Comisia Europeană nu crede încă în AML pentru 112

Povesteam aici despre cum AML (Advanced Mobile Location) poate fi folosit pentru a localiza precis (cu GPS sau WiFi) pe cei care apelează la numărul de urgență 112. Ideea este atât de generoasă încât Google a făcut deja modificările în Android pentru a suporta AML. Până la urmă este vorba despre intervenții cât mai rapide și despre salvat vieți.

Ei bine propunerea Comisiei Europene de săptămâna trecută pentru noua directivă de telecomunicații a dezamăgit profund, fiindcă utilizarea GNSS și WiFi pentru localizarea apelanților la 112 este doar cu titlu de recomandare, fără nici o obligație pentru operatorii telecom.

Păcat…

ISupport112

Android suportă AML pentru localizarea apelanților la 112

Google a ridicat mănușa aruncată de EENA (European Emergency Number Association) și a implementat AML (Advanced Mobile Location) pentru localizarea celor care apelează la 112. Funcționează de la Gingerbread în sus. Dacă mergeți în setările aplicațiilor și versiunea de Google Play Services este cel puțin 9.0, atunci telefonul este capabil să trimită un SMS cu locația GPS (sau WiFi indoor) către centrul 112, imediat ce detectează un apel de urgentă 112. Se evită astfel ezitările și greșelile în localizarea incidentului, fiindcă de cele mai multe ori apelantul, aflat sub stresul incidentului, nu știe să se folosească de telefon sau de aplicațiile de pe el pentru a da o locație precisă. Urmează ca centrele 112 să-și modifice aplicațiile pentru a putea “consuma” SMS-ul și să pună incidentul pe hartă. Uite așa arată un astfel de SMS:

AML message

Bravo GOOG! Anunțul este la: http://googlepolicyeurope.blogspot.ro/2016/07/helping-emergency-services-find-you.html.
Urmează AAPL și MSFT.

Localizarea apelanților la 112 cu AML – scrisoare deschisă către GOOG, AAPL și MSFT

AMLCentrele de preluare a apelurilor de urgență 112, numite în engleză PSAPs (Public Safety Answering Points) au două chestii importante de făcut: 1) identificarea și localizarea apelantului și a incidentului; 2) clasificarea incidentului și transferul lui către agenția potrivită (ambulanță, poliție, pompieri, jandarmerie etc.).

Toate astea trebuie să se întâmple repede, în câteva zeci de secunde, fiindcă de multe ori e vorba de viețile oamenilor. Când incidentul se petrece în locuri cunoscute de către apelant, atunci nu e problemă, însă în celelalte cazuri este frustrant că deși apelanții dețin telefoane inteligente, tot nu reușesc să-și transmită poziția. Există aplicații care pot face asta, dar nu toată lumea le descarcă din “store”. Atunci oare cum putem echipa toate telefoanele inteligente cu aplicații de acest fel? E greu. Apoi e nevoie să educăm toți utilizatorii să folosească acele aplicații. Nasol.

AML (Advanced Mobile Location) este un proiect european care propune modificarea sistemului de operare al telefoanelor în așa fel încât dacă detectează un apel de urgență (112), atunci să trimită și un SMS cu coordonatele apelantului. O idee simplă, care a fost deja implementată de HTC și Sony, și funcționează în Marea Britanie.

46 membri EENA (European Emergency Number Association), reprezentanți ai serviciilor de urgență din țările europene, au semnat ieri o scrisoare deschisă adresată producătorilor de sisteme de operare și celor de telefoane inteligente, să implementeze AML. Efortul lor nu ar fi zero, însă e neglijabil. S-a ajuns aici foarte probabil fiindcă reacțiile celor trei producători mari contactați (GOOG, AAPL și MSFT) s-au lăsat așteptate. Vom vedea dacă va fi nevoie de o reglementare a Comisiei Europene sau de alte măsuri coercitive.

No Stress Triathlon Mogoșoaia 2015

E prima oară când particip la un concurs No Stress. Organizatorii au fost la înălțime, iar locația superbă. Dacă vă gândiți să încercați primul vostru triatlon, alegeți unul din evenimentele http://www.nostresstriathlon.ro/. Sâmbăta trecută la Mogoșoaia am ales distanța scurtă (sprint) și m-am simțit foarte bine. Spuneam în februarie după WinterTri că îmi doresc să scad sub 1h20min, ei bine am reușit, la limită, cu 7 secunde.
Evenimentul a fost parte din Romanian Cross Triathlon Series 2015, ceea ce a adus acolo toți sportivii români de elită și vreo 500 de amatori. Ciprian Bălănescu, campionul național a câștigat bineînțeles proba olimpică, iar Alex Diaconu proba de sprint. FRTRI este o federație tânără (cred că au maxim 3 ani), însă foarte activă, care reușește să popularizeze un sport dificil și aduce anual elita triatlonul european la Mamaia. M-am întâlnit și cu Florentina Merscic, arbitră FRTRI, și antrenoare pasionată de înot. Este unul din puținii antrenori din România adepți ai metodei SwimSmooth. Am văzut-o lucrând mult timp cu câțiva amatori la bazinul la care obișnuiam să merg până nu demult. Unul dintre ei a ajuns în 2 ani de la stadiul de topor la 1min45s/100m pe distanțe mari, apoi, în următorul an, a ajuns la 1min35s/100m. O găsiți pe Facebook la Înoată corect cu Flori.

Înot 500m. Geamandurile poate erau puse pentru 500m, dar mie ceasul mi-a măsurat 680m efectivi. Da, dacă nu te bagi în mijlocul “mașinii de spălat” de la start, împreună cu meseriașii, atunci pierzi vreo 50m plecând la urmă. Apoi mai pierzi cu ieșitul din apă, cu zigzagul fiindcă nu înoți drept și încă ceva fiindcă te lovești de alții. Și da, GPS-ul are și el erorile lui. Mi-au trebuit vreo 200m ca să îmi intru în ritm. Data viitoare mă voi arunca în apă cu 10 minute înainte de start ca să bag vreo 100m de încălzire. Deși în luna asta am coborât pentru prima oară sub 2min/100m pe distanța de 500m în bazin, bineînțeles că nu am putut să reproduc în lac. Am ieșit din apă după 19min și un pic, pe locul 81 din 139. Nu e rău, fiindcă alte dăți eram printre ultimii. Tranziția către biclă a mers brici. De data asta am ieșit din tranziție după 3 minute și jumătate. Nici asta nu e rău, fiindcă obișnuiam să pierd peste 7 minute aici. Ah, era să uit, lacul Mogoșoaia este mizerabil. Pregătiți-vă sufletește și nu vă panicați cu plantele de tot felul pe care le agățați.

Bicicletă 13km. Organizatorii au modificat un pic traseul și a devenit de 12km și ceva, dar a rămas foarte interesant, cam o treime asfalt și restul drum de țară în mare parte de pământ, pe lângă pădure și lac. Am lăsat gumele cu crampoane pe hibrida mea, le-am umflat la minim și bagă tăticu. Am depășit frumușel, însă de data asta au fost și câțiva meseriași care m-au luat pe macadam. Am încercat eu să mă țin după ei, dar degeaba, mai am de învățat. Am ajuns bine, în 30 de minute, pe locul 42 din 139 la proba asta. Am pierdut doar un minut în tranziția spre alergare.

Alergare 5km. Era cam prea cald pentru gustul meu la ora aia și am fost cam deprimat prima tură, deși traseul prin parc este superb. M-am uitat la timp și mi-am dat seama că dacă trag un pic mai tare, atunci voi reuși să ajung sub 1h20min. Parcă am prins aripi. Hihaaa! 1:19:53, locul 52 din cei 139 de la proba de sprint. Este primul triatlon în care mă clasez în prima jumătate. Timpii pe probe sunt mai jos:

Înot 500m Tranziție Bicicletă 13km Tranziție Alergare 5km Total
19min 3,5min 30min 1min 26min 1h19min53s

triatlon No Stress Mogosoaia

PS: din Teamnet a mai participat Monica Georgescu, care a ajuns în 1h39min.

Din evanghelist în consultant

evangelistControversată titulatura asta de evanghelist de tehnologie. Cât timp am fost în Microsoft, multe conversații cu partenerii sau clienții începeau cu glumițe pe marginea acestui titlu. L-am purtat cu mândrie timp de 12 ani, dar este timpul să-l “depun”, fiindcă nu se mai potrivește cu ceea ce fac aici în Teamnet.

Evanghelismul de tehnologie are sens când produci ceva care este folosit de o mare masă de utilizatori, și când produci ceva ce se poate folosi ca platformă de către alții, care la rândul lor să producă alte chestii. Succesul lor va aduce în timp și succesul tău. Este un mod elegant de a face marketing ajutând dezvoltatorii, partenerii și utilizatorii. Evanghelistul e cel care nu ia banii clientului, ba mai mult, îi oferă o grămadă de gratuități. Este cel care promovează brandul și nu ezită să se bată subtil cu competitorii. Este unul din puținele roluri pe care nu îl măsori cu cifra de vânzări ci cu gradul de utilizare a tehnologiei și cu satisfacția celor care o folosesc.

Acum la Teamnet sunt în morișca de vânzări internaționale și sunt departe de acest rol de evanghelist, atât de greu de explicat oricărui interlocutor, fie el din branșă sau chiar din familie. Acum e mai simplu: consultant. De asta am schimbat și subtitlul acestui blog.

