiva zeci de metri erau cu urme de zăpadă. Dacă doriți să vă băgați la anul, vă recomand să vă pregătiti totuși cu încălțări de trail. Eu am parcurs cele două ture ușurel cu moșii de la coadă în 13min30s într-un ritm de 6min/km, la pas pe urcări. Am pierdut 1min30s în tranziție să mă descalț, să îmi iau pantofii cu SPD și să plec pe traseul de bicicletă.

Bicicletă 5,3km: traseul de bicicletă a rămas aproape același, cu excepția intrării pe traseu, care s-a făcut acum pe sub pasaj pentru a evita intersectarea bicicliștilor cu alergătorii întârziați. Chiar acolo sub pasaj era o mocirlă de toată frumusețea. Până am ajuns noi să concurăm, trecuseră deja cursele de elite și juniori pe acolo și au măcinat frumos noroiul. Nici în rest nu era diferit, dar măcar simțeai piatra pe sub bălți și șleaurile de zăpadă și puteai să ai încredere să bagi tare. Mă rog, cine putea și avea suflu. E voie doar cu MTB-uri și anvelope late de minim 2 inch. Am mers din nou ușurel, fiindcă știam că greul abia avea să vină la schi fond. Am terminat cele două ture în 23min30s cu o viteză medie de 13,5km/h. Toți eram plini de noroi când am ajuns la schi fond, în sfârșit pe zăpadă. Cei de pe primele locuri deja terminau cursa, cu tot cu schi fond. Aproape 4 minute mi-a luat în tranziție ca să îmi încalț bocancii de fond, bețele și să îmi prind schiurile de bocanci. Ale naibii legături, nu voiau nicicum să cupleze. Deh, lipsa de experiență.

Schi fond 3,7km: cine zice că nu poți cădea la schi fond? Cum să nu, chiar de pe loc, înainte de a pleca. Mda, probabil eram totuși obosit, sau prea relaxat. Hopa sus și dăi bătaie în proba cea mai grea, unde am cea mai putină experiență. Norocul meu a fost că organizatorii nu au amenajat întregul parcurs planificat și au păstrat doar o singură urcare plus coborârea aferentă de pe latura sudică a traseului. Am mers la pas în sus pe porținuea mai abruptă și în plug la coborâre. Nu am suficient exercițiu să cobor în viteză pantele, așa că am ales să cobor safe în plug și să termin fără frustrările căzăturilor. Am reușit să termin relaxat, printre ultimii, dar mândru încă o dată. Mi-au folosit antrenamentele de la Borovets din ianuarie, când am reușit să ies în fiecare zi câte o oră cu schiurile de skate seara, după schiul alpin. Deși am simțit oboseala alergatului și biciclitului, picioarele s-au dus singure pe schiuri și au reușit chiar să mă recupereze de la câteva dezechilibrări. Am terminat în 29min cele 4 ture de schi fond cu o viteză medie de 8km/h. Da, știu, e foarte încet, mai ales dacă te găndești că un fondist bun face o medie de peste 25km/h.

Cu timpul total de 1h11min30s am ajuns pe locul 61 din 66 și m-am ales, cu puțin noroc, cu medalia de bronz la categorie.

Recomand cu căldură acest concurs care a fost unul din proiectele dragi ale regretatului Klósz Péter, iar dacă nu știți schi fond, atunci citiți articolul meu pentru începători. Acolo am recomandat să începeți cu stilul clasic, dar promit că voi reveni cu partea a doua și recomandări pentru stilul skate. Nu știți despre ce vorbesc? Citiți și haideți să ne vedem data viitoare pe pârtie.