Sezonul trecut ne-am dus din nou ín Dolomiții de care ne-am îndrăgostit iremediabil. Am făcut-o lată și am stat 2 săptămâni încercând să schiem, așa cum spuneam în articolul precedent, în cât mai multe regiuni. Am reușit în 9:

• Catinaccio,
• Alpe Lusia,
• Kronplatz,
• Civetta,
• San Pellegrino,
• Marmolada,
• Buffaure,
• Val Gardena și
• Alpe Siusi.

Skipass-ul Dolomiti Superski și vremea exagerat de bună ne îmbia să traversăm trecătorile alea, să descoperim alte pârtii. Superbe toate.

Sezonul ăsta însă ne-a gonit olimpiada, așa că ne-am întors în Austria. Știam deja Kaprunul din pandemie, dar atunci am stat mai mult în zonă. Cu experiența din Dolomiți și schimbat regiunile în fiecare zi, am planificat să facem același lucru și aici, să devină Austria „superski”. Am marcat 12 regiuni majore de schi în jurul Kaprunului, pe o rază de maxim 1h15min cu mașina și a ieșit asta:

Problema este că regiunile astea nu sunt toate conectate în vreun skipass unic, deși sunt câteva încercări cum e Alpin Card-ul care unește ghețarul Kitzsteinhorn cu Schmitten și cu Saalbach, sau cum e Ski Amade care unește Hochkonig, Gasteintal, Flachau și Schladming. Asta însemna că dacă voiam să fim în fiecare zi în altă parte, skipass-ul devenea o cheltuială considerabilă, fiindcă luam tot timpul varianta cea mai scumpă, skipass-ul de o zi. Mi s-a făcut rău când am estimat înainte de plecare, fiindcă regiunile mai barosane vând skipass-ul de o zi cu €80. Cum naiba ne vom descurca? Vă spun eu: m-am rugat să nu avem vreme perfectă și nici fetele să nu țină pasul în fiecare zi. Așa a fost. Vremea foarte instabilă, nu ne-a lăsat decât 7 zile de schi alpin, nici fetele nu au fost apte tot timpul și uite așa am redus la jumătate cea mai importantă cheltuială dintr-o vacanță de schi. Când te duci doar pe o săptămână de obicei ești disperat să ieși la schi în fiecare zi, indiferent de vreme, dar când te duci pe 2 săptămâni, parcă abia aștepți să faci o pauză, să mai faci și altceva. Mai ales dacă nu toți membri familiei sunt „atleți”. Eu am ieșit la schi fond în zilele alea mai nasoale. De data asta a fost zăpadă din belșug pe pistele de schi fond din lunca văii Salzach, Foarte faină experiența. Era plin de fondiști amatori mai tot timpul. Puteți parca pentru fond în Kaprun vis-a-vis de gondola Maiskogel, lângă stația de pompieri. Tot acolo puteți închiria echipament și/sau instructori de fond. Se mai poate parca de o parte și de alta podului peste Salzach, cel de la mijlocul distanței dintre Kaprun și Bruck. La întoarcerea de la schi fond eram de obicei montat, plin de energie, scoteam fetele la o plimbărică pe munte și cam aia era, ne apucam de gătit.

A doua cea mai importantă cheltuială e cazarea. Am ales-o la țară, la 10km de Kaprun, fiindcă oricum aveam să mergem în fiecare zi cu mașina la schi. Apartamentul Monikăi din Vorfusch de lângă Bruck era parterul modernizat sumar al unei căsuțe de țară. Suficient de renovat cât să te simți bine dar destul de rustic să rămână autentic. Am dat jos televizorul din fereastră ca să avem vedere din dormitor spre valea străzii Grossglockner, vestita traversare peste Hohe Tauern, străjuită de niște treimiare. Vârful Grossglockner de cca 3800m e tare prețios la vedere, nu se vede de oriunde. Practic din vale, din Kaprun, Zell am See sau Bruck, este mascat de vârful Kitzsteinhorn de cca 3000m cu ghețarul schiabil cu același nume. Am mai fost în zonă și vara. Probabil ne mai întoarcem.