Mașina care sună la 112 când faci accident – clarificări despre eCall

Săptămâna trecută Parlamentul European a decis că începând cu 31 martie 2018 nici un model nou de autoturism nu va primi omologarea, dacă nu este compatibil cu eCall. Haideți să lămurim câteva aspecte, fiindcă văd prea multă lume speriată de acest sistem. eCall se bazează pe un mic dispozitiv electronic cu GPS, care poate detecta o coliziune și apoi poate suna la 112. Apelul de tip eCall începe totdeauna cu o transmisiune de date care conține identificatorul mașinii (VIN), ultimele coordonate GPS și orientarea mașinii. De fapt, acest pachet de date mai conține și tipul apelului:

  • SOS BMWautomat, adică declanșat de o coliziune (senzorul poate fi cel de la airbag sau poate fi un accelerometru independent);
  • manual, adică declanșat de acționarea unui buton. Acest scenariu este util pentru cei care tocmai au fost martorii unui accident și vor să anunțe serviciul 112;
  • test, adică declanșat de service.

Pachetul de date mai conține și un timestamp și o adresă de IP, pentru a desemna un eventual furnizor de servicii suplimentare (TSP – third party service provider). Conținutul pachetului de date este reglementat de standardul CEN EN 15722. Acest standard va fi extins în viitor pentru a include informații despre camioanele care transportă materiale periculoase. După transmisia datelor, apelul este comutat automat pe voce. În acel moment, operatorul de la centrul 112 va avea deja incidentul poziționat pe hartă, mașina identificată pe baza VIN și va putea comunica cu victimele, dacă a mai rămas vreuna conștientă. Se vede deja că sistemul este unul foarte generos și dorește să mai salveze din viețile ghinioniștilor care suferă accidente grave pe șosea. Temerile că sistemul se poate folosi pentru urmărirea cuiva, nu sunt întemeiate. Deși asta depinde de modul de implementare. Pentru a explica, haideți să vedem care sunt cele trei părți care trebuie să conlucreze pentru ca sistemul să funcționeze optim:

  1. Statele membre, mai precis serviciile lor de urgență. Ele trebuie să își adapteze sistemele pentru a putea decoda pachetul de date eCall, pentru a putea folosi informațiile din el și pentru a-și educa operatoarele să nu leșine când primesc un apel eCall automat și la capătul celălalt victimele dau să moară. Statele au tot interesul să implementeze eCall, pentru a reduce numărul victimelor din accidentele rutiere. Pe lângă asta, Comisia Europeană a dat și o directivă. Totul este limpede la acest nivel. Un serviciu de urgență (PSAP – public safety answering point) care nu implementează eCall, va auzi căteva secunde de cârâit, ca la fax, și apoi va vorbi eventual cu victimele. Atât. Dacă ăia sunt inconștienți, nu poate obține nimic din acest apel. Poate doar să se roage că va trece cineva pe acolo și îi va vedea.
  2. Operatorii de telefonie mobilă, care trebuie să permită apeluri de tip eCall gratuite și să le ruteze cu prioritate maximă. Operatorii nu văd, însă, nici un beneficiu. Costurile de implementare pentru “eCall flag” în rețelele lor nu sunt fabuloase, implementarea trebuie făcută odată și gata, însă nici nu se înghesuie să o facă. Deocamdată există un memorandum cu marii operatori, dar nimeni nu se grăbește. Asta până nu se găsește vreun Comisar European care să dea o interpretare mai simplă sistemului eCall, să-l trateze (d.p.d.v. legal) ca apel de urgență și să le dea cu reglementarea existentă peste bot. Rămâne de văzut dacă va fi nevoie de o directivă sau o reglementare separată. Dacă apelul eCall vine printr-un operator care nu știe să interpreteze flag-ul de eCall, atunci nu beneficiază de prioritate la rutare. Nu e mare scofală, decât dacă rețeaua este încărcată.
  3. Producătorii de autoturisme sunt în situația cea mai nasoală. Ei sunt veriga cea mai importantă. Ei trebuie să monteze câte un dispozitiv eCall în fiecare mașină, indiferent de model. Chestia asta costă. Nu mult, cca 100eur, însă e un cost pe care vor dori să-l recupereze. Decizia de săptămâna trecută a Parlamentului European la ei se referă.

