Iată mai jos un text de la colegul Bogdan Nițulescu, scris imediat după cursa din weekend-ul trecut. Bravo Nițule!
Update: între timp Nițu a publicat textul ăsta și pe siteul clubului la http://www.maraton.info.ro/milano-city-marathon-2013..html
„Alegerea mea pentru maratonul de primavara 2013 s-a numit Milano. O schimbare in programul familiei m-a facut sa renunt la Cluj. Cum la Viena sau Paris mi-a fost imposibil sa mai gasesc locuri, am dat curs invitatiei unui prieten din copilarie stabilit in Italia si am ales capitala Lombardiei. A contat de asemeni faptul ca vorbim de un traseu rapid, perfect pentru obiectivul meu: PB.
1. Traseul:
Am ramas impresionat. Incepand cu acest an, a fost modificat, astfel incat sa fie mai rapid, dar in acelasi timp mai atractiv. Practic, porneste de la marginea orasului, o zona gen Romexpo (Rho Fiera, unde in 2015 va avea loc Expozitia Mondiala). Am ajuns acolo cu metroul, si marturisesc ca nu am mai trait niciodata experienta de a ma sui intr-un metro plin de alergatori, la 7 dimineata. Alergatori care aveau sa intoneze imnul Italiei, alaturi de organizatori, in secundele premergatoare startului.
Primii 20 km, teoretic cei mai usori, trec prin zone pline de verdeata, pe langa padurici, ajutandu-te sa pastrezi ritmul. Singurul obiectiv pe acest traseu este stadionul San Siro, insa aceasta portiune de traseu este bine gandita, dandu-ti posibilitatea sa te asezi in cursa si permitand si gruparea alergatorilor pe obiective de cursa.
Urmatorii 22 km, teoretic cei mai grei, serpuiesc prin centru, intr-un periplu al principalelor obiective ale orasului Milano. Odata cu modificarea traseului, aparuta in acest an, treci pe langa Arco della Pace, Dom, Scala, Triennale di Milano (centrul cultural, un fel de Georges Pompidou), culminand cu sosirea pe Sempione, la Castello Sforzesco. Este o incantare si o o placere sa alergi pe un astfel de traseu. Chiar imi parea rau la un moment dat ca am ales sa imi fac PB, vazand alti concurenti cum se opreau, isi faceau poze (nu glumesc) si continuau cursa.
Concluzionand, un traseu perfect pentru cei care vor face aici prima cursa de marathon, sau pentru cei care doresc sa imbunatateasca performantele. Italienii se lauda ca este cel mai rapid din Italia, concurand cu Berlin, Frankfurt, noul traseu de la Paris, Londra.
2. Cursa
Obiectivul meu a fost sa termin 3:47 / 3.48. Pentru acest obiectiv m-am antrenat in ultimele 3 luni. Tactic, am ales sa merg in cursa alaturi de grupul si pacerii de 3:45, urmand sa trag cat pot pe ritm de 5’20 / km, stiind ca nu am cum sa sustin pana la sfarsit acest ritm. Asta am si facut si spun ca nici nu am realizat cand am ajuns la km. 30. Am mers constant si asta m-a ajutat. Oricum, acest ritm m-a si costat, la km 39 incepand sa incetinesc. E adevarat, aveam confortul catorva minute castigate deja. Noroc ca m-am trezit la km 41 si am reluat ritmul ridicat, pentru a indeplini obiectivul. Pana atunci, am incercat sa ma detasez psihic de presiunea obiectivului, folosind un truc: mi-am imaginat ca alerg de fapt in grupul de 4h, cu un ritm care imi este la indemana (ma rog, indepicior ar trebui spus). Totodata, la greu, incercam sa ma vizualizez la finish, cu steagul deasupra capului, cu un timp sub 3:49.
Adaug faptul ca sejurul milanez a durat de vineri pana luni, ajutandu-ma sa plec in cursa odihnit. Totodata, nefiind prima data in Lombardia, am ales sa nu haladuiesc pe stradelle sambata, iesind doar pentru aprovizionarea cu cele trebuincioase pentru marea cursa.
