Mda, deși a fost mult prea cald pentru a face „performanță”, nu am renunțat la ideea de a obține un 4:00. Am rezistat doar 30 km în pace-group-ul de 4:00, apoi am încetinit, însă inimioara nu a vrut să se liniștească, așa că am renunțat. Acum îmi pare rău că nu am ales planul B și să merg pe un 4:15, dar antrenamentul a mers așa de fain că am decis să forțez. E pentru a doua oară. La fel am eșuat și la semimaratonul din iunie. Gata! Promit că data viitoare îmi voi porni și celălalt neuron și nu voi subestima vremea. Mai ales că nici eu nu mai sunt la prima tinerețe.

Rezultatele colegilor din Microsoft:

Cei patru de la maratonul full am vrut cu toții să mergem pe 4:00. Doar doi au reușit. Bravo Oana, Marius!

No hai, la treabă! Mai sunt 16 săptămâni până la Bucharest International Marathon 2012 din 7 octombrie.
De data asta voi merge pe un ritm mult mai lent, în speranța că voi evita problemele pe care le-am avut la semimaratonul din iunie. Atunci am încercat să alerg cu 5:00/km, dar nu am reușit. Planul de antrenament pentru maraton este de 16 săptămâni, ceea ce înseamnă că începe chiar azi. Mă voi antrena pentru un ritm de 5min35s pe kilometru, pentru a ajunge sub 4 ore. Cu timpul ăsta aș spulbera cele 4h26 de anul trecut.

Planul de mai jos este adaptat (din nou) după planul FIRST descris aici.

4h 26min. Sunt mândru de mine, fiindcă m-am antrenat pentru 4h 30min.

Azi dimineață ploua de rupea aici în Berceni, așa că am plecat înspre Piața Alba Iulia să predau cipul de cronometraj și să renunț. Până la urmă mi-am luat și echipamentul, în speranța că în oraș e vreme mai bună. Aiurea, erau 7 grade și burnița. Mi-am uitat și Garmin-ul, atât de trist eram. E incredibil că după o secetă de două luni, tocmai de ziua maratonului s-a stricat vremea.

Dar știți cum a fost acolo când am ajuns? Toți erau porniți să participe, se echipau, se încălzeau. Nu trebuie să mai zic că m-a prins și pe mine flama. Ce naiba! M-am antrenat degeaba? Hai să mă bag. Am îmbrăcat un polar subțire sub tricoul de concurs, am tras câteva înjurături că nu mi-am adus Garminul, dar am plecat în cursă. Polarul ăla este extraordinar. Ține de cald și când e ud. Nu îl recomand însă, fiindcă îți zăpăcește sfârcurile. Nu râdeți! Am auzit povești de groază cu sfărcuri sângerând de la tricouri nasoale. Eu am simțit doar o iritație după finish.

Fără ceasul Garmin aveam două probleme: nu știam cu ce tempo alerg și nu știam ce puls am. Că nu știam cât timp a trecut, nu era foarte important. Prima problemă am rezolvat-o alergând împreună cu alții care aveau și mergeau în tempo-ul meu. Unul din ei era chiar Steven van Groningen, CEO Raiffeisen, soțul Valeriei Răcilă. Ei sunt principalii din acest maraton. Ea organizează, el sponsorizează. Asta a mers prima jumătate dar apoi am rămas singur cu respirația mea. Neavând heart-rate monitor-ul, îmi rămânea mie sarcina să fiu atent la orice semn pe care mi-l dă inima. A fost un exercițiu foarte fain. După 30 de km am început să am probleme cu picioarele, dar știam deja la ce să mă aștept. Inspiră, expiră, inspiră, expiră… apoi mai trăgeam puțină energie de la puținii spectatori de pe margine care ne încurajau. Păcat că nu a fost mai cald. Deși s-a încălzit un pic, erau 10 grade și umezeală mare. Noroc că s-a oprit ploaia. Inspiră, expiră…

Am fost crispat după 42,195 km, dar bucuros. Speram să-mi vină cuvinte să vă pot explica senzația, dar mintea mea de inginer nu poate mai mult acum.

Au trecut 71 de zile de când am împlinit 42 de ani. 71 împărțit la 365 de zile dă 0,195. Adică am alergat 42,195 km la vârsta de exact 42,195 ani.

Update: s-au publicat rezultatele la http://www.sdam.it/pubblico/evento-classifica_21611.do:

Uitându-mă la turul 3 și 4, pot spune că puteam mai mult dacă nu rămâneam singur.

Un mic conflict de calendar cu o întrunire NATO, a dus la modificarea traseului maratonului Bucureștiului din 9 octombrie. Organizatorii au publicat noul traseu, departe de Palatul Parlamentului și de traseele coloanelor oficiale, mult prea ”prețioase”:

Ați făcut echipele? V-ați înscris?

Reamintesc că puteți veni la cursa populară de 3,5km (cu albastru pe poza de mai sus), sau la ștafetă 4×10,5km (împreună cu 3 prieteni/e), sau la semi 21km, sau la full 42km. Copiii au și ei cursa lor de 1km în 8 octombrie. Detalii la http://bucharest-marathon.com/.

Ăsta e maratonul nostru!

Haideți să arătăm lumii că știm să facem mișcare! Iar dacă sunteți accidentați sau nu aveți voie să alergați, atunci veniți pe margine să ne încurajați. Eu fiind la prima încercare de maraton full, voi avea nevoie cu siguranță de încurajări.

