Trotineta electrică o alege fiecare după nevoi și posibilități, dar realitatea este că trotinetele Joyor sunt printre cele mai bune, deși sunt la limita portabilității.

După un an de mers cu modelul X5S+ și aproape 1000 km, cred că pot să îmi spun părerea despre câteva aspecte importante. Sper să fie utile pentru cei care vor să-și cumpere o trotinetă electrică:

1. Autonomia/bateria. Dacă aveți de făcut drumuri de câte 25 km, atunci nu luați o trotinetă cu autonomie de doar 25 km. Păi da, fiindcă autonomia aceea teoretică de pe site-ul de prezentare o obțineți în condiții ideale cu:

• viteza economică: relax, nimeni nu spune care e viteza economică. Va trebui să o aflați singuri, după ce o cumpărați. Dacă sunteți ca mine și știți de la început că veți merge cu viteza maximă, atunci să nu vă așteptați să obțineți autonomia maximă;
• minim de accelerări și frânări: un stil de condus violent – pardon, sportiv – cu frânări bruște, va descărca bateria mai devreme fiindcă se pierde energie aiurea. Da, recunosc și asta;
• greutatea minimă a rider-ului. Nu e cazul la mine, care sunt mai aproape de 0,1 tone decât de, să zicem 50 kg;
• înălțimea minimă a rider-ului. Da, profilul aerodinamic devine important peste 25 km/h. Cei care vă dați cu bicicleta înțelegeți ce spun. Problema este că pe trotinetă trebuie să stai drept, în picioare, cum e mai rău din punct de vedere aerodinamic. Puteți încerca să vă aplecați sau să vă așezați pe vine, însă nu numai că veți arăta caraghios, va fi și foarte incomod.
• fără vânt din față. Nici măcar vântul din spate nu ajută, fiindcă motorul nu se poate deconecta de la roată (este practic parte din roată) și nu permite depășirea vitezei maxime.
• fără dealuri. Urcușurile rup bateria proporțional cu greutatea rider-ului. Veți spune că orice urcare e urmată de o coborâre (sau invers), dar din nou, coborârile nu compensează pierderea de energie de la urcare din motivul amintit mai sus la vânt;
• vara pe căldurică: bateria se simte bine la cald și scade în eficiență puternic cu scăderea temperaturii, ajungând pe la 50% la zero grade.

Știm deja de la smartfoane că Ah (amper-ora) este unitatea de măsură pentru dimensiunea bateriei, capacitatea ei de a furniza curent în timp. Problema este că pentru a afla energia înmagazinată, adică adevărata capacitate a bateriei, va trebui să înmulțim amper-orele cu tensiunea bateriei. Obținem atunci numărul de Wh (wați-oră). Bateriile de capacitate mare, cele de la mașinile electrice se măsoară în kWh (kilo-wați-oră) și pot avea între 30-100 kWh. La telefoane se folosește doar Ah pentru că tensiunea este la fel la toate, de 3,7 V, fiindcă se folosește o singură celulă de Li-ion și atât este tensiunea nominală a unei astfel de celule.

La trotinetele electrice este însă greșit să se folosească doar Ah, fără tensiunea bateriei. Practic comercianții ar trebui obligați să folosească Wh sau kWh, ca la mașinile electrice. Da, fiindcă se folosesc mult mai multe celule de Li-ion. De exemplu Joyor-ul meu de 13 Ah și 48 V are bateria de 0,6 kWh (13 x 48 / 1000) și are 5 celule puse în paralel pentru a obține pachete de 13 Ah (5 x 2,6 Ah cât are o celulă normală de Li-ion) și 13 astfel de pachete puse în serie pentru a obține 48 V (13 x 3,7 V). Ceea ce înseamnă că bateria mea are în total 13 x 5 = 65 celule de Li-ion. Se mai spune că este în topologie 13S5P, adică 13 în serie, 5 în paralel. Joyor spune că folosește celule 18650, adică sunt celule cilindrice (cifra 0) cu diametrul de 18 mm și lungimea de 65 mm. Ca fapt divers, dacă ar folosi celule de capacitate mai mică, de 2,2 Ah, atunci ar trebui să pună 78 celule în topologie 13S6P.

Uitați-vă după Wh sau kWh la comercianții de trotinete electrice și dacă găsiți doar Ah fără tensiune (V), atunci e bullshit.

2. Greutatea și dimensiunea contează enorm dacă vreți să cărați trotineta pe aiurea, în metrou, la birou etc. Joyor-ul meu cântărește 16 kg și este greuț. Trebuie să schimb mâna măcar odată până ies de la metrou cu ea. E clar că nu e de fete. O trotinetă mare, lungă și lată, este mai comodă în mers, poți să stai confortabil cu ambele picioare pe ea, chiar dacă porți 45 la pantofi ca mine, însă este greu de mânuit când nu ești pe ea. Dacă intri cu ea în lift, vei da inevitabil de oameni care se uită urât. Eu folosesc trotineta de la mine din sat până la metrou și apoi de la metrou la serviciu. Am norocul că mă urc la un capăt de linie, bag trotineta sub scaune și mă dau jos la celălalt capăt. Altfel e aproape imposibil să urci cu măgăoaia într-un tren aglomerat. Dacă aveți problema asta, luați o trotinetă mai mică, chiar dacă veți face un compromis la baterie, viteză, etc. Dacă portabilitatea nu este o problemă pentru voi, atunci mergeți cu încredere spre trotinete și mai mari, cu baterii de 1,2 kWh: QuickVolt 10x de 34 kg, Kult de 25 kg sau chiar SB50 de 70 kg, pe care le parchezi ca pe motociclete și nici nu te gândești să le ridici.

Rezistența devine importantă dacă sunteți grei sau vreți ceva durabil. Joyor-ul e din clasa de trotinete zdravene. Se vede imediat pe ea că e solidă, iar la prima cursă simți imediat că te ține ca lumea. Problema e că această soliditate impune greutatea de mai sus. Parcă aș da un ban în plus pe un cadru mai ușor și pe niște componente mai ușoare. Dacă la biciclete se poate ajunge la 8-9 kg cred că se poate și la trotinetele meseriașe. Bateria nu e grea: are cca 3 kg

3. Puterea motorului e un parametru periculos pentru cumpărătorul neavizat, fiindcă la motoarele electrice vorbim despre puterea nominală, adică puterea la care funcționează corect, dacă îi dai tensiunea nominală și reușești să-i furnizezi curentul nominal. Dacă nu reușești să îi oferi această putere (din baterie), adică tensiunea și curentul necesar pentru această putere, atunci e degeaba.

Apoi curentul maxim dat de aceste baterii Li-ion este determinat de rata maximă de descărcare, de obicei 1C (“C rate” în engleză). În cazul Joyor-ului meu, curentul maxim este 13A. Nu te joci cu curentul ăsta maxim, fiindcă riști să-ți ia foc bateria.

De exemplu: la o baterie de 11.5 Ah și 36V e cam nașpa să pui un motor de 1000 W fiindcă va trebui să dai un curent de 28 A, adică va trebui să fie o baterie cu rata de descărcare 3C, sau să îi atașezi un stingător. Asta dacă tensiunea nominală a motorului este de 36V, fiindcă dacă e mai mare de 36V, atunci e doar o țeapă de marketing. Nu afișează nimeni tensiunea și curentul nominal al motorului, dar se fălesc cu puterea nominală complet aiurea.

Later edit: Haideți să introducem câteva concepte mai avansate: eficiența motorului și cuplul. Eficiența motorului este procentul din puterea nominală care se transformă în putere mecanică în ax. Eficiența e varză la pornire la aceste motoare și crește spre 90 % la turația nominală, chiar mai sus la unele motoare meseriașe. De ce ne interesează puterea mecanică? Fiindcă ea ne dă cuplul (măsurat în Nm). Cuplul este direct proporțional cu puterea mecanică și invers proporțional cu turația, ceea ce compensează lipsa de eficiență la turații mici. Vasăzică dacă este alimentat corect, un motor cu putere nominală mai mare va avea un cuplu mai mare. Ca fapt divers 1 CP (cal putere) = 746 W, adică trotineta mea are aproape un cal putere, un mânz.

4. Viteza maximă a trotinetei ține de turația pe care o poate atinge motorul și de dimensiunea roții. Am spus că motorul este parte din roată? Așa e. Nu există lanț sau alte elemente de transmisie. Este un motor fără perii (brushless) care îmbracă butucul roții din spate. Viteza afișată de ceasul trotinetei este dată de turația roții și este un pic mai mare decât cea măsurată cu GPS-ul. Cam ca la mașină, o viteză pe ceas de 38 km/h este de fapt 36 km/h pe GPS.

Controlul vitezei se face cu un trăgaci de pe ghidonul drept, iar acesta va determina curentul trimis de către electronică/controller în înfășurările motorului.

E fain să ai o trotinetă care merge tare, însă peste 25 km/h devine periculoasă și trebuie să te gândești serios la sistemul de frânare și la protecția capului, mâinilor etc.

5. Frânele sunt esențiale la viteze mari. Altfel devii o ghiulea pe roți. De asta mi-a plăcut Joyor-ul ăsta, fiindcă are frână pe disc și pe spate și pe față. Da, devine trotineta mai grea, dar prefer să mă pot opri în siguranță. Am încercat și modele cu frână pe butuc și nu oferă deloc senzația de siguranță la frânări. Am pățit deja de trei ori să trebuiască să frânez de urgență, cu derapaj și toate alea. Atenție mare la cum frânați cu bestiile astea, fiindcă vă pot arunca ușor peste ghidon. Obișnuiți-vă să vă împingeți un pic în ghidon la frânare, ca la bicicletă, pentru a muta centrul de greutate mai în spate. Mișcarea asta va evita și blocarea roții din spate și derapajul.

Manetele de frână sunt poziționate ca la scutere: în dreapta pentru față și în stânga pentru spate, adică invers ca la biciclete. Obișnuiți-vă!

Acționarea ușoară a manetelor de frână provoacă o frână de motor, de multe ori suficientă pentru a încetini. Deabia când tragi mai tare de manete vor intra și frânele pe disc. Da, frânele mele sunt cu cablu, dar dacă vreți frâne mai precise, cu finețe mai mare la frânare, atunci alegeți trotinete cu frână hidraulică pe disc.

6. Roțile și suspensia îți dau confortul necesar pentru a te simți bine chiar și pe drumuri cu denivelări, folosind o roată mare și o anvelopă cu balon mare. Joyor-ul meu are roți de 10” cu anvelope late de 2,25” ca la un MTB obișnuit (dar cu profil neted, de șosea) și suspensie cu amortizoare pe față, similar cu furcile de MTB, doar că au cursa mai mică. Dacă prinzi o groapă, suspensia și anvelopele pot amortiza binișor șocul.

7. Penele sunt practic de două feluri, la roți și la baterie. Dacă nu descarci greutatea de pe trotinetă la gropi și ai anvelopele un pic dezumflate, atunci este rețeta perfectă pentru pană, fiindcă din cauza greutății și a șocului poți ciupi camera iremediabil cu janta, fiindcă se comprimă anvelopa de tot, până la jantă. După ce pățiți asta, veți verifica de fiecare dată presiunea în roți înainte de plecare. De ce? Fiindcă este îngrozitor să repari o pană la bestiile astea, mai ales la roata din spate. Roata din spate are motorul în ea și cablul de alimentare întră prin axul roții. Desfaci roata de pe cadru, dar rămâi cu ea atârnată de o bucată scurtă de cablu, apoi trebuie să dai anvelopa jos, dar stai că e discul de frână aproape cât janta acolo. Trebuie să scoți anvelopa pe partea cealaltă, cea cu cablul care era oricum scurt și acum are o anvelopă agățată pe el. Scoate camera, bagă camera nouă. Nu, nu merită să peticești o cameră ciupită. Și acum bagă totul la loc.

Așa arată cablul de alimentare de sub capacul scos.

Soluția este simplă pentru a evita ciupiturile cauzate de gumele moi: fiți atenți la viteza maximă a trotinetei pe porțiunile de drum cunoscute. Dacă vedeți o scădere față de normal, atunci este un semn că aveți anvelopele dezumflate. Mergeți încet și cu grijă până acasă și umflați-vă roțile. Este important să umflați roțile la presiunea recomandată pe ele. Dacă sunt prea tari nu vor mai amortiza cum trebuie și vor pierde aderența mult mai repede, iar dacă sunt prea moi veți ciupi camera.

Ah, cuiele! Pentru cuie și alte înțepături minore folosiți Fakir, o zeamă anti-pană pentru biciclete. Se bagă în cameră, e românească și pare să fie cea mai bună din comerțul autohton.

Pentru a evita pana prostului, adică descărcarea bateriei, obișnuiți-vă să nu circulați la limita autonomiei, sau luați-vă alimentatorul cu voi și încărcați bateria înainte de întoarcere. Nu avem încă privilegiul încărcării rapide (fast/super charge).

E nasol să rămâi în pană de orice fel, fiindcă ai o fierotanie de 16 kg care abia se mișcă, iar dacă e pană pe roată mai bine chemi un prieten sau familia să te recupereze. Dacă e bateria descărcată veți spune: dar de ce nu o împingi și mergi ca pe o trotinetă normală? Păi nu e chiar așa, fiindcă roata din spate e motorul și al naibii de motoare electrice, funcționează și invers, ca generatoare electrice. Măcar de ar încărca bateria, dar nu, doar te încurcă încetinindu-te. Dacă e până într-un kilometru, o împingi cu chiu cu vai, dar dacă e mult, atunci mai bine chemi pe cineva.

8. Mentenanța. Dacă nu descărcați bateria de tot, dacă verificați zilnic roțile să fie umflate corect, și strângeți din când în când (la o lună, două) șuruburile și piulițele, atunci nu veți avea probleme. Spălatul se face ca la bicicletă, fără jet cu presiune, doar cu duș. Eu o spăl în fața garajului, dar cred că merge și în cadă dacă stați la bloc. Altfel, merge și cu o cârpă udă. Depozitați-o într-un loc unde nu o bate ploaia, sau dacă ajunge apă în ea, atunci lăsați-o să se usuce temeinic. Nu uitați că motorul este brushless, ceea ce înseamnă că are un circuit electronic de comandă a înfășurărilor. Nu cred că vreți să vedeți cum face când se udă electronica la curenții ăia. De asta e bine să evitați ploile. Pe mine m-a prins de câteva ori ploaia, dar am scăpat cu bine.

9. Siguranță și accesorii. Dacă sunteți obsedați ca mine, sau ați trecut deja prin niște căzături cu bicicleta sau motocicleta, atunci veți purta cască și mănuși. Deși Joyor-ul are lumini față-spate, inclusiv stopuri pentru frână, eu port și o pâlpâitoare roșie prinsă pe cască, chiar dacă nu e întuneric. Pentru întuneric am montat încă un far cu LED pe ghidon. Oricum nu vezi mare lucru cu farurile alea, dar măcar te văd șoferii mai bine. Scule nu prea merită să luați cu voi, fiindcă pentru o pană vă trebuie ditai cheia de 19 pentru a scoate roata, dar asta deja depinde de obsesiile fiecăruia. Dacă vreți totuși să fiți pregătiți cu adevărat pentru pene, vă trebuie, pe lângă cheia fixă, scoabele de scos anvelopa, șurubelniță, cameră de rezervă și pompă.

Ghidonul pliabil de la Joyor are o problemă de design: se slăbește la vibrații și capătă un joc. Pentru asta vă trebuie tot timpul un imbus micuț de 2,5 pentru a regla dispozitivul de pliere. Ăsta e șurubelul cu probleme:

Claxonul este fenomenal la Joyor! Puternic, strident, dar nu prea e de folos decât la speriat colegii la birou. Bine na, e ok în cazurile în care vrei să atragi atenția bizonilor care nu se așteaptă la un astfel de vehicul.

10. Șosea sau trotuar. Nu e deloc realist să mergi pe trotuar cu așa ceva. Unde există pistă de bicicletă, acolo da e ok, dar în rest hai pe șosea.

Dacă plouă sau e umed pe jos atunci te vei stropi tătătăt. Pe o cămașă business sau pe un sacou se va vedea imediat, așa că purtați o jachetă subțire pentru protecție. Căldura nu e problemă ca la bicicletă, fiindcă pe trotinetă stai degeaba și nu transpiri. Iarna pe frig, până în zero grade nu ar fi problemă, însă de cele mai multe ori este umed pe jos și te faci ca porcul.

Nu fiți nemernici! Respectați regulile de circulație! Urăsc bicicliștii și trotinetiștii care nu stau la semafor, nu se opresc la trecerile de pietoni, nu acordă prioritate sau se bagă ca proștii în depășiri, chiar dacă vin mașini din față. Personal prefer să depășesc coloanele prin dreapta, dacă este loc. Majoritatea șoferilor sunt politicoși și fac loc. Mai sunt și nemernicii care șicanează numai de-al dracului, dar bag samă că proporția de nemernici este constantă în toate categoriile. Dacă ați circulat cu bicicleta printre mașini, atunci nu e mare diferență, dar dacă nu, atunci luați-o încet și înarmați-vă cu multă răbdare. Atenție la șoferii care nu se așteaptă ca o trotinetă să meargă atât de repede. Veți da inevitabil peste bizoni care vă taie calea fiindcă vă subestimează viteza. Aveți grijă și pentru ei.

Later edit: A da, pentru bestiile astea care depășesc 25 km/h vă trebuie un permis de conducere, de orice categorie. Adică n-aveți ce căuta pe șosea dacă nu știți regulile. AM este categoria dedicată pentru mopede/scutere, dar are sens doar pentru copiii între 16 și 18 ani. Sub 16 ani nu ai voie pe scuter, iar peste 18 se presupune că iei un permis de categorie A sau B. Mergeți și citiți codul rutier. Căutați după cuvântul „moped” și veți găsi multe chestii interesante, cum ar fi obligativitatea purtării căștii.

Have fun!