Cum vor dori producătorii de mașini să scoată bani din eCall? Păi majoritatea dintre ei au deja sisteme similare sub formă de opțiune și funcționează pe baza unui abonament la un serviciu de asistență privat. Acest serviciu poate oferi ajutor în cazul unui accident, asistență în cazul unei avarii, serviciu antifurt, urmărirea mașinilor din familie sau din parcul auto etc. Acum, odată cu eCall, vor trebui să-și adapteze sistemele și serviciile în așa fel încât apelul automat de accident să poată fi transferat la 112, cu date cu tot. eCall le permite în continuare să ofere serviciile suplimentare. Bun. Și aici e o mică problemă, care trebuie reglementată din punct de vedere privacy. Într-adevăr serviciile suplimentare de tip telematics pot fi folosite pentru a urmări mașina. De fapt, pentru asta au și fost făcute. Important este să le putem separa de eCall. Probabil cea mai simplă metodă ar fi ca producătorii de mașini să ofere cumpărătorului sistemul eCall de apel automat la 112 inclus, iar opțiunile suplimentare de telematics să și le poată dezactiva/reactiva oricând. Astfel, obsedații de privacy își vor dezactiva partea de big brother telematics, dar îi vom putea totuși salva dacă nimeresc în pom cu mașina. Pentru detalii citiți și „eCall – Everything you wanted to ask, but did not know how…” de pe siteul European Emergency Number Association. Am scos de acolo un infografic cu ceea ce urmează să se întâmple: eCall fact-sheet EENA 2015

Căutând joburi – învățăminte după 4 luni de pauză

looking for a jobE foarte fain să iei o astfel de pauză. Vă recomand și vouă. Dacă se întâmplă să vă părăsiți angajatorul curent, atunci luați o pauză și nu vă grăbiți să vă angajați. Până acum, cea mai lungă vacanță pe care am avut-o, a fost de trei săptămâni. După două săptămâni începeam deja să mă plictisesc, dar între joburi e cu totul altfel. La mine au trecut 4 luni deja și tot mai am treabă de nu mă plictisesc. Problema e că dacă nu produci „mălai”, te apucă câteodată un sentiment apăsător de inutilitate, chiar dacă rezolvi problemele familiei și casei. Așa că nu neglijați nici antreprenoriatul sau căutarea de joburi. Dacă antreprenoriatul sau investițiile nu vă atrag, iată câteva învățăminte din căutarea de joburi:

1. Căutarea de joburi trebuie să fie continuă, chiar dacă ești încă angajat și nici nu te gândești să pleci. De obicei, fraierii se uită doar la oportunitățile din firmă și afișează loialitate totală, refuzând să se uite în afară sau să discute măcar cu recruiterii interesați. Fidelitatea asta e o prostie și duce la pierdere de timp când vine momentul divorțului. Pun pariu că nimeni dintre voi nu se aștepta să plec din Microsoft. Nici eu…

2. Vorbește cu viitorul potențial manager. Află cine este și încearcă să ajungi la el/ea. Mi-am făcut un fel de listă de oportunități cu toți potențialii angajatori cu care am discutat în această perioadă și pot să spun acum că am avansat doar în acele oportunități în care m-am văzut cu viitorul posibil manager. Dintre aceștia am ajuns la schimb de oferte doar cu acei manageri care și-au exprimat pe față dorința de a lucra cu mine. Lumea recruiterilor este una ciudată. Dacă rămâi în ea, ești „doomed”.

3. Este ok să refuzi sau să fii refuzat. Treci elegant peste aceste situații. Sunt inevitabile. Dacă citești asta, probabil ești cumva în IT și ai noroc că industria asta nu duce lipsă de joburi. Totuși, dacă ești pretențios, atunci trebuie să ai și răbdare.

4. Evită ezitările din faza de ofertă. Nu e cool să te răzgândești asupra cerințelor tale. Eu am făcut ceva greșeli de calcul cu câțiva potențiali angajatori și a fost nasol când le-am cerut apoi mai mult. Bineînțeles că i-am pierdut, dar problema e că degeaba îți ceri scuze, vei rămâne un neserios în ochii lor.

5. Folosește-ți rețeaua de prieteni. Cea reală, nu de pe Facebook, deși Linkedin nu e rău în astfel de situații. Nu te aștepta ca lumea să știe că ești pe tușă. Vei fi surprins cât de multă lume nu a aflat. Dacă ești ca mine, care mai mult s-a mișcat pe orizontală în ultima parte a carierei, vei descoperi o grămadă de prieteni care s-au mișcat pe verticală și acum sunt potențiali manageri angajatori. Arată-le că ești disponibil.

6. Distrează-te. Acum ai mult mai mult timp pentru tine. Fă nebuniile la care ai visat de mult și nu ai avut timp pentru ele. Ah, și păstrează legătura cu foștii colegi. Cu siguranță nu din cauza lor ai divorțat.

Nu e o listă completă, ba mai mult sunt chestiuni de bun simț, însă e bine să nu uitați de ele. Sunt binevenite adăugirile și sper să nu aveți nevoie…

Dacă vă întrebați de ce scriu asta acum, ei bine, de azi sunt în echipa Teamnet World Professional Services, divizia internațională din grupul Teamnet. Încă nu știu cât de tare mă voi rupe de piața din România, dar ținem legătura. Promit să vă povestesc, iar dacă aveți nevoie de mine, datele mele de contact sunt mereu la zi.