Windows 10 ca serviciu? Încă nu.

Windows 10 logo

Microsoft e pregătită tehnic să livreze Windows ca pe un serviciu, dar comercial mai are de lucru. Pentru consumatori va fi simplu, dar nu și pentru business-uri. Asta fiindcă primii nu vor plăti, iar ultimii vor plăti serviciul de actualizare.

Scriam aici despre cum vrea Microsoft să ofere gratuit upgrade-ul la Windows 10 consumatorilor de acasă dar nu și business-urilor. De la începutul anului s-a văzut că unii din Microsoft vor să dea la toată lumea, inclusiv business, inclusiv non-genuine, iar alții sunt mai temperați. Bineînțeles că cei din urmă s-au impus, deși nu m-aș mira să se mai schimbe lucrurile pe parcurs.

Diferențierea dintre consumatorii de acasă și business-uri nu e deloc simplă, iar soluția aleasă de Microsoft de a-i separa pe baza ediției de Windows, va oferi gratuitate la upgrade și business-urilor mici care nu semnează contracte de licențiere de volum. Practic edițiile Home și Pro vor fi upgradate gratuit, iar ediția Enterprise din contractele de volum, doar dacă clientul a optat pentru Software Assurance (SA). Astfel, conceptul de “Windows as a service” are sens pentru toți consumatorii și business-urile mici care au sau își vor cumpăra Windows Home sau Pro odată cu PC-ul. Ei vor fi suportați și actualizați gratuit din cloud (Windows Update) pe toată durata de suport a PC-ului, adică vor plăti la început când își iau PC-ul și apoi “abonamentul” va fi zero. Așadar, cei care vor primi Windows ca serviciu, pe modelul cloud, sunt cei care sunt cel mai puțin interesați de asta. Sau mai bine spus, îi doare la bască dacă se cheamă cloud sau serviciu, important e să meargă PC-ul.

Business-urile care semnează contracte de volum (Open sau Enterprise Agreement) sunt într-o situație mai complicată. Ele plătesc in contractele astea dreptul de upgrade de la Windows Pro la Windows Enterprise, adică trebuie să-și cumpere PC-urile cu Windows Pro și apoi să le înroleze în contract pentru a pune Windows Enterprise pe ele. Pentru a putea instala versiuni noi pe durata contractului, ele trebuie să plătească în avans o taxă numită Software Assurance (SA), care nu e deloc de neglijat (29%). Așadar, business-urile cu contracte de volum ca să își poată instala Windows 10 Enterprise (când apare), trebuie:

  1. să fi cumpărat PC-uri cu Windows Pro (nu, Home nu este ok) și
  2. să aibă un contract valid de volum cu SA.

Huh. Să înghițim gălușca cu non-gratuitatea și să trecem mai departe la cloud și servicii. Ok, înțelegem că trebuie să plătim, dar să vedem cât de aproape e partea comercială de conceptul de “Windows as a service”. Dincolo, la Home și Pro, nu ne-am pus problema fiindcă “serviciul” de update din cloud era gratuit.

Problema cu aceste contracte de licențiere de volum este că nu sunt foarte flexibile și cu greu poți să le consideri de tipul “plătești cât folosești”. Anual se face un așa numit “true up” în care clienții pot adăuga chestii, sau incrementa numărul de PC-uri, sau servere licențiate, însă nu pot decrementa decât dacă au contracte cu cuvântul magic “subscription” în ele (Open Value Subscription – OVS sau Enterprise Agreement Subscription – EAS), care sunt un pic mai scumpe (update: vezi observațiile Dianei mai jos, la comentarii). Ideal ar fi ca asocierea respectiv dezasocierea de PC-uri în contracte să fie ca la Office 365, iar billing-ul să fie mai granular, măcar la nivel lunar. Așa am putea considera Windows ca un serviciu. Până atunci mai ușor cu serviciul pe scări, fiindcă gratuit oricine poate.