Mda, deși a fost mult prea cald pentru a face „performanță”, nu am renunțat la ideea de a obține un 4:00. Am rezistat doar 30 km în pace-group-ul de 4:00, apoi am încetinit, însă inimioara nu a vrut să se liniștească, așa că am renunțat. Acum îmi pare rău că nu am ales planul B și să merg pe un 4:15, dar antrenamentul a mers așa de fain că am decis să forțez. E pentru a doua oară. La fel am eșuat și la semimaratonul din iunie. Gata! Promit că data viitoare îmi voi porni și celălalt neuron și nu voi subestima vremea. Mai ales că nici eu nu mai sunt la prima tinerețe.

Rezultatele colegilor din Microsoft:

Cei patru de la maratonul full am vrut cu toții să mergem pe 4:00. Doar doi au reușit. Bravo Oana, Marius!