Cum zicea Forrest Gump după ce a alergat de câteva ori de la un ocean la altul? I’m pretty tired. Așa sunt și eu după primul meu 33k, dar în grafic pentru un 4:30 la Maratonul Bucureștiului din 9 octombrie.

Mai sunt 5 săptămâni până la maratonul Bucureștiului. Nu trebuie să fii atlet pentru a participa! Maratoanele s-au înmulțit foarte mult pe planetă, tocmai fiindcă a devenit un sport popular, iar peste tot organizatorii includ probe ușoare, permit participarea muritorilor și păstrează traficul blocat suficient de mult timp pentru ca toți să poată termina în siguranță.

Conform Runner’s World (aug 2011), în 2010 au fost 630 de maratoane numai în SUA, cu 507000 de participanți care au ajuns la finish, față de 1990 când au fost 270 de maratoane cu 224000 de finishers.

Vă recomand să participați la el atât cât vă permite condiția fizică:

– la cursa populară de 4km din jurul Palatului Parlamentului poate participa oricine.
– dacă vă simțiți confortabili cu 10km, cuplați-vă cu 3 prieteni pentru ștafeta de 4x10km. E una din cele mai faine probe.
– dacă 10km vi se par boring, treceți la nivelul următor, la semimaratonul de 21km. Detalii pe http://bucharest-marathon.com/.

Pentru toate astea nu e nevoie de prea mult antrenament, deși dacă vreți la semimaraton, atunci ar trebui să alergați deja de 2-3 ori pe săptămână câte 5km și cu cca 3 săptămâni înainte de cursă, să alergați un ”long-run” de 15km. Altfel va fi foarte greu și veți suferi în loc să vă bucurați. În 2009 am alergat și eu primul semi, iar acum mă pregătesc pentru maratonul mare de 42km.

Dacă nu sunteți în plin antrenament deja pentru maraton, să nici nu vă gândiți să vă băgați. Este mult, mult mai greu decât pregătirea pentru semi. Și e firesc să fie așa, fiindcă la antrenamentul pentru maraton alergi câte un semi pe săptămână. Minim. Iar cu cca 3 săptămâni înainte de cursă trebuie să alergi un long-run de 32km. E plin netul cu planuri de training (moca sau pe bani) pentru maraton. Faceți-vă temele înainte de a vă apuca de antrenament. Citiți și despre încălțăminte, nutriție, hidratare, streching etc. Problema cu planurile de training pentru maraton este că majoritatea te pun să alergi mult prea mult. Nu e simplu să alergi de 6 ori pe săptămână în total câte 50-60km. Personal merg pe un plan minimalist similar cu planul FIRST descris aici. Planul FIRST are 3 antrenamente pe săptămână:

– sprinturi
– tempo run și
– long run,

din care cel mai important este long run-ul. Acesta nu trebuie ratat sub nici o formă. Long run-ul crește în distanță treptat, până cu 3 săptămâni înainte de cursă, când ajunge la 32km, apoi scade puternic pentru a rămâne odihnit pentru cursă. Atenție! Toate aceste planuri de pe net sunt făcute pentru cei care vor să își îmbunătățească timpii. Dacă sunteți ca mine și vreți doar să terminați cursa în picioare și nu în ambulanță, atunci adaptați-vă planul ca atare. Până la urmă este important să știți în cât timp veți termina cursa.

Eu vreau să termin în 4h30min, dar nu va fi nici o tragedie dacă voi ajunge mai târziu. Pe măsură ce veți alerga o cursă de 10km, un semi de 21km, veți ști cu ce tempo vă simțiți bine. Eu am alergat 10km în 52min, adică cu un tempo de 5 minute și un sfert pe kilometru. Pentru 21km am obținut 1h54min, ceea ce înseamnă aproximativ 5 minute și jumătate pe kilometru. Pe atunci am crezut că un tempo de 6 minute pe kilometru este cel la care pot alerga la nesfârșit, adică până mă țin picioarele. Ar fi însemnat un timp de maraton de cca 4h15min, dar între timp m-am hotărât la un tempo mai conservator de 6 minute și un sfert pe kilometru. Este important să îți faci aceste calcule, fiindcă tot antrenamentul depinde de ele. Astfel, long run-urile le alerg la 6 minute și un sfert, tempo run-urile la 5 minute și sprinturile la 4 minute pe kilometru. Dintre toate, sprinturile sunt cele mai grele. Eu fac 4x600m și sunt îngrozitoare. După al treilea îmi vine să mă împușc. Zice lumea că sprinturile astea sunt foarte bune. Sper să merite. Pentru tempo run, alerg 5km. Se vede că alerg chiar mai puțin decât spune planul FIRST, dar repet: vreau doar să termin cursa în picioare.

Long run-ul trebuie lungit treptat treptat dar neapărat până la 32km pentru a obișnui organismul să treacă de la consumul de carbohidrați la consumul de grăsime. Mulți îî spun acestui fenomen că te lovești de zid. De fapt organismului îi este mai ușor să consume carbohidrați, până se termină, dar dacă îl soliciți în continuare, va începe să consume grăsime. Senzația este tare nasoală. Eu am simțit-o deja la long run-ul de 26km. De aici vine și nevoia de a consuma energizante în timpul cursei, fiindcă ele îți suplimentează rapid carbohidrații.

Deocamdată mă simt foarte bine. Să vedem cum va fi după long run-ul de 32km și apoi la cursă… Dacă îmi iese, voi face un articol cu ”planul lui Zoli pentru primul tău maraton”.

Iată și traseul, un pic mai ușor decât edițiile trecute, fiindcă scăpăm de strada Izvor cu dealul către Marriott:

Update: noul traseu este și mai plat: