Spuneam aici că luna trecută am fost în concediu în Austria. Da, am avut privilegiul să petrec o săptămână la schi cu fiică-mea, cu finul și cu Vali Căciulă. A fost pentru prima oară când am petrecut atâta vreme cu fiică-mea, departe de soție. Au fost 7 zile superbe, dedicate aproape în întregime copilului (asta legat de banner-ul de alături). A meritat fiecare minut. Îi promisesem de cca doi ani că o duc la schi, însă mereu au intervenit ”conflicte de calendar”. În martie, după ce am văzut că sezonul intern s-a cam terminat, m-am hotărât să caut ceva în afară, pe ghețari. Problema era să găsesc o tabără de schi (cu instructor) la care să ne cuplăm. După o incursiune pe bing am dat de Dinu Capolide, care avea pe net o ofertă de tabără în .at pentru luna martie: ”îmi pare rău, dar nu am suficienți clienți”, ”stai așa, de fapt eu caut un instructor, care să meargă cu noi și să ne învețe să schiem, pe copil de la zero, pe Vit de la 0,5 și pe mine să mă perfecționeze”. Nu e ieftin să iei instructor personal, fiindcă îl plătești cu ora. Eu eram însă dispus să plătesc, numai să îmi țin promisiunea față de copil. Își dorea atât de tare să mergem, încât de fiecare dată când treceam pe lângă un raion de sport din hipermarketuri, mă întreba ”tati, când îmi cumperi schiuri?”. Și uite așa am bătut palma cu Dinu pentru aprilie. Numai că el a plecat între timp la schi (tot în .at) și de paști s-a întors cu piciorul muci. Când m-a sunat să-mi spună că e în ghips, prima mea reacție a fost să râd. Scuze Dinule, incă o dată :). Noroc că ne-a făcut cunoștință cu Vali, care a acceptat să preia angajamentul lui Dinu.
Înainte de a pleca, am intrat pe http://valicaciula.blogspot.com să văd cine e Vali ăsta și mi-a picat falca: wow, ăsta e tare! Pe scurt, e unul din campionii naționali, care (de câte ori am auzit asta?) a avut neșansa unor accidentări grave în tinerețe. A devenit campion național și la schi extrem, fiind printre primii executanți ai săriturii flic-flac înainte. În 2008 a făcut senzație în Dubai la campionatul mondial de skiboard (schiurile alea scurte, sub 1m), când a participat la 54 de ani în echipa României. Au fost primele medalii câștigate de România la o competiție mondială de schi. Acum e monitor (instructor) și eu zic că o face bine. Când am ajuns pe ghețar, erau la antrenamente echipele naționale de ski ale Croației și Germaniei, dar și echipa națională de copii a României (antrenorul a exclamat ”Maestre!” când la văzut pe Vali…).
Am compilat mai jos un filmuleț cu evoluția fiicei mele. În prima zi s-au chinuit cu urcatul pe schiuri în pas adăugat, în a doua zi urca cu schiliftul de la pârtia începătorilor, iar în a treia deja cobora pe pârtia mare (cca 900m diferență de altitudine). În ultimele zile am început să-mi fac griji fiindcă uneori mergea mai corect decât mine. I-am și spus lui Vali să mă învețe și pe mine câte ceva fiindcă mă va umili fiică-mea cât de curând.
Facem o pauzaaaa?! :)))
Frumos a fost!
Felicitari. A progresat rapid.
Super! Multumim pentru impartasirea imaginilor si a experientei!
Wow!
Pingback: Fite de români cu bani | Zoli Herczeg
Pingback: Am redescoperit Predealul | Zoli Herczeg
Pingback: Vali Căciulă: ”m-am întors din morți” | Zoli Herczeg
Pingback: Nu-mi permit rechizite moderne | Zoli Herczeg
Pingback: Vacanță la schi în Poiana Brașov, o comparație cu Austria | Zoli Herczeg
Pingback: Am descoperit un nou sport în Austria, schiul fond | Zoli Herczeg