Azure Bootcamp în Poiana Brașov în 2-5 septembrie

Mihai Tătăran de la Avaelgo a avut de mai mult timp ambiția de a oferi cursuri IT de nișă în România cu traineri de top, o chestie pe care puține dintre centrele de training tradiționale o fac fiindcă da, e de nișă, iar trainerii costă mult și vai, piața din România și prețurile mici ne sugrumă. Personal am mare încredere în abordarea lui Mihai de a pune marii meseriași să țină cursuri (remember masterclass-ul Paulei din 17-21 aug). Vă recomand să urmăriți seria de training-uri Avaelgo.

Microsoft Azure s-a desprins de mult ca unic urmăritor al Amazon WS (confirmare de la Gartner). Ceilalți competitori sunt foarte în urmă sau nu au ambiții atât de largi, așa că dacă ești dezvoltator sau arhitect de soluții, atunci ai datoria să le înveți platformele ăstora doi măcar. Iar dacă ești sysadmin sau IT manager, atunci atenția către Azure trebuie să fie și mai mare, fiindcă vei putea să-l folosești și pe fiarele proprii sau în soluții hibride.

gartner iaas mq 2015

Bootcamp-ul de Azure din Poiană va avea un format deja consacrat: training hands-on la munte, departe de tentațiile serviciului și ușor de combinat cu “plăcutul”. Traineri vor fi Mihai Tătăran, Adrian Stoian și Tudor Damian. Da, sunt mai mulți fiindcă fiecare va contribui cu specializarea lui, Mihai pe track-ul pentru dezvoltatori, iar Adi și Tudy pentru infrastructură. Taxa de participare de 750 euro include cazarea la hotelul Escalade. Detalii și agende la http://avaelgo.ro/bootcamp.

Schi la Straja, review de familist

A venit din nou timpul să dăm o șansă turismului local de iarnă. După câțiva ani de Austria, s-a nimerit să alternăm un an afară cu un an în țară. Acum doi ani am fost în Poiană, apoi în Schladming, iar acum la Straja. Varianta scurtă a acestui articol e că Straja este frumoasă, pârtiile superbe, iar la costuri este foarte avantajoasă. Deși s-a născut haotic acum câteva zeci de ani prin construcții mai degrabă jalnice, în 2002 a fost declarată stațiune. Nu este, și probabil nu va dori să devină niciodată o stațiune de top, însă acum, spre deosebire de anii ‘90, puteți găsi cazare civilizată de 3 sau chiar 4 stele. Merită toată atenția!

Recunosc că am fi vrut să mergem afară și acum, dar niște achiziții mai consistente ne-au dezechilibrat cashflow-ul. Apoi mai e și dependența de vacanța copiilor, care ne-a desincronizat de plecarea prietenilor. Cei care aveți copii școlari, înțelegeți ce spun. Am auzit că nemții își pun vacanțele de iarnă decalate pentru a avea loc în stațiunile montane. Să nu ne facem iluzii. Românul nu este încă atât de mare iubitor de schi, așa că haideți cu toții la grămadă, în aceeași săptămână. Așa s-a nimerit să rezervăm la Straja, în munții Vâlcan, județul Hunedoara, un loc care îmi este drag fiindcă acolo am învățat să schiez. Dar haideți să o luăm pe rând.

Rezervarea. Fanii de booking.com vor fi dezamăgiți fiindcă sunt doar 8 pensiuni din Straja înscrise pe site, doar 4 au locația declarată pe hartă și nici măcar alea nu sunt precise. Se pare că proprietarii de pensiuni din Straja au o preferință către turistinfo.ro, unde sunt vreo 70. Din păcate de pe turistinfo.ro poți doar să te informezi, pentru rezervare trebuie să suni sau să folosești formularul ăla idiot și să aștepți. Fiind vacanța copiilor, am găsit cu greu o cameră, sunând practic din pensiune în pensiune.

Drumul. Din București vă trebuie 6 ore pentru a parcurge cei 380km până în Lupeni, pe valea Jiului de Vest, aproape de Petroșani. Drumul prin Tg Jiu duce prin defileul Jiului, un segment veșnic în lucru, pe care nu l-am prins niciodată asfaltat ca lumea, de când mă știu. Undeva pe la Bumbești vă așteaptă un indicator de drum în lucru pe care scrie 32km. Da, pregătiți-vă să încetiniți la 20km/h din 3 în 300m. Varianta de pe valea Lotrului este superbă dar foarte riscantă iarna, fiindcă pasul dintre Transalpina și Petroșani este de peste 1600m și nu știi niciodată cum e vremea sau câtă zăpadă e. Varianta prin Sibiu-Simeria pe autostradă pare să fie cea mai sigură, deși este cu cca 60km mai lungă.

Accesul. Odată ajunși în Lupeni (750m), aveți două posibilități de a urca în stațiunea Straja aflată la cca 1370m altitudine: cu gondola sau cu mașina. Chiar dacă urcați cu mașina, lăsați-o în parcările de la intrarea în stațiune (3lei/zi), fiindcă mai sus nu aveți ce căuta fără 4×4. Este abrupt, este gheață acoperită cu zăpadă, este îngust și este foarte periculos. Veți vedea că toți circulă pe același drum îngust. Săniile, schiorii și trecătorii trebuie să sară ca potârnichile pe malul de zăpadă de fiecare dată când trece câte o mașină. Se claxonează de la distanță, fiindcă cu greu mai pornește mașina în panta aia dacă se oprește. Dacă pensiunea la care sunteți cazați nu are un 4×4 să vă ia din parcare, atunci veți găsi cu siguranță doritori să vă transporte cu bagaje cu tot în stațiune. Nici nu apucați să vă dați jos din mașină că vor fi acolo. În poza de mai jos se vede drumul principal din stațiune, în curba de la capătul de jos este stația gondolei, iar în zare se vede Retezatul.

Straja

Stațiunea. Straja e împărțită în trei grupuri de vile/cabane/pensiuni:

  • grupul principal de 100+ vile, din care probabil cea mai reprezentativă și mai veche cabană este Montana, chiar la intrarea în stațiune, la capătul gondolei și la baza teleschiului nr 3. Siteul lor este http://skistraja.ro/ și tot ei administrează 5 instalații de cablu, practic cele mai importante. În studenție în anii ’90 când veneam la Straja, Montana era de top, dar și noi aveam alte pretenții.
  • grupul Platoul Soarelui de vreo șapte vile din care cea mai reprezentativă este bineînțeles http://platoulsoarelui.ro/. Ei administrează instalațiile de o parte și de alta a pârtiei de începători Platoul Soarelui.
  • grupul de sus de vreo 20 de vile din care cea mai importantă este Cabana Edelweiss de la baza teleschiului nr 2. În grupul ăsta se află și vechea cabană Straja, pentru cei care vor ceva rustic.

Straja

În stațiune nu este gaz, iar încălzirea este cu lemne. Cei care fumegă mai gălbui pe hornuri probabil ard cărbuni. Pe vremuri, când cred că huila din Lupeni era mai din belșug în termocentrale, se consuma curent electric în draci pentru orice, inclusiv încălzire. Sau poate atunci era curentul pe nașpa? Nu știu, dar parcă acum nu se vede risipa din anii ‘90.
Apa este în continuare extrem de prețioasă la Straja. Stațiunea este practic pe o coamă de munte și nu are izvoare naturale. S-au construit două lacuri de acumulare mai sus, unul pentru pârtii și unul pentru stațiune (în poza de mai sus se vede unul dintre lacuri), însă din câte ne spuneau gazdele, sunt probleme în perioadele de vârf de consum, iar pensiunile care nu au rezerve proprii, suferă în continuare. Gândiți-vă bine când lăsați apa să curgă degeaba la robinet, fiindcă acum 20 de ani turiștii nici nu visau să aibă apă curentă acolo.
Stațiunea a crescut frumos, sunt mai multe instalații, se amenajează pârtiile, sunt mai multe servicii, mini market-uri, bazaruri, baruri, pizzerii, inchirietorii, chiar nu te mai simți pierdut în creierii munților cum era pe vremuri.
Pentru cei care rezonează la lăcașuri de cult, Schitul Straja le oferă un pic de liniște, departe de zgomotul stațiunii. Accesul se face prin tunelul pictat de alături.

Cazarea. Vila Best View, unde am locuit, nu e deloc reprezentativă pentru Straja, fiindcă aproape totul este perfect. Fabian și familia lui ne-au tratat, ei bine, ca pe familia lui. Vila nu este încă stelată fiindcă abia au deschis în acest sezon, însă vor obține lejer 4 stele. Nu au încă nici site, dar vila este descrisă la http://www.turistinfo.ro/straja/cazare-straja/vila_best_view-c95504.html. Recomand să încercați hot tub-ul de la mansardă. E 100 lei/h însă merită fiecare bănuț. Să tot schiezi așa! Cu un pahar de șampanie în jacuzzi și geamurile deschise larg să simți aerul aspru al muntelui.
Mâncarea este surpinzător de bună, barul bine echipat, iar bufetul de la micul dejun este așa cum trebuie să fie. Nu ezitați să cereți și chestii care nu sunt în meniu sau la bar. În debaraua aia de sub scară sunt tot felul de surprize. Ar fi fost și culmea să nu aibă o pălincă, nu-i așa? Ia uitați cum arată un grătar de porc cu cartofi copți și o tochitură, ambele la prețuri foarte ok:

grătar de porctochitură

Fabian pare să aibă un business de electrice, așa că veți vedea tot felul de chestii pe care le vezi doar în marile hoteluri: detectoare, camere, sprinklere, wi-fi, deși n-am înțeles de ce a ales să pună prize de UK cu adaptoare… poate a rămas cu niște stocuri. Singura alegere greșită este dulapul pentru clăpari de la intrare, fiindcă nu se usucă nimic acolo și nici nu e loc suficient. Wi-fi-ul nu credeam să fie atât de important, fiindcă ziceam că vom avea telefoanele cu noi, toate cu planuri de date generoase și eram foarte aproape de antenele operatorilor. Ei bine, deși puteai să dai cu piatra în antenele alea de aproape ce erau, mergea netul ca porcul și pe Orange și pe Vodafone. Noroc cu wi-fi-ul de la vilă.

Închirierea. Da, este o mare realizare pentru Straja că sunt mai multe centre de închirieri de schiuri, snowboard și săniuțe. Poate mulți dintre cititori nu înțeleg, dar cei care au fost pe acolo acum 20 de ani, cu siguranță îmi dau dreptate. Nu am căutat cine știe ce rachete de schiuri, dar am găsit unele corecte. 25lei/zi schiuri+clăpari și 10lei/zi sania.

Instalațiile (update dec2018: au instalat telescaune noi și au cartelă unificată; vedeți http://www.skistraja.ro/). Sunt trei operatori de instalații la Straja și nu, nu sunt integrați. Plata se face separat la fiecare operator. Pare să fie mai rău ca la Sinaia, dar haideți să vă explic care e realitatea și cum vă puteți descurca:

  1. Gondola Lupeni-Straja și scaunul de pe vârful Straja sunt operate de, habar n-am cum se numesc, și nici nu ne interesează, decât dacă alegeți gondola la venire și la plecare. Vasăzică gondola nu este pentru schi, este exclusiv pentru acces. Au trecut vremurile alea când era zăpada atât de mare încât să se poată schia până jos în Lupeni. Apoi scaunul de pe vârful Straja nu funcționează. Am întrebat pe acolo și mi s-a spus că a mers cândva, dar sunt probleme, bla-bla. Practic nimeni nu știe. Uitați de scaunul acela. Arată bine în poză și atât:
    Telescaunul Straja
    De fapt, în Straja se pot folosi pentru schi doar teleschiurile de mai jos. Pregătiți-vă fundurile!
  2. Instalațiile Comexim R sunt în număr de 5 și includ teleschiurile vechi de tip ciupercă cu numerele 1, 2 și 3, la care s-a adăugat teleschiul nr 5 de tip T de pe vârful Mutu (1722m) și teleschiul nr 4, de sub partea superioară a telegondolei. Prețurile sunt afișate la http://skistraja.ro/teleschi.html. Orientativ, vă costă cca 4 lei/urcare, dar vă recomand skipass pe zile la aceste 5 instalații dacă sunteți intermediari/avansați (380lei/5zile), iar dacă aveți începători în familie, atunci luați-le puncte și aici și la instalațiile de mai jos. Prețurile afișate sunt pe număr de urcări, dar în realitate sunt puncte pe carduri, iar turnicheții taxează câte 4 puncte/urcare, ceea ce înseamnă că un punct costă cca 1 leu. Instalațiile sunt descrise la linkul de mai sus, însă capacitatea de transport reală și măsurată este de 9 persoane/minut, respectiv 18 pers/min pentru teleschiul T de pe vârful Mutu (aceeași viteză, doar că duce câte doi deodată). E bine să știi capacitatea pentru orele aglomerate, fiindcă dacă te pui la coadă și o estimezi de 50 de persoane, înseamnă că vei sta cca 5 minute.
  3. Instalațiile de pe Platoul Soarelui, toate de tip ciupercă, care deservesc pârtia pentru începători. Sunt mai multe instalații și se pornesc pe măsură ce se aglomerează. Acestea consumă 3 puncte/urcare, de aceea prețurile afișate sunt de cca 3lei/urcare.

În concluzie:

  • dacă ești intermediar sau avansat, atunci iei skipass pe zile pentru instalațiile Comexim R fiindcă astea deservesc pârtiile principale și iei câteva puncte pe Platoul Soarelui ca să stai și cu începătorii din familie.
  • dacă ești începătoare, atunci iei puncte și la Comexim R și pe Platoul Soarelui. Pe Platoul Soarelui este perfect pentru începători, iar cele de la Comexim R îți vor folosi să urci cu teleschiul până la pârtia Platoul Soarelui și eventual să faci o tură și de pe vârful Mutu pe măsură ce prinzi curaj. Da, se poate coborî în regim de pârtie albastră de pe vârful Mutu până în stațiune.

Iată și o poză de pe vârful și pârtia Mutu, în care se văd, de la stânga la dreapta: plecarea pe teleschiul 5, sosirea pe teleschiul 3, Platoul Soarelui (în spatele teleschiului 3), pârtia Constantinescu care coboară pe după pădure și în dreapta de tot este sosirea teleschiului 1:

Pârtia Mutu Straja

Programul de funcționare declarat este 09:00-21:00 cu condiția să fie cel puțin 15 schiori. Nu știu cum numără ei asta, dar în perioade de vârf cum a fost vacanța noastră, nu se pune problema să nu fie oameni. Da, nocturnă cât cuprinde! Personal eram atât de rupt pe la 4-5 dupămasa că nu-mi mai trebuia nocturnă, mai ales că prefer să ies la prima oră pe pârtia proaspăt preparată.

Pârtiile. Două ratrakuri Formatic 350 și un PistenBully 400 prepară în fiecare seară pârtiile din Straja. Nu toate, ci doar cele unde are sens. De exemplu, jumătatea abruptă de pe pârtia Slalom (Lupului pe unele hărți) nu se poate bate cu ratrakurile fiindcă e prea abruptă. Pentru cei care cunosc S-ul mare de pe pârtia Lupului din Poiană, no, cam așa e și aici. Ratrakurile trebuie să se asigure în cabestan pentru a amenaja porțiunea aia. În realitate porțiunea aia nu se prepară, dar e ok și așa. Un pic de challenge nu strică. Iată câtă zăpadă era pe Slalom. Abia se mai vedea indicatorul.

Pârtia Slalom Straja

Apoi pârtia Canal este păcat să o strici cu ratrakurile fiindcă este practic o râpă cu profil semirotund, perfectă pentru snowboarderi. Varianta pârtiei Canal este însă preparată. Atenție: deși pe harta cu pârtii această variantă este marcată cu roșu, acolo în realitate este marcată cu negru. Poza de mai jos este luată chiar la intersecția celor două, râpa din stânga este Canalul, iar din dreapta vine varianta.

Pârtia Canal Straja

Față de anii ‘90, numărul pârtiilor nu a crescut fabulos, însă sunt mult mai bine îngrijite. Pârtiile noi sunt Platoul Soarelui, varianta pârtiei Canal și pârtia Sf. Gheorghe. Restul erau și pe vremuri. Acum, dacă vă uitați pe hărțile de pârtii din Straja, toate sunt varză, sau sunt pline de bullshit. Prima hartă de mai jos este de la http://skistraja.ro/partii.html, unde scrie că sunt 26km de pârtii. Aiurea! Sunt undeva pe la 12km, cu indulgență. Tocmai am stabilit mai sus că pârtiile de pe vârful Straja (1km) și de sub telegondolă (3km) nu există. Apoi pârtia Straja de pe hartă, cea de 8km, nu se vrea una separată, ci una care unește, chipurile, mai multe pârtii, începând cu cea de pe vârful Straja, pârtia Mutu, pârtia Constantinescu și pârtia de sub telegondolă. Adică, teoretic, dacă ar merge telescaunul și ar fi zăpadă până jos, ai putea să schiezi de pe vârful Straja până în Lupeni. Lăsând la o parte faptul că se numără pârtiile astea de două ori, nici măcar teoretic nu e posibil să schiezi, pe pârtie, de pe vârful Straja până în Lupeni, fiindcă între vârful Straja și vârful Mutu e o mică șa, și urcatul din șa până pe vârful Mutu nu este deloc trivial. Practic ar trebui să cobori pe pârtia Canal, să urci cu teleschiul nr 2 și să continui. Nu vreau să minimizez eforturile celor din Straja, ele sunt admirabile, insă este greșit să se promoveze cu jde kilometri de pârtii când nu le au. Repet, eu am fost super mulțumit cu pârtiile alea care sunt în realitate. A doua hartă este de la http://www.i-tour.ro/ și nu spune nimic, în afară de o grămadă de linii aruncate complet degeaba și rupte de realitate.

Harta partii StrajaHarta-partii-schi-Straja-Hunedoara

No, hai să vă facă tata o hartă realistă în 5 minute cu creionul. Ia uite:

harta straja zoli

Dacă foloseam creioane colorate, chiar ieșea frumos Zâmbet.
Instalația mea preferată era nr 2, fiindcă în orele de aglomerație, te puteai refugia acolo și să schiezi pe cele 3 pârtii negre sau pe varianta albastră pe Mutu și apoi pe legătură înapoi. Afișul acela cu „Teleschi avansați” gonea pe mulți.

teleschi 2 straja

Adevărul e că teleschiurile 1 și 2 urcă prin pădure, destul de abrupt, de multe ori pe zăpadă viscolită, așa că țineți-vă bine, fiindcă dacă cădeți, o coborâre forțată prin pădure nu e joacă.

teleschi 1 straja

Informații despre pârtii și instalații. Spuneam și data trecută despre Poiană că nu suntem încă la acel nivel încât să știm dacă e pornită o instalație sau nu, să știm dacă e închisă o pârtie sau nu. În Poiană măcar e tabloul acela cu beculețe de la gondolă, unde poți vedea toate astea. Păcat că nu le expun și către un website, o aplicație de mobil sau un serviciu web.
Nu mă așteptam să văd la Straja o revoluție în domeniu. Dacă vreți să vedeți cum e pe pârtie, mergeți pe webcam-ul corespunzător de pe http://jurnalul.ro, dacă vreți să știți că funcționează instalația 1 sau 2, sau dacă vreți să vedeți că e deschis Canalul, atunci mergeți pînă acolo. Degeaba îi întrebi pe cei de la instalații, fiindcă nu știu unii de alții.
Ce am observat la Straja este că operatorii de instalații au o toleranță destul de mare la ceață și viscol. Preferă să aprindă nocturna dacă e ceață, decît să oprească instalația. Pârtiile Canal sunt primele care se închid la ceață, fiindcă intrarea de pe creastă pe pârtii e cam tricky fără vizibilitate și poți nimeri complet aiurea. Îmi spuneau cei de acolo că au avut un caz care a dat să coboare spre sud, spre Tg Jiu Zâmbet.

Apres ski. Distracția de după schi e destul de limitată la Straja. În afară de Clubul Montana și baruri, nu prea ai ce face. Bazin nu cred că își va face cineva acolo vreodată. Râmâne jacuzzi-ul pentru cine are. Totuși o sanie merită încercată. Problema e că nu prea ai pe unde. Noi ne-am dus un pic mai sus, spre Edelweiss și ne-am dat pe drum, până la intrarea în centrul stațiunii, fiindcă începând de acolo e multă lume și e risc de rupere. Pe coclauri e ok însă noi am prins zăpadă foarte mare și nu ne-a mers. Apoi pe pârtie este foarte riscant, mai ales că până la 21:00 se schiază, iar după aceea te calcă ratrakul.

Costuri și concluzii. După cum spuneam, Straja e o stațiune ieftină. Din calculele mele, am ieșit la 50% dintr-o vacanță în Austria și la 65% dintr-una în Poiana Brașov. Bineînțeles, se poate merge și mai jos. De fapt avantajul major la Straja este că dacă vrei neapărat, poți petrece vacanța cu un buget foarte scăzut, în regim de cabană cu baia comună. Aduci băutura și mâncarea de acasă și mai mănânci o pizza din când în când, foarte bună dealtfel cea de la Montana 2.
Ce îmi place însă, este că Straja se dezvoltă frumos, apar surprize plăcute cum sunt cei de la Vila Best View, pârtiile sunt în sfârșit pârtii, preparate impecabil, iar nocturna generoasă este cireașa de pe tort… mă rog, pentru cine mai poate la ora aia.

Update: câteva poze bonus de pe creastă:

Straja Straja Straja Straja Straja Straja

Vacanță la schi în Poiana Brașov, o comparație cu Austria

Până acum obișnuiammergem în Austria la schi în vacanța de iarnă. În România mergeam doar pentru weekend sau pe câte o zi. După ce am văzut sezonul trecut cât de frumos s-a dezvoltat Poiana Brașov, am decis să dăm o șansă și turismului românesc de iarnă. Am petrecut 9 zile din vacanță în Poiana Brașov și nu regretăm nici o clipă.

Să nu credeți că am ieșit mai ieftin! Am făcut mai jos câteva comparații cu observația că și în România și în Austria poți petrece vacanța mai scump sau mai ieftin, în funcție de ce cazare alegi, cum mănânci/bei și cum alegi să te distrezi după schi. Noi am încercat să o facem lată în Poiană și ne-am răsfățat așa cum am fi făcut-o în Austria, în Ötztal, sau Stubaital, sau Kühtai, sau Mölltal. Din România iau în considerare doar Poiana Brașov fiindcă alte stațiuni de schi pur și simplu nu au suficiente pârtii.

Cazare: am stat la Pensiunea Valentin, chiar lângă părtie, cu aproximativ aceeași bani pe care i-am fi cheltuit în .at pe o pensiune mai modestă. Nu se compară răceala gazdelor austriece cu modul extraordinar în care am fost tratați la Valentin. Avantaj .ro.

Skipass: cu cca 30% mai mult în .at ai acces la 5-10 ori mai multe pârtii decât în .ro. Avantaj .at.

Închiriere schiuri: da, pentru cei ca mine, care nu vor să cumpere cu 5-600eur perechea de schiuri și să plângă la fiecare piatră călcată, este important și acest capitol. E cam nasol în .ro fiindcă sunt multe business-uri de închiriere dar sunt puține care sunt de calitate. Prețurile sunt mult mai mici, dar echipamentele sunt slăbuțe. Dacă în .at poți închiria echipament de top, numai bani să ai, la noi trebuie să te întrebuințezi ca să găsești ceva. Noi am avut noroc cu „închirietoria” de la pensiune, probabil îi știți pe cei cu Fischer de la gondolă, mai scumpi, dar foarte ok. Avantaj .at.

Instructor de schi: un instructor personal în .at este cam de 5 ori mai scump decât unul în .ro. Am avut șansa să lucrăm în fiecare zi cu nea Toni Zakariás, un mare om, bun cunoscător de munte, speo, schi de tură și de tehnică modernă de schi alpin. A pus-o din nou pe schiuri pe Dorina, după operația la genunchi de anul trecut și a făcut perfecționare cu mine și cu Klara. Avantaj .ro.

Mâncare/băutură: în bucătăria austriacă sunt puține lucruri care să impresioneze, iar la prețuri chiar și Poiana Brașov e competitivă. Noi aveam în plan să încercăm mai multe restaurante, dar cel din pensiune ne-a cucerit atât de tare încât am rămas acolo în fiecare zi. Dacă aveți o afinitate pentru bucătăria ardelenească, e clar: Avantaj .ro

Distracție: noi nu prea suntem cu cluburile și petrecerile așa că e mai important bazinul, săniușul, patinoarul și apoi o carte sau o bârfă la un pahar în pensiune. De câțiva ani austriecii au investit puternic în atragerea turiștilor în sezonul de vară, așa că sunt plini de ștranduri, bazine și alte asemenea. Nu mă așteptam să gasesc în Poiană nimic apropiat, dar surpriză: nu numai că este bazin la Piatra Mare și la Alpin, dar la primul este și foarte convenabil (în 50 de lei ai acces și la sală și la saună și la salină). Din păcate patinoarul era închis, iar pe pârtia de săniuș de lângă biserică ne-am dat de 5 ori și ne-am lovit de 7 ori pe hopurile alea. Chiar și așa: Avantaj .ro.

Alte chestii calitative:

Informații: adică dacă vreau să văd care instalație merge, care pârtie e închisă, ce temperatură e pe vârf, cum bate vântul, ce evenimente sunt, atunci Poiana Brașov e varză. Este absurd ca cel mai relevant site pentru așa ceva să fie http://jurnalul.ro cu cele 3 webcam-uri. Apoi, nu există o hartă ca lumea a pârtiilor. Cea mai bună e cea de la gondolă, care afișează instalațiile care funcționează. În stațiune sunt altele complet aiurea, iar pe net e vraiște. Pliante? Vise, frate. Avantaj .at.

Pârtii: a trecut vremea când în România nu se întrețineau pârtiile. În plus, în Poiană au început să folosească cele 291 de tunuri și lăncii de zăpadă. Mă îndoiesc să mai fie o stațiune românească atât de bine dotată. Dacă adaug și varietatea de pârtii pentru toate gusturile și forțez un pic, pot să spun că la acest capitol e: Egalitate.

În concluzie, recomand cu căldură tuturor celor care sunt deja fani de Austria, Franța, Bulgaria și alte destinații populare, să dați și voi o șansă turismului românesc de iarnă. Noi am avut cea mai mișto vacanță de schi în Poiană. Ever!

Update: am spus că per total nu am ieșit mai ieftin, dar dacă ați fost atenți la costuri, în .ro ești un pic mai jos cu costurile zilnice, însă noi am stat 9 zile versus 7 câte obișnuiam în .at.

Peste un an și un sfert mergem în Poiana Brașov la schi. Pe bune!

Septembrie 2012 este termenul la care constructorul Vectra Service trebuie să termine extinderea și modernizarea pârtiilor de schi din Poiana Brașov. Proiectul este unul austriac, realizat de Klenkhart & Partner Consulting, cu experiență din Sölden, Garmisch, adică de top. Lucrarea este una ambițioasă, care va face din Poiana Brașov o mică bijuterie cu 20km de pârtii și 291 de tunuri de zăpadă. Săptămâna asta am fost pe acolo și, dacă tot am urcat pe jos până pe Postăvarul, am făcut un scurt ”audit”. Sunt sute de oameni și zeci de utilaje pe munte. Se defrișează, se nivelează, se sparg stâncile, se sapă ditamai groapa pentru lacul de acumulare, se așează conducte și cabluri. E iureș (pe) masiv. Potecile te întâmpină de jos cu avertizări de genul ”mergeți pe riscul vostru” și, odată ajuns în zona pârtiilor, afli imediat de ce: copacii, cu marcaje cu tot, au fost sacrificați pe altarul schiului. Deh, lărgirea pârtiilor și crearea de unele noi cer sacrificii. Oricât de oripilat am vrut să mă simt din cauza unei asemenea ”crime” asupra pădurii, nu am putut să mă abțin de la un ”wow” sincer când am văzut pârtiile noi și mi-am imaginat câteva succesiuni de cristiane pe ele. În lipsa marcajelor, pentru a ajunge pe vârf puteți urmări Drumul Roșu pe care circulă acum utilajele.

Iată planul, în care se vede că practic vor fi tunuri de zăpadă peste tot:

Pârtii noi în Poiana Brașov

Pârtia Subteleferic:

Pârtia Subteleferic

Drumul Roșu în porțiunea lărgită:

Drumul Roșu

Lacul de acumulare. Fără acest lac nu se poate asigura suficientă apă pentru tunurile de zăpadă. Orice stațiune de schi serioasă are cel puțin un astfel de lac, la o altitudine suficient de mare pentru a evita pomparea apei la majoritatea tunurilor:

Lacul de acumulare

Pârtia Ruia și legătura cu Sulinar:

Pârtia Ruia

Lacul de acumulare văzut de sus:

Lacul de acumulare

Varianta îndulcită a pârtiei Kanzel:

Pârtia Kanzel

Nu pot decât să mă bucur văzând toate astea!
Mai mergem un sezon în Austria, dar apoi vom avea și noi un Sölden al nostru în miniatură. Până atunci poate vedem și câteva zeci de pensiuni pentru muritori în Poiană, nu numai hoteluri de 4 și 5 stele.

BI in Poiana

În drum spre semimaratonul din Băile Tușnad, am poposit un pic în Poiana Brașov pentru o prezentare scurtă de Business Intelligence. Mesajul meu va fi simplu:

”Majoritatea dintre voi au deja SQL Server și SharePoint Server, folosiți-le la maxim în scenarii de BI. Nu trebuie să plătiți în plus, ca la alți furnizori de BI.”

Poiana Brașov

Update: nu e un eveniment public…

Filed under: Business Intelligence, Life, Munte

# re: BI in Poiana

Monday, June 22, 2009 3:34 PM by ignatandrei

OK, dar slide-urile?

# re: BI in Poiana

Monday, June 22, 2009 3:46 PM by zoltanhe

a fost demo, cu foarte pu’ine slide-uri

# re: BI in Poiana

Wednesday, June 24, 2009 10:02 AM by geto_dacul

nu cred ca au Sharepoint server majortitatea ZOli,e destul de expensive sau ai vrut sa zici wss…

# re: BI in Poiana

Wednesday, June 24, 2009 10:54 AM by zoltanhe

@geto_dacule, cei care erau în sală aveau.

Pe de altă parte, organizațiile care au contracte de volum au deja CAL-uri pentru SharePoint Server (http://www.microsoft.com/calsuites/core.mspx), așa că nu e chiar așa de greu.

# re: BI in Poiana

Wednesday, June 24, 2009 8:21 PM by CosminI

Daca tot vorbim de platit in plus, ar trebui sa facem referiri si la:

– posibilitatea de a conecta date din mai multe surse

– timp de implementare

– rapiditatea si flexibilitatea in a construi rapoarte

– scalabilitate

si evident, nu-i doar Oracle pe piata din RO, ar trebui sa comparam si cu altii…

# re: BI in Poiana

Thursday, June 25, 2009 9:23 AM by geto_dacul

Am inteles.Multumesc pt raspuns ZOli

# re: BI in Poiana

Thursday, June 25, 2009 9:24 AM by zoltanhe

Sigur că da, @CosminI. Mulțumesc pentru completări.

Dintre competitori, obișnuiesc să dau un singur exemplu, reprezentativ, fiindcă încerc să educ clienții să nu se mai simtă ”onorați” în a da bani grei pe soluții de BI, doar de dragul unui vendor de renume.

Maratonul DHL Ștafeta Carpaților 2008

Am fost și anul ăsta în Poiană la maraton, mai exact la proba de ștafetă (6x7km). Am terminat mai slab ca anul trecut, dar a fost fain. Personal, am alergat pe un segment mult mai greu, cu o urcare la sfârșit de cca 2km, pe care m-am cam tăiat. A trebuit să mă opresc vreo 10 secunde, ca să-mi înghit inima. Bogdan Nițu m-a ajutat enorm, făcând pe iepurele: practic a alergat în fața mea. Asta după ce a alergat segmentul de dinaintea mea, cu o urcare de 5km. Respect!
Florian a concurat și la semimaraton.
Iată-l și pe Manu înainte de finish:

MaratonulDHL08

Echipa completă, în ordinea alergării: Florian, Costin, Vit, Bogdan, Zoli și Manu.

Update: profilul maratonului înregistrat de Boldizsár Sándor (locul 8 la individual) cu GPS-ul (Predeal-Râșnov-Poiană):

profil maraton dhl

Update cu viziunea lui Florian:

Sambata am alergat semi-maratonul organizat de DHL la Poaina Brasov. Vreme frumoasa, organizare buna (de fapt, foarte buna pentru Romania – scuze pentru sarcasm), participanti numerosi si un traseu greu dar foarte frumos. Startul in Predeal, sosirea (la semi) in Rasnov.
Primii 10-12 kilometri au fost foarte lejeri. Primii 5 au fost de urcat cu o diferenta de altitudine de 100 de metri dar, in mod surprinzator m-am descurcat foarte bine la deal. Pe la kilometrul 10, ma intreaba cineva dintr-o masina oprita pe dreapta : “Where are you from?”. Ma incrunt putin dar raspund: “Romania!” la care se aude in cor “Go, Romania!”. Intre kilometrul 12 si 18, pe platou inainte de Rasnov a fost mai greu din cauza caldurii. Soare stralucitor si nicio adiere de vant. Am transpirat foarte mult si aveam impresia ca ma usuc. Mi-ar fi prins bine o sticla de apa. Numai ca, nestiind traseul prea bine, am baut doar putin energizant la ultimul punct de refresh si am platit destul de scump. Pe platou, lumea la picnic, unii in costume de baie, altii jucau – un fel de – fotbal si miros de mici cat cuprinde. Foarte interesant cum reactioneaza organismul uman la mirosul de mici dupa ce a alergat 20 de kilometri…Dar am avansat destul de bine, intr-un ritm destul de bun. Intre kilometrul 18 si 20, traseul a traversat Rasnov-ul. Atmosfera vesela, copiii radeau, adultii ne incurajau, batranii se inchinau. Pe una din strazile Rasnovului, un batran asezat pe un scaun in fata portii m-a intrebat “De unde alergi asa ?”. I-am raspuns “Din Predeal”. La care imi reproseaza “Nu e bine, tata! Nu e bine!”. Mi-a dat energie pentru inca vreo 500 de metri si un zambet care a tinut pana a doua zi. Ultimul kilometru a fost cel mai dificil pentru ca am simtit din nou durerea de genunchi de care uitasem de vreo doua saptamani. Am reusit sa inving durerea de genunchi (s-a razbunat a doua zi !) si am terminat si al 21-lea kilometru trecand linia de sosire in aplauze si urale de “Bravo !”.
Ce timp am scos ? Nu conteaza, important e sa participi !   Big Smile

