4h 26min. Sunt mândru de mine, fiindcă m-am antrenat pentru 4h 30min.
Azi dimineață ploua de rupea aici în Berceni, așa că am plecat înspre Piața Alba Iulia să predau cipul de cronometraj și să renunț. Până la urmă mi-am luat și echipamentul, în speranța că în oraș e vreme mai bună. Aiurea, erau 7 grade și burnița. Mi-am uitat și Garmin-ul, atât de trist eram. E incredibil că după o secetă de două luni, tocmai de ziua maratonului s-a stricat vremea.
Dar știți cum a fost acolo când am ajuns? Toți erau porniți să participe, se echipau, se încălzeau. Nu trebuie să mai zic că m-a prins și pe mine flama. Ce naiba! M-am antrenat degeaba? Hai să mă bag. Am îmbrăcat un polar subțire sub tricoul de concurs, am tras câteva înjurături că nu mi-am adus Garminul, dar am plecat în cursă. Polarul ăla este extraordinar. Ține de cald și când e ud. Nu îl recomand însă, fiindcă îți zăpăcește sfârcurile. Nu râdeți! Am auzit povești de groază cu sfărcuri sângerând de la tricouri nasoale. Eu am simțit doar o iritație după finish.
Fără ceasul Garmin aveam două probleme: nu știam cu ce tempo alerg și nu știam ce puls am. Că nu știam cât timp a trecut, nu era foarte important. Prima problemă am rezolvat-o alergând împreună cu alții care aveau și mergeau în tempo-ul meu. Unul din ei era chiar Steven van Groningen, CEO Raiffeisen, soțul Valeriei Răcilă. Ei sunt principalii din acest maraton. Ea organizează, el sponsorizează. Asta a mers prima jumătate dar apoi am rămas singur cu respirația mea. Neavând heart-rate monitor-ul, îmi rămânea mie sarcina să fiu atent la orice semn pe care mi-l dă inima. A fost un exercițiu foarte fain. După 30 de km am început să am probleme cu picioarele, dar știam deja la ce să mă aștept. Inspiră, expiră, inspiră, expiră… apoi mai trăgeam puțină energie de la puținii spectatori de pe margine care ne încurajau. Păcat că nu a fost mai cald. Deși s-a încălzit un pic, erau 10 grade și umezeală mare. Noroc că s-a oprit ploaia. Inspiră, expiră…
Am fost crispat după 42,195 km, dar bucuros. Speram să-mi vină cuvinte să vă pot explica senzația, dar mintea mea de inginer nu poate mai mult acum.
Au trecut 71 de zile de când am împlinit 42 de ani. 71 împărțit la 365 de zile dă 0,195. Adică am alergat 42,195 km la vârsta de exact 42,195 ani.
Update: s-au publicat rezultatele la http://www.sdam.it/pubblico/evento-classifica_21611.do:
Uitându-mă la turul 3 și 4, pot spune că puteam mai mult dacă nu rămâneam singur.
Zoli Herczeg 
Felicitari!
Salut Zoli
Felicitari! poate la urmatoarele ne vedem in multime!
Zoli, way to go! Felicitari! 🙂
Oaaa, nu credeam ca pot sa faca un traseu de 40+km folosind numai centrul orasului.
Felicitari pentru performanta, e ceva! Cat timp te-ai antrenat?
@Mihai, sigur. Adevărul e că nu știam cine mai aleargă. M-am uitat doar în diagonală pe lista de înscriși.
@Lucian, 2 luni m-am antrenat, deși toate programele de antrenament sunt de 3 luni. Eu am urmat un program minimalist, pe care l-am descris sumar la primul link de mai sus și l-am preluat direct din luna a doua, adaptându-l un pic. Totuși, înainte de acel program alergam deja de 2-3 ori pe săptămână câte 3-5km, de întreținere. În plus, știam deja cum e un semimaraton din anii precedenți.
Si eu care, samabata, zic: mama ce vreme buna a prins Zoli de alergat 😀
Bravo, felicitari! Te mai gandesti la urmatorul sau iei pauza?
La următorul mă voi antrena pentru 4h15 sau chiar 4h00. Vom vedea.
@Ionut, mulțumesc
Vezi ca pentru sfarcuri exista niste plasturi.
In rest, a fost o cursa frumoasa si mie mi-a fost prea cald, mai ales pe la 12 cand terminam incet semimaratonul, a trebuit sa-mi torn apa in cap de la caldura.
cu părul meu rar nu am avut probleme de căldură, dimpotrivă…
Felicitari, Zoli! Si LA MULTI ANI cu 74 de zile intarziere!
BV mai Zolica. Impresionant, trebuie sa recunosc, n-ai zice la o prima vedere ca esti in stare de asa ceva 🙂
Pingback: Semimaratonul Gerar 2012 | Zoli Herczeg
Buna! M-am hotarat! Mereu am alergat, am impresia ca atunci cand alerg sunt ca o pasare a cerului, libera…vreau sa particip la primul meu maraton, niciodata nu-i prea tarziu, asa ca sper sa reusesc…nu am decat 45 de ani , inca nu i- am implinit, dar urmeaza, pana atunci ma bucur de 44, nu am facut sport de performanta, ci doar ma trezesc in fiecare dimineata si plec la alergat, spun eu sa-mi incarc bateriile pentru toata ziua, e ceva ce nu-mi poate lua nimeni, deocamdata…sper intr-o zi sa ma privesc in oglinda si sa-mi spun-ai reusit ,nebunatico !Felicitari , Zoli ! cand am citit despre tine mi-am hranit optimismul, se poate… PS am doi copilasi, unul sper sa participe si el la maraton, sa ne incurajam reciproc…parca nici nu-mi vine sa cred ca eu postez asa ceva…ce curajoasa sunt, mi-au murit laudatorii…
Bravo Flory! Înscrie-te de acum, ca să ai o dată precisă pentru care te pregătești.
yess!!!!!!!!! spun DA, am reusit sa particip la primul meu maraton, neoficial, eu cu mine si cu sticla mi-am petrecut dimineata pe faleza…am alergat 42,200 km, la un moment dat nu ma mai interesa timpul, voiam doar sa ajung sa fac km pe care mi i-am propus cand am plecat dimineata de acasa, la ora 5,30. Lumea venea, pleca, eu ramaneam…am obtinut 4ore si 53 minute, nu credeam ca o sa mai am putere sa sprintez un pic pe ultimii 200 metrii, dar eram atat de fericita, Doamne, e un sentiment unic, cel de invingator…mi-am sunat copiii si le-am dat vestea, o sa-l sun si pe sotul meu care este si el un alergator, ii place miscarea, asta e…sunt fericita, o zi frumoasa doresc la intreaga lumeee !!!…Multumesc, Zoli !…nimic nu-i intamplator
Bravooo!
Pingback: Planul de antrenament pentru maratonul Bucureștiului | Zoli Herczeg
Pingback: Duminica viitoare alergăm, cu toții! | Zoli Herczeg