Triatlonul Fără Asfalt de la Măneciu

E prima oară când particip la un eveniment organizat de Fără Asfalt și a meritat. Cu vârf! Ei au două triatloane, unul la mare la 2 Mai și unul la munte la Măneciu. De fapt se înoată în lacul de acumulare Măneciu, însă evenimentul este pe dealul de deasupra satului Slon, din comuna Cerașu. Plaiul de pe coama dealului este la cca 800m altitudine. Acolo se poate campa în condiții foarte bune. Da, cu toalete ecologice, dușuri, grătar, bere și petrecere. Aproape că nu trebuie să vă duceți nimic de mâncare. Bine na, ceva de micul dejun e ok. Cred că asta e partea cea mai frumoasă, fiindcă stând acolo peste noapte, te mai întâlnești cu prieteni vechi și se mai leagă unele prietenii noi. Totul e deosebit aici. După cursă, în loc de paste se dau sarmale făcute de femeile din sat, adunate ca la nuntă. Iar hidratarea cu berea Zăganu este fenomenală. După ce s-au terminat astea moca, am trecut la cefe, ciuperci, mici, Ciuc și gogoși. E greu la triatloanele astea…

Au fost 155 de finisheri la individual și 37 ștafete la acest triatlon minunat. Concursul a fost sold-out de câteva săptămâni. Sau mai bine zis cu înscrierile închise, fiindcă a fost fără taxă. La cât de populari au devenit, cred că la anul va trebui să ne înscriem foarte devreme ca să prindem locuri.

Înot 1000m. După bălțile mizerabile de la Mogoșoaia, Buftea sau IOR, lacul Măneciu a fost o plăcere. Aproape că îți vine să bei din apa aia. Am ales să înot cu neopren, deși temperatura apei era plăcută, de cca 22 grade. Plusul de flotabilitate dat de neopren, mai ales la picioare, mă ajută destul de mult. Am ieșit după 29 de minute, al 118-lea. M-am mirat că au fost atât de mulți după mine. 6 minute a durat tranziția. Mda, am pierdut câteva minute bune cu dezbrăcatul neoprenului: dă jos ceasul să nu rupi neoprenul, dă jos cipul, dezbracă neoprenul, pune ceasul, pune cipul, împachetează neoprenul, casca și ochelarii în punga pe care o vor aduce organizatorii sus pe Plai. Am văzut acum că cipul se poate pune pe picior sub neopren, ca să se poți trage cracul neoprenului fără să-l rupi în cip. Trebuie să încerc data viitoare.

Bicicletă 21km. Mi-am cumpărat MTB, fiindcă hibrida nu mai e bună pentru un astfel de traseu. Chiar dacă nu foarte tehnic, traseul în totalitate pe drum forestier nu este unul ușor. Are totuși 560m diferență de nivel pozitivă. A trebuit să mă dau jos de vreo trei ori pe urcările mai abrupte și mai accidentate. Dacă pe urcări m-am simțit bine, depășind câțiva concurenți, la coborâri nu am încă curaj să îmi dau drumul. Făceam otită când treceau pe lângă mine cei pe care îi depășisem la urcare. Asta e, va trebui să prind curaj și să mai exersez coborârile. Am terminat în 1h24min al 89-lea la proba asta.

Alergare 7km. După un minut în tranziție, m-am avântat spre traseul de alergare, dar m-am tăiat repede la prima urcare. Da, urmau 210m diferență de nivel de urcat și n-am mai putut. Am luat-o la pas. Și am mers și am mers, dar nu se mai termina dealul ăla. Alergam doar pe unde era mai ușor. Degeaba! Alergarea e sfântă și dacă nu te antrenezi, atunci așa pățești. Câțiva kilometri pe plat îi mai păcălești și neantrenat, dar la deal e nașpa dacă nu ai suflu. 35 de minute a durat până am urcat dealul, am stat două să beau jumătate de litru de apă și apoi m-am avântat din nou la coborâre. Speram să mai recuperez, dar nu e atât de simplă coborârea pe macadam. M-am abținut să îmi dau drumul cu adevărat, de frică să nu mă accidentez. Mi-au trebuit 23 de minute să cobor, ceea ce este foarte lent, la orice standarde. Deh, mai trebuie să exersez alergarea montană. 1 oră rușinoasă mi-a trebuit să parcurg traseul de alergare, al 122-lea la proba asta.

Cu timpul oficial de 3h00min15s am venit pe locul 105 din 155 de finisheri și pe locul 13 la categoria mea de vârstă.

Înot 1000m Tranziție Bicicletă 21km Tranziție Alergare 7km Total
29min 6min 1h24min 1min 1h00min 3h00min

Zoli la înot - triatlon fără asfalt la munteZoli la bicicletă - triatlon fără asfalt la munteZoli la alergat - triatlon fără asfalt la munte

Foto de Andrei Drăgușanu și Fisheye.

Locul cinci la campionatele naționale de triatlon de la București

La două locuri am fost de medalia de bronz de la categoria mea de vârstă la Titans Triathlon 2017 din parcul IOR din weekend-ul trecut. Nu s-a întâmplat nici un miracol, nu am devenit eu vreun super triatlonist peste noapte, doar că au fost puțini concurenți la categoria mea, în total 9 din cca o sută de amatori. Poate că ăsta este singurul minus al organizatorilor, că nu au reușit să atragă mai mulți amatori, dar tot respectul pentru rest. Cele trei zile de aquathlon și triatlon pentru copii, cadeți, juniori, amatori și elite au însemnat practic 3-4 competiții în fiecare zi. Jos pălăria!

Este un concurs unde mă voi întoarce cu plăcere. Unii spun că este primul triatlon din București, dar hai să fim serioși, Mogoșoaia, Buftea și Izvorani sunt practic suburbiile Bucureștiului.

Înot 750m. Lacul IOR este unul mizerabil, din categoria Mogoșoaia, poate chiar cu o clasă mai jos, dar se poate înota binișor dacă reușești să ignori bălăriile și gustul nu tocmai demn pentru o apă. Am ieșit după 26 de minute, cu codașii, din nou. Fiindcă erau mai puțini începători ca la alte competiții, după mine mai erau doar vreo 5. Am încetat de mult să îmi mai fie rușine pentru faptul că ies printre ultimii din apă. După două minute și jumătate am trecut de tranziție. Cutiile de plastic au dat un aer de profesionalism. Te simțeai ca la marile concursuri, doar că aici zona de tranziție a fost foarte strâmtă. Pe mine nu m-a deranjat, fiindcă mai toți erau deja plecați pe biciclete când am ajuns, dar dacă la anul vin vreo 3-400 de amatori, atunci vor fi mari probleme de spațiu.

Bicicletă 20km. Bulevardele Rebreanu și Grigorescu au avut asfaltul impecabil și cursierele au zburdat pe ele. Eu am fost tot cu hibrida mea și n-am mai reușit să mă țin de nimeni, deși într-una din ture am decis să trag mai tare, dar atunci m-am trezit că duceam eu trena cuiva. N-am putut mai mult de o tură și nici să mă țin n-am putut după ei. Chiar și așa am reușit să întrec multă lume, terminând proba de bicicletă după 44 de minute cu o medie orară de 30km/h (erau de fapt vreo 22km reali), cu al 59-lea timp dintre finisheri. Fiindcă traseul era de vreo 2,5km, el trebuia parcurs de 8 ori. Ei bine, au fost vreo 5 concurenți care nu au numărat bine și au fost descalificați. Și eu m-am panicat un pic, fiindcă mă bazam pe GPS dar am apăsat aiurea pe butoane în tranziție și ceasul era în bălării. Mi-a fost teamă că va trebui să număr și eu turele, dar am reușit să repornesc GPS-ul după cca un km și să-mi intru în ritm. 3 minute a durat tranziția spre alergare. Schimbatul încălțărilor nu este o specialitate pentru mine.

Alergare 5km. Trei ture de lac, la sud de Rebreanu, au fost superbe, la umbră, sub privirile trecătorilor și încurajările voluntarilor. Cu un tempo lejer de cca 5:45/km am scos 29 de minute, depășind câțiva concurenți, dar fiind depășit la rândul meu cam de tot atâția. În ultima tură am putut chiar să accelerez un pic. M-am simțit bine.

Cu 1h43min50s am venit pe locul 69 din 92 de finisheri și deja sunt cu gândul la triatlonul de cross de la Măneciu din weekend-ul viitor.

 

Înot 750m Tranziție Bicicletă 20 km Tranziție Alergare 5km Total
26min 2min 44min 3min 29min 1h44min

 

Zoli la bicicletă Titans TriathlonZoli la alergare Titans TriathlonZoli la finish Titans Triathlon

Triatlonul de la Buftea

Organizare foarte bună la triatlonul de la Buftea din acest weekend. Au descurajat foarte clar orice abatere de la regulament, în contextul în care la Ocean Lava s-au încins spiritele. Nu știu cât de curat a fost concursul, însă eu nu am văzut nici o abatere. În rest au fost voluntari inimoși, pepeni, banane, gheață, masaj și voie bună. Deși traseul de bicicletă nu are asfaltul tocmai potrivit pentru viteză, alergarea în schimb a fost prin superbul parc Știrbey.

Nu am avut nici o pretenție de la concursul ăsta. M-am dus doar să particip. La proba scurtă. Știam că la înot voi fi varză, fiindcă am făcut o pauză lungă cu antrenamentele la bazin, din cauza unei alergii pe care mi-am confirmat-o foarte târziu, după luni de zile de muci tratați aiurea ca fiind răceală. Da, nu știu încă la ce substanță reacționez, dar se pare că la clor. Va trebui să trec pe la un alergolog ca să-mi facă niște teste.

Înot 600m. Lacul Buftea este mai curățel decât Mogoșoaia, dar tot o baltă mizerabilă e. Bine că nu e plină de plante ca dincolo. Probabil e mai adâncă un pic. Am ieșit după 19 minute din apă, cu codașii. Doar vreo 10-15 mai erau în urma mea. N-am reușit să leg nici măcar 100m înot liber continuu. Sper că la noul bazin, care susține că nu folosește clor pentru dezinfecție, să pot să reiau antrenamentele. Dacă înainte de operație reușisem să mă apropii de un ritm de 2min/100m, acum cu umărul ăsta belit, sunt undeva pe la 3min/100m. Trebuie să mă pun din nou la treabă! Tranziția spre bicicletă a durat 3 minute.

Bicicletă 19km. Ne-au dat voie să mergem la plasă, dar au interzis aerobarele. Da, cele două se cam exclud, fiindcă dacă mergi în pluton, n-ai ce căuta pe aerobare. Este prea periculos. Degeaba s-a supărat Alex Ciocan undeva pe FB, dar el ar trebui să știe cel mai bine cât de periculos e să stai pe aerobare pe un drum cu mulți bicicliști pe ambele sensuri, chiar dacă ești meseriaș. Am mers tot cu hibrida mea, cu gumele de ciclocros umflate la maxim, încercând să scot o medie de 30km/h. Nu eram chiar cel mai ciudat cu hibrida printre cursiere, fiindcă erau alții cu MTB-uri. Până la urmă am reușit să scot 30km/h stând la plasă cât am putut. Dacă plutonul mergea cu 35km/h sau mai tare, nu reușeam să mă țin de ei prea mult, deși am încercat în prima tură vreo 2km. Am renunțat ca să mă menajez, și mă tot lipeam de alții care mergeau cu un pic peste 30km/h. Mi-am pus SPD-uri, dar încă trebuie să mă antrenez ca să devin eficient cu ele. 37 de minute a durat, cu 3 minute în tranziție spre alergare. Probabil puținul câștigat din SPD-uri l-am pierdut în tranziție cu schimbul încălțărilor, dar totuși cred că la probele mai lungi SPD-urile devin mai importante.

Alergare 4,5km. Erau vreo 30 de grade deja la ora aia, iar asfaltul era mult mai încins decât credeam când eram pe bicicletă. Alergarea a fost cam o treime pe asfaltul fierbinte al străzii Știrbei Vodă, iar restul prin parcul domeniului Știrbey, la umbră. Dușul cu apă rece de pe drum mi s-a părut o idee fenomenală. Acolo mi-am dat seama de fapt cât de încins eram. Cum nu aveam nici o pretenție de timp, am alergat lejer, cu un tempo de 5:45min/km, terminând în 26 de minute.

