Sunt mândru de mine! Mi-am îmbunătățit cu 3 minute rezultatul de anul trecut la WinterTri din Izvorani și am ajuns într-o oră și 23 de minute, în mare datorită probei de biclă. A fost la fel la alergare, mult mai bine la biclă și mai rău la înot. Dar să le luăm pe rând.

Alergare 5,5km. Pentru mine a fost totul predictibil la proba asta. Știam că va fi noroi, știam că un tempo de 5:30/km este mult mai greu de ținut în pădure decât pe asfalt, dar am alergat conform planului. Am depășit vreo 20 de alergători care probabil au plecat prea tare și au cedat pe parcurs. Am ajuns ca anul trecut, în 29 minute.
Învățăminte:

• Este destul de greu de depășit prin noroaiele alea, însă merită să o faci, ca să îți păstrezi tempo-ul planificat.
• Cred că efortul resimțit prin pădure și noroi este cam cu 30 de secunde pe kilometru mai intens decît pe asfalt. Dacă îți planifici să alergi cu 5:30/km, vei resimți un efort similar cu 5:00/km.
• Tranziția către biclă este una simplă, însă învață să îți pui repede casca și ochelarii, să îți încalți SPD-urile dacă ai, să îți muți numărul de alergare pe spate, să îți iei bicla și fuga până la ieșirea din tranziție.

Bicicletă 12km. Dacă anul trecut am mers cu o gioarsă, anul ăsta am fost cu o hibridă cross-country Felt și am zburat cu ea pe traseul ăla. Organizatorii au interzis biclele de șosea și ciclocros. Au acceptat doar MTB-uri și bicle cross-country. Nu sunt eu un super meseriaș în ale ciclismului, dar m-am simțit foarte bine. Cu traseul fiind două treimi asfalt, unde se putea mâna la maxim și o treime gropi și bălți, dar dur, fără noroi, practic au fost avantajați cei care și-au pregătit bicla pentru viteză. Știind asta, mi-am dat jos anvelopele cu crampoane și mi-am pus cele de trekking, mai netede pe mijloc. Mai e un motiv pentru care mi-am dat jos crampoanele: hibrida asta are un cadru nu foarte generos și nu permite anvelope cu balonul mare, așa că eu folosesc niște gume cu crampoane de ciclocross de 33mm (Vittoria Cross XL Pro) și mi-a fost frică să nu zică cineva că am biclă de ciclocros și să mă descalifice, mai ales că aveam și coarnele de triatlon montate pe ghidon. Așa că mi-am pus gumele de trekking (Vittoria Adventure Trail), le-am umflat bine, am blocat furca și dă-i bătaie. Am depășit din nou vreo 20 de concurenți și am ajuns cu 4 minute mai devreme ca anul trecut, în 27 minute.
Învățăminte:

• Fă o recunoaștere a traseului înainte de cursă, fiindcă s-ar putea să nu fie atît de nasol precum vor organizatorii să îți sugereze. Până la urmă ei vor doar să ne protejeze, mai ales pe cei începători. De obicei este timp suficient chiar și în dimineața cursei, înainte să lași bicla în zona de tranziție.
• Fiți atenți la indicațiile voluntarilor din intersecții. Eu era să ratez un viraj fiindcă eram prea concentrat să „trag”. Am frânat brusc, am derapat nițel, dar pînă la urmă a ieșit bine.
• Pentru distanța asta scurtă, nu e nevoie de pantaloni cu inserție. Mai bine îți iei slipul de înot de la început. În weekend-ul ăsta a fost destul de cald, peste 10 grade, însă parcă nu mă simțeam suficient de viteaz să mă dezbrac de colanți și jachetă. Am văzut totuși câțiva meseriași în costum de triatlon, dar cred că dacă citești asta, probabil nu ești atât de meseriaș nici tu.
• Mergi dimineața devreme acolo în ziua cursei, fiindcă parcările din interiorul bazei se vor umple repede și oricum ai chestii de făcut, cum sunt recunoașterea traseului de biclă, ședința tehnică și vizitarea bazinului. Pe traseul de alergare nu are rost să intri, fiindcă te umpli de noroi degeaba.
• Mergi la ședința tehnică, obligatoriu! Organizatorii pot schimba unele lucruri în ultimul moment și e nasol să le afli în timp ce ești deja în cursă.