A treia cea mai importantă cheltuială e mâncarea, mai ales dacă vrei restaurante. Mi-a fost teamă un pic, fiindcă de câte ori sunt doar cu mândra, ne e lene să gătim și ne refugiem mereu la câte o cârciumă. De data asta a preluat fiică-mea frâiele și ne-a dat o lecție, de fapt mai multe, de gătit. Huh, am scăpat și de cheltuiala asta, dar nu oricum. Ne-am lins degetele! Băi ce știe să gătească! Vestea rea care răzbate de pe rafturile supermarketurilor austriece este că i-am întrecut în „prosperitate” și pe ăștia. Tot ce am văzut în magazine era mai ieftin decât la noi.

Restul de cheltuieli se cam pierd, devin neglijabile, deși închiriatul de schiuri pentru fete a fost o surpriză neplăcută. De obicei scăpam ușor cu câteva sute de euroi dar au luat-o razna austriecii! Am dat €650. Luam două perechi bengoase la mâna a doua de banii ăia. Asta a fost cam singura cheltuială la care ne-am simțit jefuiți.

Și acum să luăm la rând domeniile schiabile fumate, începând cu cele 3 regiuni kapruneze din Alpin Card:

• Ghețarul Kitzsteinhorn este perla zonei, dar merită mers numai și numai dacă e vreme bună. E cumplit acolo la 3000m dacă bate vântul sau e înnorat, dar merită tot efortul dacă e frumos. Pârtiile sunt cam overrated și le poți fuma pe toate (cca 62km) într-o zi. Este bine să ai un ghețar la îndemână ca asigurare pentru cazul în care prinzi căldură și pârtiile de la altitudini mai joase sunt fleașcă. Un ghețar poate salva o vacanță compromisă de căldură. Nu a fost cazul pentru noi. Am bifat ghețarul într-o zi frumoasă cu soare și un ger năprasnic.

• Schmitten de lângă Zell am See cu cei 77km de pârtii este perfect pe vreme instabilă, de exemplu dacă e înnorat. Având maximele la cca 2000m poți suporta un pic de vânt sau vizibilitate scăzută. Fiind aproape de cazare, merge și ad-hoc pe câte o jumătate de zi, mai ales dacă ați luat skipass pe mai multe zile și vreți totuși să-l consumați să schiați și în zilele mai urâte. Școlile de schi aici își duc armatele de copii, dar na, avantajul e că e aproape. Merge și în zilele de relaxare pe vreme bună, de dragul cabanelor și a vederii superbe asupra lacului din Zell am See.

• Saalbach în schimb e regele. E la cca 30min de Kaprun sau Bruck și include vreo 270km de pârtii conectând stațiunile de pe valea Saalach (Vorderglemm, Saalbach, Hinterglemm) cu cele de peste munte (Leogang, Fieberbrunn). Apropos, celebrul Hochfilzen e și el acolo în trecătoarea dintre Leogang și Fieberbrunn dacă vreți să vă închinați la templul biatlonului mondial. N-are cum să nu-ți placă Saalbach! Am mers de două ori și nu m-am săturat. Dacă faci o tură din Leogang în Saalbach, Hinterglemm și înapoi, face cât o Sellaronda în Dolomiți. Trebuie neapărat să mergeți dacă sunteți în zonă. Pentru noi a fost capul listei de preferințe, chiar peste Kitzbuhel și Obertauern. Ah, dacă vă îmbie parcarea aia din clădirea gondolei Kohlmais, puteți prinde locuri în ea dimineața devreme, dar să nu uitați să vă validați biletul de parcare la caseria cu skipass-uri, altfel va costă niște jde euro parcarea. E ok și dacă parcați în Vorderglemm. După plaiurile din nord (nu ratați coborârile spre Leogang), vă puteți întoarce la parcare peste Schattberg, muntele din sudul văii. Teoretic puteți ajunge în domeniul Saalbach și din Schmitten, coborând pârtia Tannwald până în valea Saalach și apoi luând un skibus până în Vorderglemm. Nu merită. Mergeți cu mașina.

• Kitzbuhel din landul Tirol e la 1h de Kaprun/Bruck și are skipass-ul propriu Kitzski care leagă și stațiunile Kirchberg, Jochberg, trecătoarea Thurn, dar și Mittersill din valea Salzach din landul nostru, Salzburg. Toate într-o rețea de 188km de pârtii. Dacă vă întrebați care e legătura numelui cu Kitzsteinhorn, Kitz ăla înseamnă căpriță în germană. De acolo și logo-ul cu căpriță al celor din Kitzbuhel. Numele ar însemna „dealul căpriței”. Kitzsteinhorn din Kaprun atunci devine „stânca căpriței”, iar cornul ăla nu știu ce caută în combinație – ar trebui să devină „cornul de piatră al căpriței”. Revenind, merită mers în Kitzbuhel, măcar pentru a admira pârtia Streif. Stați liniștiți, nu e amenajată pentru noi pulimea, dar puteți schia pe o pârtie roșie care intersectează din loc în loc Streif-ul. De fiecare dată îți vine să dai cu căciula de pământ, cum dracu’ pot ăia să se dea pe acolo cu peste 100 la oră și să rămână în control? E imposibil! Și dacă ați coborât până în zona unde se amenajează tribunele, surpriză, nu acolo e gondola. Trebuie să luați teleskiul ăla de căcat să puteți traversa înapoi spre gondolă. Altfel, domeniul este superb, își merită renumele. Nu ratați coborârile spre Kirchberg de pe cei 2 munți principali: cel din nord cu vârfurile Hahnenkamm (cca 1700m, cel cu Streif-ul) și Ehrenbachhohe (cca 1800m), și cel din sud cu vârfurile Pengelstein (cca 1900m) și Steinbergkogel (cca 2000m). Ultimul are și niște negrese faine – Direttissima ftw. De aici se vede în sfârșit Grossglockner.

• Obertauern a fost o surpriză foarte plăcută. Este la 1h15min de Kaprun/Bruck într-o trecătoare la cca 1700m oarecum similară cu San Pellegrino din Dolomiți. 100km de pârtii amenajate de o parte și de alta, toate conectate cu instalații optimizate pentru ski-in-ski-out. Ne-a plăcut foarte mult. Venisem după o ninsoare consistentă de vreo 20cm și pârtiile erau încărcate de distracție. Ne gândim foarte serios să ne întoarcem aici când trecem din nou la vacanțe mai legate de o locație. Să nu uitați să vă luați lanțuri la mașină. Poliția stă de veghe și obligă mașinile mari să-și pună lanțurile. Noi cu mașina mică am scăpat fără să pierdem timpul cu ele, dar am auzit în alte zile amici care au fost obligați să le pună și la mașină mică. Obertauern a fost cea mai flexibilă la skipass dintre toate experiențele. Celelalte regiuni te obligă la skipass combinat de minim o zi. Rar vezi skipass de jumătate de zi redus sumar cu vreo 20% și cam atât. Ei bine, Obertauern îi bate pe toți cu skipass-urile pe puncte. Poți lua cu 250 sau 400 puncte pentru ceva lejer de jumătate de zi sau chiar să reîncarci cu exact câte puncte îți trebuie pentru o instalație. Îmi și imaginez cazându-mă undeva acolo lângă o pârtie și ieșind când vreau la schi și cât vreau. Au și două piste de schi fond, una care părea abordabilă la nord de șosea și alta neagră de cupă mondială la sud pentru temerari.

• Hochkonig face parte din Ski Amade și are marele avantaj că e la doar 30min de Kaprun/Bruck. Pare sora mică din Ski Amade, dar nu e chiar așa. Adună cca 120km de pârtii din Maria Alm, Hinterthal, Dienten, până dincolo de trecătoare în Muhlbach, iar priveliștea spre nord către muntele Hochkonig („regele mare/înalt” de cca 3000m) este superbă. Da, domeniul schiabil Hochkonig nu este pe muntele Hochkonig ci alături, mai la sud, cu vedere la el. Ca să ajungi dintr-un capăt în altul faci un zig-zag, sus-jos pe 5 munți de cca 1900m. Ajungi lejer înapoi până la închidere, cu tot cu pozat, admirat peisajul și împiedicat în cârciumi, pardon, cabane. Se vede și Grossglockner spre sud. Merită să alocați o zi.

Din Ski Amade am mai fumat Schladming acum 12 ani, dar nu m-a impresionat, probabil fiindcă am prins o vreme exagerat de caldă. De atunci am rămas cu microbul schiului fond, din Ramsau de lângă Schladming. Acum mi-aș fi dorit să vedem din Ski Amade și valea Gastein, Flachau și Zauchensee, iar la vest de Kaprun mi-aș fi dorit Skiwelt/Brixen și Wildkogel inclusiv pârtia lor de 14km de sanie, dar nu ne-a lăsat vremea. Rămâne pe altă dată.