Noua versiune de Windows Server s-a lansat cu o aură de mister dată în principal de expresia „Cloud OS” folosită ostentativ de colegii noștri de la marketing. Expresia poate șoca la un prim contact fiindcă este foarte foarte ambițioasă. Adică am acceptat să folosim termenul de cloud privat pentru a descrie un datacenter al unei organizații, decorat cu virtualizare, management, automatizare și autoservire, dar știam să facem asta și până acum. Care e diferența acum? Adică pot să pun Windows Server 2012 și e gata cloudul privat? Aiurea… diferența e că am învățat o căruță de lucruri din administrarea platformei de cloud public Windows Azure și ar fi fost păcat să nu le implementăm și în Windows Server respectiv System Center. Promisiunea e promisiune.
Vă las pe voi să încercați Windows Server 2012 împreună cu System Center 2012 SP1, dar hai să vă dau un exemplu care nu e foarte vizibil. Ați văzut probabil cât de sexy este serviciul de Web Sites și cel de Virtual Machines din Windows Azure. Dacă nu ați văzut, mergeți repede la http://aka.ms/caagq4 și faceți un trial moca. E cool, ha? Ei bine, puteți face și voi asta în cloudul vostru privat și să oferiți serviciu de siteuri și VM-uri către clienții voștri interni sau externi, uite așa: Windows Azure Services for Windows Server.
Hosterii!? Se aude?
Din pacate inca persista confuzia intre asta si ceea ce s-a anuntat initial ca „Azure private cloud” si redenumit ulterior „Windows Azure Platform Appliance”, la care nu are acces orice muritor de rand.. 🙂 (si nici nu ar avea sens, datorita costului prohibitiv)
Corect. Ăsta e și motivul pentru care appliance-ul a dispărut din materialele de marketing. Deh, nu este un produs pe care să îl marketezi, cum spui tu, pentru muritori. Este din categoria „dacă întrebi cât costă, înseamnă că nu îți permiți” 🙂
Pingback: Ai servere? Atunci poți să-ți faci Windows Azure-ul tău | Zoli Herczeg