Cu timpul oficial de 1h28min24s m-am clasat pe locul 69 din cei 106 concurenți care au terminat proba scurtă, de sprint.

Înot 600m Tranziție Bicicletă 19km Tranziție Alergare 4,5km Total
19min 3min 37min 3min 26min 1h28min

Zoli în proba de înot - Triatlon BufteaZoli după ieșirea din apă - Triatlon BufteaZoli în proba de bicicletă - Triatlon BufteaZoli la finish - Triatlon Buftea

Winter Trichallenge Izvorani 2017

Ura! În sfârșit un “wintertri” cu zăpadă. A fost mult mai greu, dar și mult mai frumos triatlonul de la Izvorani din acest weekend. Dacă aveam și temperaturi negative, ar fi fost ideal. Așa a fost și noroi și zăpadă, mai tare și mai moale, de toate pentru toți cei 5-600 de sportivi amatori care au concurat la triatlon, duatlon și ștafete. Traseul de bicicletă a fost modificat, așa că nu mai putem compara cu edițiile trecute.

Am plecat fără să am vreo pretenție, fiindcă încă mă sâcâia o răceală, dar odată ajuns pe traseu m-am simțit foarte bine. Lipsa de antrenament a fost totuși o problemă, fiindcă urma să mă chinuie un cârcel cumplit la ambele gambe. Chiar și așa am terminat onorabil în 1h58min, pe locul 109 din cei 197 la proba de triatlon individual.

Alergare 5km. Traseul a fost numai bun pentru a-mi testa noile încălțări de trail. Nici noroiul de la marginea pădurii, nici zăpada din pădure nu au fost o problemă. E pentru prima oară când alerg în astfel de încălțări și senzația este foarte plăcută. M-a cam luat valul, am alergat mai repede decât trebuia, dar urma să regret la urmă.

Bicicletă 15km. Trei bucle de cca 4,3km trebuiau făcute pe un traseu complet acoperit de zăpadă. Doar drumul până la și de la bucle era asfalt uscat de cca 1km. Știam că nu va fi la fel de nasol ca la Cheile Grădiștei Fundata, unde am suferit cumplit pe traseul acela cu zăpadă adâncă. Aici era zăpada bătătorită cam jumătate din buclă, cam un sfert era zăpadă fleșcăită dar subțire, iar pe latura nordică a buclei cca (800m) ne-au băgat prin pădure, unde mai toată lumea a mers pe lângă bicicletă. Doar ultimii 200 din latura asta reușeam să merg pe bicicletă. Pe ultima buclă când împingeam bicicleta prin pădure, am început să simt un cârcel la gambe și atunci mi-am dat seama că la înot va fi dezastru.

Înot 500m. Tranziția până în apă mi-a luat din nou 7 minute. Imediat ce am ajuns în apă m-a apucat cârcelul de-a binelea. O fi de la schimbarea bruscă de temperatură? Habar n-am. Au fost cumplite următoarele 4-5 minute până am reușit să-mi relaxez gambele, să-mi șterg grimasa de durere de pe față și să pornesc la înot. Am mai avut eu cârcei pe la triatloane, mă opream, relaxam un pic mușchiul cu pricina și plecam mai departe, dar ăsta a fost nasol rău de tot. Noroc că după ce am plecat la înot m-a lăsat suficient de mult ca să pot face câteva sute de metri. M-a apucat din nou de vreo două ori, însă m-a lăsat repede, în câteva zeci de secunde de pauză. Am parcurs cei 500m cu un tempo lejer de 3min/100m, și un kick aproape inexistent, bucuros că nu a trebuit să abandonez. În total au fost 23 de minute rușinoase la înot. Probabil dacă o luam mai încet la alergat, cu vreo două minute mai încet, atunci mi-ar fi rămas energie să scot 15minute la înot, adică tot cu un tempo lejer, dar fără opriri. Și uite așa am pierdut cca 6 minute:

Alergare 5km Tranziție Bicicletă 15km Tranziție Înot 500m Tranziție Total
27min 2min 58min 7min 23min 1min 1h58min

A fost un triatlon superb, cu zăpadă, dar mult mai greu decât în anii precedenți. Foarte obositoare a fost proba de bicicletă. Unul din concurenți mormăia pe traseu ceva de genul “zici că e Spartan Race”, dar trebuie să recunoaștem că traseul din anii precedenți era prea ușor, mai ales când era fără zăpadă și uscat. Cred că de asta organizatorii au decis să crească nivelul de dificultate, dar tare mi-e teamă că așa vor speria începătorii. Mie mi-a plăcut foarte mult așa, și le doresc ca la anul să aibe și mai mulți participanți. Cine știe? Poate chiar dificultatea mai mare să fie o rețetă de succes.

Zoli la întoarcerea de pe traseul de alergare

Foto de Radu Cristi

TriChallenge Mamaia 2016

Pentru mine triatlonul de la Mamaia a fost al treilea pe anul ăsta, după Mogoșoaia și Brașov și pot spune că mi-am recăpătat încrederea după accidentul de anul trecut. Recuperarea a fost grea, deși probabil nu voi fi niciodată ca înainte, însă cu partea mentală a fost și mai greu. Cred că sunt în sfârșit în faza în care am curaj să merg tare pe bicicletă, atât cât pot.

Triatlonul de la Mamaia a fost superb, cu proba de înot pentru prima oară în mare, o vreme superbă fără vânt, și organizarea de top. M-am dus aproape neantrenat, dar m-am simțit foarte bine. Neantrenat, fiindcă nu am reușit să scap de o otită decât făcând o pauză cu înotul. E drept că eram în plin antrenament pentru maratonul Bucureștiului din 9 oct, în sensul că am convins câțiva colegi să facă un semi pentru prima oară și facem programul de antrenament împreună. În rest, înot deloc, iar cu bicicleta am venit de câteva ori la muncă și da, i-am făcut o revizie generală cu schimbat butuc pedalier, pinioane, lanț și cabluri. Anul ăsta a fost anul probelor de scurte, de sprint, așa că la Mamaia tot la sprint m-am înscris.

Înot 750m. În mare! Superb, mai ales că marea a fost oglindă, fără pic de valuri. Plaja cu nisip a permis startul din alergare de pe mal, ceea ce a redus iureșul de la start, mai ales pentru cei meseriași din față, unde ținerile și loviturile se reduc drastic față de un start din apă. Apa e mică la Mamaia, știm cu toții, așa că mai mult de jumătate din traseu puteai să te oprești și să pui picioarele jos. Mărturisesc că am profitat de mai multe ori să iau pauze, fiindcă nu reușeam să îmi găsesc ritmul. Am ieșit din apă după 22 de minute cu codașii, dar nici nu aveam așteptări mai mari. Zona de tranziție cu bicicletele a rămas tot pe bulevardul Mamaia, ceea ce înseamnă că de pe plajă trebuia să alergi cca 400m până la bulevard și apoi să traversezi pasarela pietonală. Coborârea de pe pasarelă e un pic riscantă fiindcă picioarele ude alunecă pe colțurile metalice ale treptelor. Apoi zona de tranziție fiind pe un singur culoar, a devenit foarte, foarte lungă, abia dacă îi mai vezi capătul. Bravo organizatorilor fiindcă reușesc să atragă atât de mulți participanți. Sacrificați vreo 10 secunde pentru a vă scutura nisipul de pe picioare și dintre degete. Pe mine m-a deranjat destul de tare. După bicicletă am simțit nevoia să mă descalț încă o dată, să îmi scutur nisipul. Probabil dacă purtați SPD-uri pe bicicletă nu veți avea problema asta, fiindcă oricum veți avea alte încălțări la alergat, dar nisipul ăla e deranjant chiar și la bicicletă, fiindcă se adună în vârful încălțării. La mine a durat 6 minute tranziția spre bicicletă.

Bicicletă 17km. Am mers tot cu hibrida mea, și m-am simțit foarte bine. Am depășit din nou cursiere suficiente încât să fiu mândru de mine. Am terminat proba de bicicletă după 31 de minute cu o medie orară de peste 32 km/h, un record personal. Cred că e momentul să îmi iau o cursieră. Adevărul că o competiție ca asta te și îmbie să tragi tare. Depășești pe cineva, vezi că se poate, apoi te iei și după următorii, îi depășești și pe ăia și tot așa. Nu îți mai vine să te oprești. Adevărul e că am tras prea tare la bicicletă și a trebuit să o iau la pas în tranziție ca să îmi revin un pic pentru alergare. Am ieșit din tranziție după 4 minute.

Alergare 5km. Mi-a folosit foarte mult antrenamentul pentru semi. Chiar dacă eram obosit după bicicletă, picioarele s-au dus singure, iar cu suflul mi-am intrat în ritm destul de repede. Am terminat în 27 minute cu un tempo un pic peste 5min/km (distanța era de fapt 5,25km)

Cu timpul oficial de 1h30min22sec m-am clasat onorabil, în prima jumătate a clasamentului, cu 6 minute mai bine decât în 2013 chiar dacă tranziția era mai simplă și mai scurtă atunci, fiindcă s-a înotat în lac. La anul cred că trec la nivelul următor și voi băga câteva triatloane olimpice, să vedem dacă mă pot apropia de un half.

Zoli startZoli finish

TriChallenge Brașov

Am ezitat să scriu despre triatlonul de la Brașov, deși este unul foarte fain, bine organizat. Pe lângă sportivii de elită și amatorii obișnuiți cu triatlonul, au reușit să atragă o grămadă de începători, ceea ce este extraordinar pentru popularizarea acestui sport minunat. Așadar, dacă vă gândiți să mergeți la primul vostru triatlon, Brașovul este perfect (alături de No Stress și bineînțeles Mamaia). Spuneam că am ezitat să scriu, fiindcă mi-a fost un pic rușine să spun că am căzut cu bicla. Din prostie. Am încetinit la traversarea unei căi ferate, poate prea mult, mi-a alunecat roata din față pe șinele oblice și m-am dat peste cap și peste umărul rupt. Da, cel operat. Noroc că de data asta nu a fost grav, ci m-am julit doar. Îmi venea să dau cu casca de pământ de ciudă, pentru prostia pe care am făcut-o.

În rest m-am simțit foarte bine, n-am tras tare, am vrut doar să îmi demonstrez că pot să mai particip la triatloane și după accidentul cu fractura. Nu mi-a ieșit prea bine, fiindcă am căzut, dar chiar și așa e ok. Apoi mi-am dorit de mult să particip la Brașov. M-am înscris și anul trecut însă n-am reușit să ajung. Iată și învățămintele, așa cum v-am obișnuit… ah, era să uit, proba olimpică urcă în Poiană prin Râșnov și coboară spre Brașov. Este superb pentru cei care iubesc cățărările și știu să coboare tare. Eu am zis că nu e pentru mine, având în vedere… știți voi, accidentul de anul trecut. Așa că m-am înscris la proba scurtă de sprint cu traseul de biclă pe plat.