Ce m-a ajutat foarte mult a fost atitudinea spectatorilor: desi traficul a fost complet blocat intre 10 si 18 (chiar s-a numit Duminica Verde) iar italienii au mai vociferat, atitudinea lor pe traseu a fost ideala. Practic, de cand s-a intrat in oras, am auzit tot timpul incurajari gen “Bravi, bravi!”, sau “Vai, vai”, indemnuri care iti dau aripi indiferent cat de varza esti. Mai mult, toti concurentii de la stafeta, care asteptau la schimburile de la km 10, 21 sau 32, aplaudau maratonistii ca adevarati spectatori. Sa tot alergi asa! De fapt, acest lucru m-a si impulsionat pe ultimul km, cand am accelerat, am scos si steagul special pregatit (il tinusem ca bandana pe mana pana atunci) si am primit si incurajari cu dedicatie (Bravo, Romania, dar si un neaos “Haide, ba!”).
Tehnic, am folosit 3 geluri, la km 15, 25 si 35, am insfacat apa pentru a ma uda pe fata si pe buze ori de cate ori am avut ocazia, iar echipamentul a fot impus de conditiile meteo: start pe o ploicica usoara, continuare pe nori si finish pe soare. Oricum, provizii pe traseu au fost din plin, incluzand aici nu doar fructe, ci si geluri, bauturi izo sau prafuri puse la dispozitie de cei de la Enervit. Au facut parte si din kit-ul primit la inscriere, precum si din pachetul de final.
Concluzia: am terminat in 3:48:12, nou PB, pe o vreme ideala pentru alergat. e clar ca 3:45 imi este la indemana, va trebui insa sa lucrez la viteza, pentru a avea un finish sustinut + exercitii pentru upper body (aici am chiulit, stiu!).
3. Alte consideratii:
Daca tot am alergat atat, mintea nu-mi statea de loc si am realizat cateva statistici:
- Au fost prezenti 13.000 alergatori (5.000 la marathon si 2.000 de echipe de stafeta), din 76 tari. Bineinteles, in grupul vedetelor, alergatori / alergatoare din Kenia, Ethiopia sau Maghreb. Din Romania, am remarcat un singur participant, pe care l-am deposit in parteaa doua a cursei, el acuzand niste mici probleme. Sper ca a terminat cu bine!
- Majoritatea alergatorilor (cam 75%) au fost de sex masculin, un pic ciudat deoarece in Ro proportia e diferita. In schimb, sexul feminine a fost bine reprezentat la sustinere, atat la start cat si pe traseu.
- Media de varsta eu am estimat-o la 40+ ani, cu multi mosulici si f putini tineri, din ce am vazut. Poate ca tineretul a alergat la Paris, in aceeasi duminica.
- Tehnic, foarte multi alergatori alergau cu pantofi Asics. Apoi am mai vazut multi cu Mizuno, Brooks, Saucony. F putin cu Nike si deloc cu Adidas, Lotto sau altele.
- Coloristic, am vazut foarte mult galben, verde fosforecent sau portocaliu. Cred ca asta se poarta!
Inchei cu aprecierile finale: un Marathon Expo foarte generos, cu multe standuri ale curselor surori din Italia, dar si din Europa, precum si ale sponsorilor tehnici, presarate cu tot felul de sesiuni interactive.
Medalia este una reusita, avand (cum altfel?) Il Duomo drept motiv principal. Anul acetsa organizatorii au oferit, contra 6 euro, posibilitatea de a-ti personalize medalia. Acest lucru se putea realiza la finish, insa era chiar ultimul lucru pe care mi-l doream dupa un finish solicitant.
4. Next steps
Maratonul de toamna de ales undeva in noiembrie (poate Dublin, poate Torino, poate Istanbul). Daca voi reusi sa fac antrenament cum trebuie (ma gandesc deja la weekend-urile din sept/ oct, cu evenimente si altele), voi putea trage la obiectiv (3:45). Daca nu, turism in alergare.
Cat despre anul viitor, planurile par facute. La Expo Marathon, in preziua cursei, am castigat inscriere gratuita la marathonul milanez din 2014. si cateva cuvinte
Pana atunci, Semi Bucuresti in 19 mai, unde imi propun sa vin sub 1:40, ceea ce nu am mai reusit din adolescenta.”