M-am mutat de 5 ani în comuna Berceni și nu am apucat să merg niciodată la meci, deși am auzit că ACS Berceni era să se califice în liga a doua în anii trecuți. Cam pe atunci a răsărit și terenul sintetic de antrenament, extinderea tribunei. Când alerg, plec pe lângă lac, pe lângă stadion și apoi mă întorc prin sat pe ulița principală. Așa am apucat să văd toate transformările prin care a trecut stadionul din Berceni, culminând cu găzduirea Campionatului European 2011 Under19 alături de Chiajna, Buftea și Mogoșoaia. Când am văzut pe siteul FRF că Berceniul va găzdui trei meciuri, am spus că e absurd. Cum să aduci o competiție europeană într-un sat fără nocturnă și fără asfalt?! Da, Berceni-ul avea asfalt doar pe strada principală, pe DJ 401.
Ei bine, iată că s-a putut. Am fost sâmbătă la România-Grecia (0-1) și a fost totul brici. Pe ultima sută, dar au reușit. Asfalt proaspăt pe străduțe. Parcare cu marcajul încă umed. Bag samă că la noi trebuie să ai cuțitul la os ca să termini un proiect la timp… În orice caz, felicitări președintelui CJ Ilfov, Cristache Rădulescu și primarului Marian Ghenu, care au pus Berceni-ul pe hartă cu această competiție.
Dar hai să vă zic cum am intrat eu… Mi-am pus tricoul roșu cu România și cu numărul 1, cu care am jucat într-una din competițiile corporatiste și… hai la meci! Pe jos, fiindcă băusem. Cei 2 km de la marginea satului până la stadion se fac în 20 de minute, așa că mi-am luat aparatul de fotografiat, o sticlă cu apă și hai la meci. Când am ajuns, nu reușeam să găsesc casa de bilete. Întreb pe un nene cu nevasta:
De unde ați luat biletele?
Aaa, nu mai sunt bilete!
Hai, nu mai spuneți!
Rămân perplex… Nevasta omului îi dă câteva coate și pare să îi sugereze omului să îmi vândă un bilet. Femeia părea că vrea să renunțe pentru niște bănuți. M-am făcut că mă învârt pe acolo un pic. Poate-poate îmi dă mie biletul. N-a fost să fie. În cealaltă parte văd Information Desk. Aha. Mă duc repede:
De unde se pot cumpăra bilete?
Noi nu știm.
Rămân din nou perplex. Ce naiba, am venit degeaba? Atunci mă vede un oficial și, probabil impresionat de tricou, mă întreabă:
Sunteți singur?
Da.
Scoate un teanc de bilete și îmi dă unul.
Cât mă costă?
Nimic.
După aia m-am gândit că sigur nu erau pe bani biletele alea. Cum să aduni trei mii de oameni într-un sat ca Berceni pentru a umple un stadion? Sigur le-au dat pe moca. Sau nu? Na, nu-i nimic, hai să intru.
N-aveți voie cu apă, aruncați sticla. Ce aveți acolo?
Aparat foto.
Nu aveți voie cu aparate profesionale.
Dar nu e profesional…
Astea cu obiective care se schimbă se consideră profesionale. Nu puteți intra.
Eram deja disperat. Abia făcusem rost de bilet dar de intrat tot nu pot intra. Mă uitam în parcare poate văd pe cineva cunoscut să îmi las aparatul la el în mașină. Nimic. Uite-l și pe Belodedici! Îmi venea să îi cer un autograf pe tricou, dar n-am timp. Trebuie să mă gândesc cum să intru. Atunci îmi amintesc că pe siteul FRF scria ceva de acreditările pentru fotografi și că dacă nu ai acreditare, vor depozita camerele în ”încăperi special amenajate ale arenelor respective”. Când am întrebat, nimeni nu știa de acea încăpere specială… Se pare că sunt singurul prost care vine cu echipament la meci și nu are acreditare. Hai bă, că nu e decât un D3100 de patru sute de parai. Nu se poate, nu se poate. Până la urmă am încetat să îi presez pe stewarzii de la intrare. Oamenii aveau instrucțiuni clare și nu era cazul să negociez cu ei. Totuși e o competiție televizată de Eurosport și Sport.ro. Oare la ligile interne sunt la fel de stricți?
Era deja prea târziu să mă duc acasă și să revin. Atunci mi s-a luminat fața. Era un camion cu un magazin mic.ro ambulant. I-am rugat să-mi țină geanta și am fugit să intru. Nici măcar nu am reținut numele lor, sau numărul mașinii, sau un număr de telefon. Nimic. Noroc că nu s-a întâmplat nimic și am primit geanta înapoi intactă. Mulțumesc băieți!
Mai jos sunt câteva poze cu telefonul, pentru cei care încă nu cred că avem nocturnă în Berceni. Citiți cronica Mariei Andrieș pentru a înțelege ce e cu artificiile și cu fumul de deasupra tribunei. În rest, în tribune a fost aceeași atmosferă de ”cunoscători” convinși că arbitrul a ”ținut cu ei”, chiar dacă adversarul a fost cel puțin o clasă peste…
Pingback: Bucegiul văzut de pe Ciucas, panoramă de 1 gigapixel | Zoli Herczeg