Înot 500m. Proba de înot este în lacul Codlea și fiindcă organizatorii nu dau prea multe detalii pe site despre înot, am pus eu o hartă adnotată mai jos. Vasăzică se intră pe la un capăt al lacului și se iasă în celălalt capăt. Lacul are 500m lungime. Pentru olimpic (1500m) se ocolesc geamandurile din capăt, se înoată înapoi până la zona de start și apoi din nou spre exit. Deși Péter Klosz ne-a amenințat la ședința tehnică că va fi fără neopren, până la urmă a dat voie cu neopren amatorilor (age group), nu și elitelor. Apa avea 21 de grade, deci nu era exagerat de rece. Eu am purtat neoprenul ca să mă obișnuiesc cu el și în curse. E mai ușor să înoți în neopren fiindcă te ține mai bine la suprafață (contează mai ales la picioare), însă cele câteva minute pe care le câștigi, le vei pierde cu dezbrăcatul neoprenului. Apoi de la lac până la zona de tranziție vei avea de alergat cca 800 m și neoprenul te încurcă îngrozitor, indiferent dacă alergi în el sau îl dezbraci și îl ții în mână. Dacă îți aduci adidași pentru zona asta de 800 m, îi vei putea lăsa în zona de ieșire din apă. Dacă pe biclă nu porți SPD-uri, atunci adidașii ăștia sunt cei cu care vei alerga, bicicli și apoi din nou alerga, până la finish. Înainte de start, îți iei echipamentul de înot, vii în adidașii ăștia până la zona de ieșire din apă, îi lași acolo, apoi mergi desculț până la start. Eu am ieșit după 13 minute din apă și am pierdut 11 minute până pe biclă, adică 3 minute cu dezbrăcatul neoprenului și încălțatul, 5 minute cu alergatul până la biclă și încă 3 minute cu ieșitul din tranziție pe biclă. Înainte de a pleca cu bicla, îți bagi toate lucrurile din tranziție în punga cu numărul tău. Aceste pungi vor fi aduse după masă la Brașov și așezate în dreptul bicicletei tale, în zona de tranziție din Piața Sfatului.

tranziția T1 la Brașov TriChallenge

Bicicletă 30km. Proba de biclă este una aproape plată, cu trafic, însă se poate mâna dacă te țin picioarele. Am făcut o oră și 3 minute cu o medie de 29km/h. Puteam și mai bine, însă ar fi trebuit să îmi asum un pic de suferință. Poate altădată. Am mers din nou cu hibrida mea, deși arătam cam ciudat printre cursiere, mai ales când le depășeam Zâmbet. Nu am avut curaj să merg prea mult pe coarnele de triatlon. De câte ori mă așez în poziția aia, îmi amintesc de accident și tresar la fiecare denivelare. Huh, sper să îmi treacă cu timpul.

Alergare 4km. Proba de alergare este în pantă și trebuie să stai bine cu suflul ca să nu o iei la pas unde e mai abrupt. Stați liniștiți, nu e nici o rușine, iar fotografii sunt mai la vale Zâmbet. 23 de minute cu o medie de 6min/km au fost ok pentru mine.

1h51min30sec a fost timpul meu oficial, într-un triatlon superb cu organizare de top. Recomand cu căldură.

Zoli la TriChallenge Brașov

Mogoșoaia No Stress Triathlon 2016

E grea recuperarea după o fractură de humerus. Mai ales dacă peste blocajul umărului cauzat de imobilizare, se suprapun și alte probleme. La mine nu știu care a fost cauza căderii de sistem imunitar din iarnă, probabil stresul cauzat de operație, de recuperarea suboptimă și de câteva zile de exagerări bahice de sărbători. Da, virusul de varicelă m-a pus pe butuci. Zona zoster e o recidivă la adulți a varicelei, cauzată de același virus herpetic, iar manifestarea este uneori mult mai violentă și mai dureroasă decât în copilărie. Din cauza durerilor, am încetat recuperarea pentru umăr și bineînțeles, mi s-a blocat din nou. Am reluat exercițiile abia în martie, de data asta fără mari așteptări. Între timp am aflat și eu că exercițiile de recuperare pentru astfel de umăr blocat, își fac efectul după 6-9 luni. Ale naibii ligamente/tendoane! Abia acum încep să își dea drumul, după 10 luni de la accident. Reluarea înotului, tot în martie, m-a ajutat și ea. În sfârșit pot să fac mișcările de înot liber fără să mă chinui la fiecare întindere în față. Încă mai am câțiva centimetri până să pot să mă întind normal, însă sunt pe calea cea bună.

Apoi bicicleta. Imediat după accident eram tare viteaz. Ziceam că mă refac repede și mă urc pe bicicletă din nou. N-a fost deloc așa! N-am dat bicicleta jos de pe bară nici măcar să o repar după accident, deși treceam pe lângă ea în fiecare zi în garaj. Mi-am pierdut încrederea. Dacă cad din nou? Abia în primăvara asta am dat-o jos și am început să ies din nou, ușurel, timid, dar din ce în ce mai bine.

Nici nu îmi trecea prin gând să merg la triatlonul din Mogoșoaia, însă cu două săptămâni înainte m-a abordat un coleg (Alexandru Krancevik) să îl ajut cu niște sfaturi la înot și asta m-a motivat. Dacă el s-a hotărât să se înscrie la primul lui triatlon în condițiile în care abia făcea 500m în bazin, atunci am zis să merg și eu, măcar să îl ajut să termine. Și așa a fost: eu l-am ajutat să termine, iar el m-a ajutat să cred că încă mai pot.

Au fost din nou vreo 500 de amatori, dar și elita triatlonului românesc, cu deja obișnuiții câștigători Ciprian Bălănescu la proba lungă și Alex Diaconu la sprint.

Înot 500m. Apa rece (18 grade) a fost un prilej bun să îmi încerc neoprenul. Organizatorii au curățat plantele de pe traseu și într-adevăr a fost mult mai ok decăt anul trecut. Până la startul probei de sprint, la 11:30 se făcuse cald afară, așa că abia am așteptat să ne răcorim. M-am simțit bine la înot însă am stat cu Alex, care a suferit aproape tot parcursul. L-au apucat niște crampe urâte la gambe la puțin timp după start și s-a chinuit când pe spate, când liber, întru-n zigzag continuu. Am exersat noi în bazin să înotăm împreună, el în siajul meu, însă acolo în lac nu reușea să se țină din cauza crampelor. Deja ne știa și unul din arbitri din canoe. Striga și el: Alex, mai la dreapta, iar mergi în zigzag! 26 de minute a durat, dar chiar și așa mai erau vreo douăzeci în apă după noi. Mi-am amintit de primul meu triatlon. Cam așa am suferit și eu atunci.

Învățăminte:
– pentru cei fără experiență de înot în ape deschise: faceți un efort și exersați măcar de câteva ori în lacuri, împreună cu cineva cu experiență. Vă veți obișnui cu apa tulbure și fără vizibilitate, veți putea exersa cu adevărat urmărirea unei geamanduri, fără prea multe zigzaguri, veți putea să vă obișnuiți cu neoprenul, veți putea să înotați în grup cu toate valurile aferente, sau să urmăriți pe cineva care înoată mai bine (și vă lasă să faceți asta). Toate astea vă vor ajuta să nu intrați în panică la concurs. Da, se pot exersa și la bazin toate astea, însă măcar de câteva ori mergeți și la lac sau mare. Pentru mine a fost o noutate neoprenul la un concurs, așa că următoarele sunt despre neopren;
– alocați 10 minute pentru a îmbrăca corect neoprenul. Dacă nu este tras suficient de pe membre sau peste umeri, în grabă poate deveni extrem de incomod;
– folosiți o pungă de plastic pentru a băga membrele. Vedeți un filmuleț fain pentru îmbrăcat neoprenul la http://www.swimsmooth.com/triathlon_adv.html;
– aveți grijă să vă tăiați și piliți unghiile de la mâini (și voi, și persoana care vă ajută), pentru că cel mai simplu mod de a vă găuri neoprenul este în timpul îmbrăcării, cu propriile unghii. Fetele cu unghii mari, mai bine purtați mănuși la îmbrăcare;
– în rest, înotul cu neopren este mult mai fain decât fără, fiindcă îți ridică picioarele și aluneci mult mai bine în apă;
– în tranziție, înainte de vă dezbrăca de neopren, dați-vă ceasul și cipul de concurs jos, pentru a vă da jos neoprenul mai ușor și pentru a evita să-l sfâșiați. Apoi nu uitați să le luați, mai ales cipul de concurs. La mine a durat 3 minute tranziția. Binișor.

Bicicletă 13 km. Aproximativ același traseu ca cel de anul trecut doar că a crescut mult iarba pe drumurile acelea de țară, probabil neumblate. Noroc că organizatorii au tuns iarba și s-a putut mâna cât te lăsa suflul. Din cauza unor bălți, anul ăsta la ieșirea din sat nu ne-au mai dus la dreapta (spre nord) pe lângă pădure ci ne-au deviat la stânga (spre sud) către lac, apoi înapoi spre nord-vest pe vechiul traseu. M-am simțit bine pe biclă, deși parcă am fost mai reținut decât anul trecut. Oricum proba de înot a fost slabă, iar eu doream doar să termin, dar chiar și așa mă trezeam că trag mai tare numai ca să-l depășesc pe cel din față, apoi pe următorul, și tot așa, apoi îmi aminteam că n-are rost să trag, dar totuși hai și pe următorul. Au fost 32 de minute faine, cu 2 minute lejere în tranziție.

Alergare 4,5km. Aici am luat-o încet și m-am bucurat de ziua frumoasă și de parc. M-am enervat un pic, fiindcă mi-am zăpăcit ceasul și îmi ieșise din modul multisport. L-am setat iar pe alergare și am ținut ritmul la 6min/km pentru o probă de alergare de 27 de minute lejere.

Rezultatul de 1:30:15 este onorabil (locul 95 din 136 la proba de sprint) pentru un olog care încă e în recuperare. Timpii mei pe probe sunt mai jos. Ceilalți colegi, toți la primul lor triatlon, au venit în ordine:
– Ciprian Amza în 1:12:32, locul trei la categoria “primul triatlon”. Bravo!;
– Alexandru Krancevik în 1:32:59;
– Andreea Popovici în 1:57:49.

Înot 500m Tranziție Bicicletă 13km Tranziție Alergare 4,5km Total
26min 3min 32min 2min 27min 1h30min15s

Ciprian AmzaAlexandru KrancevikZoli

No Stress Triathlon Mogoșoaia 2015

E prima oară când particip la un concurs No Stress. Organizatorii au fost la înălțime, iar locația superbă. Dacă vă gândiți să încercați primul vostru triatlon, alegeți unul din evenimentele http://www.nostresstriathlon.ro/. Sâmbăta trecută la Mogoșoaia am ales distanța scurtă (sprint) și m-am simțit foarte bine. Spuneam în februarie după WinterTri că îmi doresc să scad sub 1h20min, ei bine am reușit, la limită, cu 7 secunde.
Evenimentul a fost parte din Romanian Cross Triathlon Series 2015, ceea ce a adus acolo toți sportivii români de elită și vreo 500 de amatori. Ciprian Bălănescu, campionul național a câștigat bineînțeles proba olimpică, iar Alex Diaconu proba de sprint. FRTRI este o federație tânără (cred că au maxim 3 ani), însă foarte activă, care reușește să popularizeze un sport dificil și aduce anual elita triatlonul european la Mamaia. M-am întâlnit și cu Florentina Merscic, arbitră FRTRI, și antrenoare pasionată de înot. Este unul din puținii antrenori din România adepți ai metodei SwimSmooth. Am văzut-o lucrând mult timp cu câțiva amatori la bazinul la care obișnuiam să merg până nu demult. Unul dintre ei a ajuns în 2 ani de la stadiul de topor la 1min45s/100m pe distanțe mari, apoi, în următorul an, a ajuns la 1min35s/100m. O găsiți pe Facebook la Înoată corect cu Flori.

Înot 500m. Geamandurile poate erau puse pentru 500m, dar mie ceasul mi-a măsurat 680m efectivi. Da, dacă nu te bagi în mijlocul “mașinii de spălat” de la start, împreună cu meseriașii, atunci pierzi vreo 50m plecând la urmă. Apoi mai pierzi cu ieșitul din apă, cu zigzagul fiindcă nu înoți drept și încă ceva fiindcă te lovești de alții. Și da, GPS-ul are și el erorile lui. Mi-au trebuit vreo 200m ca să îmi intru în ritm. Data viitoare mă voi arunca în apă cu 10 minute înainte de start ca să bag vreo 100m de încălzire. Deși în luna asta am coborât pentru prima oară sub 2min/100m pe distanța de 500m în bazin, bineînțeles că nu am putut să reproduc în lac. Am ieșit din apă după 19min și un pic, pe locul 81 din 139. Nu e rău, fiindcă alte dăți eram printre ultimii. Tranziția către biclă a mers brici. De data asta am ieșit din tranziție după 3 minute și jumătate. Nici asta nu e rău, fiindcă obișnuiam să pierd peste 7 minute aici. Ah, era să uit, lacul Mogoșoaia este mizerabil. Pregătiți-vă sufletește și nu vă panicați cu plantele de tot felul pe care le agățați.

