Săptămâna trecută Parlamentul European a decis că începând cu 31 martie 2018 nici un model nou de autoturism nu va primi omologarea, dacă nu este compatibil cu eCall. Haideți să lămurim câteva aspecte, fiindcă văd prea multă lume speriată de acest sistem. eCall se bazează pe un mic dispozitiv electronic cu GPS, care poate detecta o coliziune și apoi poate suna la 112. Apelul de tip eCall începe totdeauna cu o transmisiune de date care conține identificatorul mașinii (VIN), ultimele coordonate GPS și orientarea mașinii. De fapt, acest pachet de date mai conține și tipul apelului:

• automat, adică declanșat de o coliziune (senzorul poate fi cel de la airbag sau poate fi un accelerometru independent);
• manual, adică declanșat de acționarea unui buton. Acest scenariu este util pentru cei care tocmai au fost martorii unui accident și vor să anunțe serviciul 112;
• test, adică declanșat de service.

Pachetul de date mai conține și un timestamp și o adresă de IP, pentru a desemna un eventual furnizor de servicii suplimentare (TSP – third party service provider). Conținutul pachetului de date este reglementat de standardul CEN EN 15722. Acest standard va fi extins în viitor pentru a include informații despre camioanele care transportă materiale periculoase. După transmisia datelor, apelul este comutat automat pe voce. În acel moment, operatorul de la centrul 112 va avea deja incidentul poziționat pe hartă, mașina identificată pe baza VIN și va putea comunica cu victimele, dacă a mai rămas vreuna conștientă. Se vede deja că sistemul este unul foarte generos și dorește să mai salveze din viețile ghinioniștilor care suferă accidente grave pe șosea. Temerile că sistemul se poate folosi pentru urmărirea cuiva, nu sunt întemeiate. Deși asta depinde de modul de implementare. Pentru a explica, haideți să vedem care sunt cele trei părți care trebuie să conlucreze pentru ca sistemul să funcționeze optim:

1. Statele membre, mai precis serviciile lor de urgență. Ele trebuie să își adapteze sistemele pentru a putea decoda pachetul de date eCall, pentru a putea folosi informațiile din el și pentru a-și educa operatoarele să nu leșine când primesc un apel eCall automat și la capătul celălalt victimele dau să moară. Statele au tot interesul să implementeze eCall, pentru a reduce numărul victimelor din accidentele rutiere. Pe lângă asta, Comisia Europeană a dat și o directivă. Totul este limpede la acest nivel. Un serviciu de urgență (PSAP – public safety answering point) care nu implementează eCall, va auzi căteva secunde de cârâit, ca la fax, și apoi va vorbi eventual cu victimele. Atât. Dacă ăia sunt inconștienți, nu poate obține nimic din acest apel. Poate doar să se roage că va trece cineva pe acolo și îi va vedea.
2. Operatorii de telefonie mobilă, care trebuie să permită apeluri de tip eCall gratuite și să le ruteze cu prioritate maximă. Operatorii nu văd, însă, nici un beneficiu. Costurile de implementare pentru “eCall flag” în rețelele lor nu sunt fabuloase, implementarea trebuie făcută odată și gata, însă nici nu se înghesuie să o facă. Deocamdată există un memorandum cu marii operatori, dar nimeni nu se grăbește. Asta până nu se găsește vreun Comisar European care să dea o interpretare mai simplă sistemului eCall, să-l trateze (d.p.d.v. legal) ca apel de urgență și să le dea cu reglementarea existentă peste bot. Rămâne de văzut dacă va fi nevoie de o directivă sau o reglementare separată. Dacă apelul eCall vine printr-un operator care nu știe să interpreteze flag-ul de eCall, atunci nu beneficiază de prioritate la rutare. Nu e mare scofală, decât dacă rețeaua este încărcată.
3. Producătorii de autoturisme sunt în situația cea mai nasoală. Ei sunt veriga cea mai importantă. Ei trebuie să monteze câte un dispozitiv eCall în fiecare mașină, indiferent de model. Chestia asta costă. Nu mult, cca 100eur, însă e un cost pe care vor dori să-l recupereze. Decizia de săptămâna trecută a Parlamentului European la ei se referă.

Cum vor dori producătorii de mașini să scoată bani din eCall? Păi majoritatea dintre ei au deja sisteme similare sub formă de opțiune și funcționează pe baza unui abonament la un serviciu de asistență privat. Acest serviciu poate oferi ajutor în cazul unui accident, asistență în cazul unei avarii, serviciu antifurt, urmărirea mașinilor din familie sau din parcul auto etc. Acum, odată cu eCall, vor trebui să-și adapteze sistemele și serviciile în așa fel încât apelul automat de accident să poată fi transferat la 112, cu date cu tot. eCall le permite în continuare să ofere serviciile suplimentare. Bun. Și aici e o mică problemă, care trebuie reglementată din punct de vedere privacy. Într-adevăr serviciile suplimentare de tip telematics pot fi folosite pentru a urmări mașina. De fapt, pentru asta au și fost făcute. Important este să le putem separa de eCall. Probabil cea mai simplă metodă ar fi ca producătorii de mașini să ofere cumpărătorului sistemul eCall de apel automat la 112 inclus, iar opțiunile suplimentare de telematics să și le poată dezactiva/reactiva oricând. Astfel, obsedații de privacy își vor dezactiva partea de big brother telematics, dar îi vom putea totuși salva dacă nimeresc în pom cu mașina. Pentru detalii citiți și „eCall – Everything you wanted to ask, but did not know how…” de pe siteul European Emergency Number Association. Am scos de acolo un infografic cu ceea ce urmează să se întâmple: