De multe ori suntem atât de convinși că ceilalți sunt niște nemernici în trafic, încât uităm să avem grijă cum ne comportăm noi înșine. Am încercat odată o chestie, într-un exces de calm care nu mă prea caracterizează. Pe un bulevard bucureștean cu trei benzi, cel de pe prima bandă evită pe cineva și intră un pic pe banda mea. Doar un pic, cu un gest de ocolire, însă suficient cât să mă sperii și să fac și eu la fel, spre disperarea celui de pe banda a treia. Efectul se amplifică, bineînțeles. Ăsta din urmă se crizează, accelerează să nu mă piardă, se oprește lângă mine la următorul semafor, dăm amândoi geamurile jos, deja îl vedeam roșu, inspirând adânc să-mi “umple frigiderul”, dar i-o iau înainte și-i spun “îmi cer scuze”. Nu vă puteți imagina ce față a făcut. A rămas pur și simplu cu gura căscată. S-a făcut semaforul verde și am plecat, dar senzația a fost priceless.
Dacă Răzvan v-a provocat să fiți recunoscători unui polițist, eu vă provoc să fiți politicoși data viitoare când e rost de ceartă în trafic. Credeți-mă că merită.
PS: Huh, am împlinit 10 ani de blog.
PPS: Poza e de pe theguardian.com.
Zoli Herczeg 
Salut Zoli
Adaug si eu o idee pe care incerc sa o aplic de cateva saptamani:
A ceda trecerea celor de pe drumuri fara prioritate atunci cand se circula bara in bara, incet.
Macar unul lasat sa treaca. Si noi ajungem in astfel de situatii si am vrea sa fim lasati sa tecem.
Daca o mica parte am face asta zilnic, tot mai multi ar lua obiceiul si s-ar propaga tot mai mult.
De ar face toti asa, am crea „fermoare” cu dintii asa: o masina dintr-o parte una din cealalta :).
Nu e cazul de aplicat din viteza, altfel ar fi risc de accident pentru cei ce vin din spate tot in viteza.
Toate cele bune si rabdare in trafic
Nicolae