Bicicletă 13km. Organizatorii au modificat un pic traseul și a devenit de 12km și ceva, dar a rămas foarte interesant, cam o treime asfalt și restul drum de țară în mare parte de pământ, pe lângă pădure și lac. Am lăsat gumele cu crampoane pe hibrida mea, le-am umflat la minim și bagă tăticu. Am depășit frumușel, însă de data asta au fost și câțiva meseriași care m-au luat pe macadam. Am încercat eu să mă țin după ei, dar degeaba, mai am de învățat. Am ajuns bine, în 30 de minute, pe locul 42 din 139 la proba asta. Am pierdut doar un minut în tranziția spre alergare.

Alergare 5km. Era cam prea cald pentru gustul meu la ora aia și am fost cam deprimat prima tură, deși traseul prin parc este superb. M-am uitat la timp și mi-am dat seama că dacă trag un pic mai tare, atunci voi reuși să ajung sub 1h20min. Parcă am prins aripi. Hihaaa! 1:19:53, locul 52 din cei 139 de la proba de sprint. Este primul triatlon în care mă clasez în prima jumătate. Timpii pe probe sunt mai jos:

Înot 500m Tranziție Bicicletă 13km Tranziție Alergare 5km Total
19min 3,5min 30min 1min 26min 1h19min53s

triatlon No Stress Mogosoaia

PS: din Teamnet a mai participat Monica Georgescu, care a ajuns în 1h39min.

Free trial pentru aplicația Swim Smooth

Swim Smooth free trialSpuneam aiciSwim Smooth a lansat un serviciu online de coaching pentru înot liber (crawl) și mai spuneam că le lipsea trial-ul. Ei bine, le-a venit mintea la cap și au actualizat aplicația. Acum include și un trial gratuit de 48 de ore. Puteți încerca și voi să vedeți cum e. Sper că nu mai trebuie să repet importanța free trial în orice aplicație de tip SaaS.

Dacă ați cumpărat deja de la ei cartea “Swim Smooth – the complete coaching system for swimmers and triathletes” și DVD-ul ”Catch Masterclass”, atunci veți fi dezamăgiți la prima răsfoire a conținutului din aplicație. Da, veți regăsi tot ce este în carte și pe DVD. Este drept că în aplicație sunt mai multe chestii, probabil încă pe atâta, decorate cu planuri de antrenament, similare cu cele de la http://swimtypes.com/guides.html, însă pentru fanii care au deja aceste materiale va fi o dilemă să se aboneze la aplicație. Până să scoată trial-ul nici nu m-a interesat, fiindcă bănuiam că este o oarecare suprapunere cu materialele cumpărate deja. Odată apărut trial-ul, mi-a plăcut atât de mult aplicația încât m-am abonat. De cele mai multe ori o folosesc pe telefon, în trafic, în drum spre și dinspre bazin. E mult conținut video în aplicație și rămâne de văzut dacă îmi dă planul de date peste cap. Dacă da, va trebui să mă abțin de la video-uri în afara Wi-Fi. Aplicația este web și se adaptează frumos la orice ecran, PC, tabletă sau telefon. Update: căutarea este, cred, cea mai faină chestie în aplicația asta.

Vă recomand și vouă să vă faceți un cont de trial și să alocați câteva ore pentru a vă juca cu el. Abonamentul lunar este de $19,19 și e fără commitment, adică se poate încheia oricând.

Dacă nu știți deloc să înotați în stilul liber, atunci aplicația nu e pentru voi, deși au promis că în viitor vor include lecții și pentru voi. Până atunci vă recomand DVD-ul ”Learn to swim freestyle”.

Triathlon Winter Challenge 2015

Sunt mândru de mine! Mi-am îmbunătățit cu 3 minute rezultatul de anul trecut la WinterTri din Izvorani și am ajuns într-o oră și 23 de minute, în mare datorită probei de biclă. A fost la fel la alergare, mult mai bine la biclă și mai rău la înot. Dar să le luăm pe rând.

Alergare 5,5km. Pentru mine a fost totul predictibil la proba asta. Știam că va fi noroi, știam că un tempo de 5:30/km este mult mai greu de ținut în pădure decât pe asfalt, dar am alergat conform planului. Am depășit vreo 20 de alergători care probabil au plecat prea tare și au cedat pe parcurs. Am ajuns ca anul trecut, în 29 minute.
Învățăminte:

  • Este destul de greu de depășit prin noroaiele alea, însă merită să o faci, ca să îți păstrezi tempo-ul planificat.
  • Cred că efortul resimțit prin pădure și noroi este cam cu 30 de secunde pe kilometru mai intens decît pe asfalt. Dacă îți planifici să alergi cu 5:30/km, vei resimți un efort similar cu 5:00/km.
  • Tranziția către biclă este una simplă, însă învață să îți pui repede casca și ochelarii, să îți încalți SPD-urile dacă ai, să îți muți numărul de alergare pe spate, să îți iei bicla și fuga până la ieșirea din tranziție.

