Am fost și anul ăsta în Poiană la maraton, mai exact la proba de ștafetă (6x7km). Am terminat mai slab ca anul trecut, dar a fost fain. Personal, am alergat pe un segment mult mai greu, cu o urcare la sfârșit de cca 2km, pe care m-am cam tăiat. A trebuit să mă opresc vreo 10 secunde, ca să-mi înghit inima. Bogdan Nițu m-a ajutat enorm, făcând pe iepurele: practic a alergat în fața mea. Asta după ce a alergat segmentul de dinaintea mea, cu o urcare de 5km. Respect!
Florian a concurat și la semimaraton.
Iată-l și pe Manu înainte de finish:

Echipa completă, în ordinea alergării: Florian, Costin, Vit, Bogdan, Zoli și Manu.

Update: profilul maratonului înregistrat de Boldizsár Sándor (locul 8 la individual) cu GPS-ul (Predeal-Râșnov-Poiană):

Update cu viziunea lui Florian:

Sambata am alergat semi-maratonul organizat de DHL la Poaina Brasov. Vreme frumoasa, organizare buna (de fapt, foarte buna pentru Romania – scuze pentru sarcasm), participanti numerosi si un traseu greu dar foarte frumos. Startul in Predeal, sosirea (la semi) in Rasnov.
Primii 10-12 kilometri au fost foarte lejeri. Primii 5 au fost de urcat cu o diferenta de altitudine de 100 de metri dar, in mod surprinzator m-am descurcat foarte bine la deal. Pe la kilometrul 10, ma intreaba cineva dintr-o masina oprita pe dreapta : “Where are you from?”. Ma incrunt putin dar raspund: “Romania!” la care se aude in cor “Go, Romania!”. Intre kilometrul 12 si 18, pe platou inainte de Rasnov a fost mai greu din cauza caldurii. Soare stralucitor si nicio adiere de vant. Am transpirat foarte mult si aveam impresia ca ma usuc. Mi-ar fi prins bine o sticla de apa. Numai ca, nestiind traseul prea bine, am baut doar putin energizant la ultimul punct de refresh si am platit destul de scump. Pe platou, lumea la picnic, unii in costume de baie, altii jucau – un fel de – fotbal si miros de mici cat cuprinde. Foarte interesant cum reactioneaza organismul uman la mirosul de mici dupa ce a alergat 20 de kilometri…Dar am avansat destul de bine, intr-un ritm destul de bun. Intre kilometrul 18 si 20, traseul a traversat Rasnov-ul. Atmosfera vesela, copiii radeau, adultii ne incurajau, batranii se inchinau. Pe una din strazile Rasnovului, un batran asezat pe un scaun in fata portii m-a intrebat “De unde alergi asa ?”. I-am raspuns “Din Predeal”. La care imi reproseaza “Nu e bine, tata! Nu e bine!”. Mi-a dat energie pentru inca vreo 500 de metri si un zambet care a tinut pana a doua zi. Ultimul kilometru a fost cel mai dificil pentru ca am simtit din nou durerea de genunchi de care uitasem de vreo doua saptamani. Am reusit sa inving durerea de genunchi (s-a razbunat a doua zi !) si am terminat si al 21-lea kilometru trecand linia de sosire in aplauze si urale de “Bravo !”.
Ce timp am scos ? Nu conteaza, important e sa participi !  

Filed under: Microsoft Romania, Hobby, Alergare

# re: Maratonul DHL Ștafeta Carpaților 2008

Monday, June 30, 2008 2:23 PM by AISBERG

Eu zic la anul sa incercam sa scoatem si timp, nu doar sa participam 😀

# re: Maratonul DHL Ștafeta Carpaților 2008

Tuesday, July 01, 2008 10:43 AM by zoltanhe

E o chestie absolut necesară pentru asta… se cheamă antrenament