Sambata trecuta a avut loc maratonul DHL intre Predeal si Poiana Brasov (prin Rasnov), cu scopul de a cumpara o masina de tiparit Braille si pentru renovarea unor saloane de copii din spitalul de oncologie. Marturisesc ca m-am speriat cand colegii m-au acceptat in echipa de stafeta (6x7km): m-am apucat de antrenament intre Berceni si Vidra. Bai tata, da’ greu e! Daca nu esti obisnuit sa alergi in continuu peste 30 de minute, e nasol. Noroc ca psihic eram pregatit. E aproximativ aceeasi senzatie ca si la urcatul pe munte: ai momente cand iti vine sa renunti, altele cand crezi ca e usor dar nu se mai termina, e greu sa te concentrezi. Pana la urma, trebuie sa te obisnuiesti. Problema e ca maratonul asta era o combinatie intre alergare si drumetie la munte, relieful din cursa fiind foooaarte diferit fata de antrenamentul pe banda in sala sau alergatul pe campia ilfoveana: trei dintre colegii mai experimentati au alergat pe portiuni cu urcare sustinuta (Bogdan Bulacu, Bogdan Nitulescu si Florian Ivan). Pe portiunile alea, te sperii si cand mergi cu masina, iar in alergare este extrem de frustrant. Florian, care a avut urcarea din Rasnov pana pe platou, spunea ca dupa 3km de urcat nu iti vine sa crezi, „e imposibil”. Ceilalti concurenti din echipa (Petru Jucovschi, Vitalie Ciobanu si eu) am avut portiuni de coborare sau drepte cu urcari usoare.

A fost distractiv. Poate fiindca noi nu ne-am propus performanta si nu eram atat de concentrati. Este drept ca am ajuns pe locul 21 cu un timp de 3h38m. Totusi, cu mult mai bine decat asteptarile noastre: target-ul era sa ajungem sub 4h. Asa ca pentru la anul ne-am propus sa ajungem in primii 15. Inainte de cursa a plouat foarte tare. La un moment dat era atat de frig ca se vedea aburul de la respiratiile noastre, iar noi fiind pregatiti de cursa, nu mai stiam cum sa ne inclazim mai bine. Mai mult, al doilea schimb (Petru) a alergat in ploaie. Pana am ajuns eu sa alerg ultimul schimb, deja se facusera jocurile: castigatorii ajunsesera deja la sosire (cu toate ca au alergat din greseala 2,5km degeaba, adica in plus si pe o portiune de urcare), ordinea deja era stabilita in mare, asa ca nu eram stresat. Numai ca Nitu (seful de echipa) cand a sosit in tromba (recuperase cateva locuri) mi-a spus foarte serios: „Este 1 si 20. TREBUIE sa ajungem pana la 2!” M-a motivat atat de tare ca am ajuns in 35 de minute, chiar daca inainte de cursa le-am spus ca eu mai jos de 40 de minute nu pot sa cobor. Este foarte interesant! Cand esti in cursa, alergi de departe mai bine decat la antrenament… este drept ca si acum simt febra musculara 🙂

In poza de mai jos sunt, de la stanga la dreapta:Bogdan Bulacu, Florian Ivan, Bogdan Nitulescu, Costin Rusu (rezerva), eu, Petru Jucovschi si Vitalie Ciobanu:

Filed under: Microsoft Romania, Hobby, Alergare

# re: Alergare in scopuri caritabile

Wednesday, June 27, 2007 10:35 AM by MrSmersh

Ma tot miram ce e cu poza aia la photos. Acuma stim 🙂

# re: Alergare in scopuri caritabile

Thursday, June 28, 2007 1:02 PM by AISBERG

Mda… A fost o experienta foarte buna pentru mine! Cand imi spuneau niste alergatori: „Hai Windows, hai!” sau „hai, ca mai ai putin” atunci am inteles adevaratul sens al competitiei si al echipei cu care eram acolo… M-au motivat foarte mult la ultimul km… pe cred ca l-am facut in cel mai bine, si a fost singura urcare de pe traseul meu 🙂

Abia astept sa mergem si in octombrie. Si abia astept forbalul din seara asta… mi-e foame! (prietenii stiu de ce 🙂 )

# Maratonul DHL Ștafeta Carpaților 2008

Thursday, June 26, 2008 3:47 PM by Weblogul lui Zoli

Am fost și anul ăsta în Poiană la maraton , mai exact la proba de ștafetă (6x7km). Am terminat mai slab