Bicicletă 12km. Dacă anul trecut am mers cu o gioarsă, anul ăsta am fost cu o hibridă cross-country Felt și am zburat cu ea pe traseul ăla. Organizatorii au interzis biclele de șosea și ciclocros. Au acceptat doar MTB-uri și bicle cross-country. Nu sunt eu un super meseriaș în ale ciclismului, dar m-am simțit foarte bine. Cu traseul fiind două treimi asfalt, unde se putea mâna la maxim și o treime gropi și bălți, dar dur, fără noroi, practic au fost avantajați cei care și-au pregătit bicla pentru viteză. Știind asta, mi-am dat jos anvelopele cu crampoane și mi-am pus cele de trekking, mai netede pe mijloc. Mai e un motiv pentru care mi-am dat jos crampoanele: hibrida asta are un cadru nu foarte generos și nu permite anvelope cu balonul mare, așa că eu folosesc niște gume cu crampoane de ciclocross de 33mm (Vittoria Cross XL Pro) și mi-a fost frică să nu zică cineva că am biclă de ciclocros și să mă descalifice, mai ales că aveam și coarnele de triatlon montate pe ghidon. Așa că mi-am pus gumele de trekking (Vittoria Adventure Trail), le-am umflat bine, am blocat furca și dă-i bătaie. Am depășit din nou vreo 20 de concurenți și am ajuns cu 4 minute mai devreme ca anul trecut, în 27 minute.
Învățăminte:

  • Fă o recunoaștere a traseului înainte de cursă, fiindcă s-ar putea să nu fie atît de nasol precum vor organizatorii să îți sugereze. Până la urmă ei vor doar să ne protejeze, mai ales pe cei începători. De obicei este timp suficient chiar și în dimineața cursei, înainte să lași bicla în zona de tranziție.
  • Fiți atenți la indicațiile voluntarilor din intersecții. Eu era să ratez un viraj fiindcă eram prea concentrat să „trag”. Am frânat brusc, am derapat nițel, dar pînă la urmă a ieșit bine.
  • Pentru distanța asta scurtă, nu e nevoie de pantaloni cu inserție. Mai bine îți iei slipul de înot de la început. În weekend-ul ăsta a fost destul de cald, peste 10 grade, însă parcă nu mă simțeam suficient de viteaz să mă dezbrac de colanți și jachetă. Am văzut totuși câțiva meseriași în costum de triatlon, dar cred că dacă citești asta, probabil nu ești atât de meseriaș nici tu.
  • Mergi dimineața devreme acolo în ziua cursei, fiindcă parcările din interiorul bazei se vor umple repede și oricum ai chestii de făcut, cum sunt recunoașterea traseului de biclă, ședința tehnică și vizitarea bazinului. Pe traseul de alergare nu are rost să intri, fiindcă te umpli de noroi degeaba.
  • Mergi la ședința tehnică, obligatoriu! Organizatorii pot schimba unele lucruri în ultimul moment și e nasol să le afli în timp ce ești deja în cursă.

Înot 500m. Cei care m-ați urmărit în ultimii ani, știți că asta e proba mea cea mai dezamăgitoare. Mărturisesc că nici nu mă așteptam la cine știe ce, însă îmi doream măcar să reproduc ceea ce am obținut la antrenamente, adică 12 minute. Dar nu, la cât de bine m-am simțit la alergare și biclă, m-am lăcomit și am zis să trag un pic mai mult și la înot. Mare greșeală! M-am tăiat, m-am panicat, m-a apucat din nou un cârcel la picior, a trebuit să mă opresc la capete la fiecare tură. A fost vai de capul meu. Păcat, fiindcă de data asta nu a fost deloc înghesuială pe culoare. Au fost 4 starturi separate la intervale de 45 de minute, iar alocarea pe culoare a fost în ordinea sosirii în bazin (round-robin). Foarte faină găselniță! Au fost câte 3-4 concurenți pe culoare. Am ajuns cu greu, cu un minut mai târziu decât anul trecut, în 17 minute.
Învățăminte:

  • Tranziția către înot este cea mai confuză. De obicei despre ea sunt cele mai multe întrebări la WinterTri, chiar și după ședința tehnică. Lumea nu știe unde să își lase lucrurile pentru înot, cele uscate pentru după cursă, etc. Mergi după ședința tehnică și vizitează bazinul, trage de mânecă un voluntar și întreab-o. Atenție, nu toți voluntarii sunt la curent cu procedura. Nu te supăra pe ei, caută pe altcineva.
  • Eu mi-am pregătit lângă biclă un rucsăcel cu două compartimente: unul cu casca și ochelarii de înot și celălalt cu hainele de schimb, un mic prosop și niște teniși de schimb, fiindcă încălțările cu care am biciclit erau cei de la alergat, și vor fi plini de noroi. Dacă ai SPD-uri, atunci nu îți mai trebuie, fiindcă probabil nu se vor murdări/uda atît de tare. După ce termini cursa, vei sta în acele încălțări până la deschiderea zonei de tranziție. Până atunci nu poți să îți iei bicicleta. Am mai pus și o pungă mare de plastic pentru a pune încălțămintea și hainele murdare (ne-au dat și organizatorii una foarte bună).
  • Tranziția către înot decurge așa: îți lași bicla, îți dai jos casca și ochelarii, le agăți de biclă, îți iei rucsăcelul și fuga la bazin. Atenție că zona de tranziție este cu sens unic! Intri în clădirea bazinului, apoi în vestiarul unde te îndrumă voluntarii și ignori mizeria. Da, va fi mizerie. Noroiul acela din pădure ajunge acolo, în vestiare. Te dezbraci repede la slip, arunci toate lucrurile murdare în punga de plastic, scoți casca și ochelarii de înot, faci duș (da, nu fii nesimțit), îți pui casca și ochelarii, iei punga și rucsacul și intri lângă bazin, le predai unui voluntar care îți va pune o etichetă pe ele cu numărul tău, te duci la capătul bazinului unde ți se va aloca un culoar și gata.
  • Nu uita să te hidratezi, măcar în tranziție.
  • Nu fă prostia pe care am făcut-o eu, să tragi mai tare la înot decât poți, mai ales dacă ești începător ca mine. Este ușor să cazi în greșeala asta, fiindcă vii cu pulsul ridicat de la biclă, ești în priză, vrei să dobori totul, dar dacă nu ești bine antrenat, te vei tăia, va trebui să te oprești la capete și vei pierde mai mult. Ia-o ușor. Controlează-te, nu te lăsa „dus de val”.

Timpii mei sunt mai jos. Practic am câștigat 4 minute la biclă și am pierdut unul la înot față de anul trecut. Rezultă minus 3 minute și ambiția de a termina sub 1h20min la anul.

Alergare
5,5km
Tranziție Bicicletă
12km
Tranziție Înot
500m
Tranziție Total
29min 2min 27min 7min 17min 1min 1h23min

wintertri 2015 alergare7wintertri 2015 alergare10wintertri 2015 inot1
wintertri 2015 bicla3wintertri 2015 bicla5