Înot 500m. Cei care m-ați urmărit în ultimii ani, știți că asta e proba mea cea mai dezamăgitoare. Mărturisesc că nici nu mă așteptam la cine știe ce, însă îmi doream măcar să reproduc ceea ce am obținut la antrenamente, adică 12 minute. Dar nu, la cât de bine m-am simțit la alergare și biclă, m-am lăcomit și am zis să trag un pic mai mult și la înot. Mare greșeală! M-am tăiat, m-am panicat, m-a apucat din nou un cârcel la picior, a trebuit să mă opresc la capete la fiecare tură. A fost vai de capul meu. Păcat, fiindcă de data asta nu a fost deloc înghesuială pe culoare. Au fost 4 starturi separate la intervale de 45 de minute, iar alocarea pe culoare a fost în ordinea sosirii în bazin (round-robin). Foarte faină găselniță! Au fost câte 3-4 concurenți pe culoare. Am ajuns cu greu, cu un minut mai târziu decât anul trecut, în 17 minute.
Învățăminte:

• Tranziția către înot este cea mai confuză. De obicei despre ea sunt cele mai multe întrebări la WinterTri, chiar și după ședința tehnică. Lumea nu știe unde să își lase lucrurile pentru înot, cele uscate pentru după cursă, etc. Mergi după ședința tehnică și vizitează bazinul, trage de mânecă un voluntar și întreab-o. Atenție, nu toți voluntarii sunt la curent cu procedura. Nu te supăra pe ei, caută pe altcineva.
• Eu mi-am pregătit lângă biclă un rucsăcel cu două compartimente: unul cu casca și ochelarii de înot și celălalt cu hainele de schimb, un mic prosop și niște teniși de schimb, fiindcă încălțările cu care am biciclit erau cei de la alergat, și vor fi plini de noroi. Dacă ai SPD-uri, atunci nu îți mai trebuie, fiindcă probabil nu se vor murdări/uda atît de tare. După ce termini cursa, vei sta în acele încălțări până la deschiderea zonei de tranziție. Până atunci nu poți să îți iei bicicleta. Am mai pus și o pungă mare de plastic pentru a pune încălțămintea și hainele murdare (ne-au dat și organizatorii una foarte bună).
• Tranziția către înot decurge așa: îți lași bicla, îți dai jos casca și ochelarii, le agăți de biclă, îți iei rucsăcelul și fuga la bazin. Atenție că zona de tranziție este cu sens unic! Intri în clădirea bazinului, apoi în vestiarul unde te îndrumă voluntarii și ignori mizeria. Da, va fi mizerie. Noroiul acela din pădure ajunge acolo, în vestiare. Te dezbraci repede la slip, arunci toate lucrurile murdare în punga de plastic, scoți casca și ochelarii de înot, faci duș (da, nu fii nesimțit), îți pui casca și ochelarii, iei punga și rucsacul și intri lângă bazin, le predai unui voluntar care îți va pune o etichetă pe ele cu numărul tău, te duci la capătul bazinului unde ți se va aloca un culoar și gata.
• Nu uita să te hidratezi, măcar în tranziție.
• Nu fă prostia pe care am făcut-o eu, să tragi mai tare la înot decât poți, mai ales dacă ești începător ca mine. Este ușor să cazi în greșeala asta, fiindcă vii cu pulsul ridicat de la biclă, ești în priză, vrei să dobori totul, dar dacă nu ești bine antrenat, te vei tăia, va trebui să te oprești la capete și vei pierde mai mult. Ia-o ușor. Controlează-te, nu te lăsa „dus de val”.

Timpii mei sunt mai jos. Practic am câștigat 4 minute la biclă și am pierdut unul la înot față de anul trecut. Rezultă minus 3 minute și ambiția de a termina sub 1h20min la anul.