Filed under: Microsoft Romania, Hobby, Alergare

# re: Maratonul DHL Ștafeta Carpaților 2008

Monday, June 30, 2008 2:23 PM by AISBERG

Eu zic la anul sa incercam sa scoatem si timp, nu doar sa participam 😀

# re: Maratonul DHL Ștafeta Carpaților 2008

Tuesday, July 01, 2008 10:43 AM by zoltanhe

E o chestie absolut necesară pentru asta… se cheamă antrenament Big Smile

Alergare in scopuri caritabile

Sambata trecuta a avut loc maratonul DHL intre Predeal si Poiana Brasov (prin Rasnov), cu scopul de a cumpara o masina de tiparit Braille si pentru renovarea unor saloane de copii din spitalul de oncologie. Marturisesc ca m-am speriat cand colegii m-au acceptat in echipa de stafeta (6x7km): m-am apucat de antrenament intre Berceni si Vidra. Bai tata, da’ greu e! Daca nu esti obisnuit sa alergi in continuu peste 30 de minute, e nasol. Noroc ca psihic eram pregatit. E aproximativ aceeasi senzatie ca si la urcatul pe munte: ai momente cand iti vine sa renunti, altele cand crezi ca e usor dar nu se mai termina, e greu sa te concentrezi. Pana la urma, trebuie sa te obisnuiesti. Problema e ca maratonul asta era o combinatie intre alergare si drumetie la munte, relieful din cursa fiind foooaarte diferit fata de antrenamentul pe banda in sala sau alergatul pe campia ilfoveana: trei dintre colegii mai experimentati au alergat pe portiuni cu urcare sustinuta (Bogdan Bulacu, Bogdan Nitulescu si Florian Ivan). Pe portiunile alea, te sperii si cand mergi cu masina, iar in alergare este extrem de frustrant. Florian, care a avut urcarea din Rasnov pana pe platou, spunea ca dupa 3km de urcat nu iti vine sa crezi, „e imposibil”. Ceilalti concurenti din echipa (Petru Jucovschi, Vitalie Ciobanu si eu) am avut portiuni de coborare sau drepte cu urcari usoare.

A fost distractiv. Poate fiindca noi nu ne-am propus performanta si nu eram atat de concentrati. Este drept ca am ajuns pe locul 21 cu un timp de 3h38m. Totusi, cu mult mai bine decat asteptarile noastre: target-ul era sa ajungem sub 4h. Asa ca pentru la anul ne-am propus sa ajungem in primii 15. Inainte de cursa a plouat foarte tare. La un moment dat era atat de frig ca se vedea aburul de la respiratiile noastre, iar noi fiind pregatiti de cursa, nu mai stiam cum sa ne inclazim mai bine. Mai mult, al doilea schimb (Petru) a alergat in ploaie. Pana am ajuns eu sa alerg ultimul schimb, deja se facusera jocurile: castigatorii ajunsesera deja la sosire (cu toate ca au alergat din greseala 2,5km degeaba, adica in plus si pe o portiune de urcare), ordinea deja era stabilita in mare, asa ca nu eram stresat. Numai ca Nitu (seful de echipa) cand a sosit in tromba (recuperase cateva locuri) mi-a spus foarte serios: „Este 1 si 20. TREBUIE sa ajungem pana la 2!” M-a motivat atat de tare ca am ajuns in 35 de minute, chiar daca inainte de cursa le-am spus ca eu mai jos de 40 de minute nu pot sa cobor. Este foarte interesant! Cand esti in cursa, alergi de departe mai bine decat la antrenament… este drept ca si acum simt febra musculara 🙂

In poza de mai jos sunt, de la stanga la dreapta:Bogdan Bulacu, Florian Ivan, Bogdan Nitulescu, Costin Rusu (rezerva), eu, Petru Jucovschi si Vitalie Ciobanu:

MaratonIun07

Filed under: Microsoft Romania, Hobby, Alergare

# re: Alergare in scopuri caritabile

Wednesday, June 27, 2007 10:35 AM by MrSmersh

Ma tot miram ce e cu poza aia la photos. Acuma stim 🙂

# re: Alergare in scopuri caritabile

Thursday, June 28, 2007 1:02 PM by AISBERG

Mda… A fost o experienta foarte buna pentru mine! Cand imi spuneau niste alergatori: „Hai Windows, hai!” sau „hai, ca mai ai putin” atunci am inteles adevaratul sens al competitiei si al echipei cu care eram acolo… M-au motivat foarte mult la ultimul km… pe cred ca l-am facut in cel mai bine, si a fost singura urcare de pe traseul meu 🙂

Abia astept sa mergem si in octombrie. Si abia astept forbalul din seara asta… mi-e foame! (prietenii stiu de ce 🙂 )

# Maratonul DHL Ștafeta Carpaților 2008

Thursday, June 26, 2008 3:47 PM by Weblogul lui Zoli

Am fost și anul ăsta în Poiană la maraton , mai exact la proba de ștafetă (6x7km). Am terminat mai slab