Impunerea legii în România

Într-un mediu sănătos, într-o țară demnă, n-ar trebui să vorbim despre asta. Legea se respectă și gata, iar organele de impunere a legii (poliția și justiția) îi pedepsesc pe cei care nu o respectă. Este atât de simplu.

De ce credeți că americanul îl respectă pe polițist? De ce credeți că neamțul nu concepe să fure nici măcar o agrafă din bunul public? De ce credeți că englezul nu-și aruncă mizeriile pe jos? Fiindcă toți știu că în caz contrar vor fi pedepsiți. Ah, ce-mi place expresia „law enforcement” de la americani! Sună a ranforsare, cu o unealtă de metalurgist, nici nu cred că se traduce bine în română. Păcat. Rămânem la expresia impunerea legii. Da, asta îmi doresc de la cei pe care îi aleg! Toleranță zero în impunerea legii. Orice chiștoc, orice depășire de viteză, orice distrugere a bunului public, orice furt, orice este ilegal, să fie pedepsite. Fără excepții. Atunci vom avea o populație de rând care se va căca pe ea de frica poliției și a jindarilor, așa încât nu își va lăsa nici semenii să calce strâmb. Îi vor raporta ei. Atunci vom avea o populație care nu va tolera ca funcționarii publici sau politicienii să fure vreo agrafă, ca să nu mai vorbim de marii țepari. Nu-i va tolera nici pe cei cercetați până nu își dau demisia din funcțiile publice. Da, pentru a le da șansa să-și clarifice situația. Parcă așa spun americanii cei atît de „politically correct”.

Sunt pentru întărirea puterii poliției. Vreau să văd șmecherii cum tremură când un polițist se uită urât la ei sau duce mâna la armă.

Toleranță zero în impunerea legii. Asta îmi doresc. Nemțește.