Winter Trichallenge Izvorani 2017

Ura! În sfârșit un “wintertri” cu zăpadă. A fost mult mai greu, dar și mult mai frumos triatlonul de la Izvorani din acest weekend. Dacă aveam și temperaturi negative, ar fi fost ideal. Așa a fost și noroi și zăpadă, mai tare și mai moale, de toate pentru toți cei 5-600 de sportivi amatori care au concurat la triatlon, duatlon și ștafete. Traseul de bicicletă a fost modificat, așa că nu mai putem compara cu edițiile trecute.

Am plecat fără să am vreo pretenție, fiindcă încă mă sâcâia o răceală, dar odată ajuns pe traseu m-am simțit foarte bine. Lipsa de antrenament a fost totuși o problemă, fiindcă urma să mă chinuie un cârcel cumplit la ambele gambe. Chiar și așa am terminat onorabil în 1h58min, pe locul 109 din cei 197 la proba de triatlon individual.

Alergare 5km. Traseul a fost numai bun pentru a-mi testa noile încălțări de trail. Nici noroiul de la marginea pădurii, nici zăpada din pădure nu au fost o problemă. E pentru prima oară când alerg în astfel de încălțări și senzația este foarte plăcută. M-a cam luat valul, am alergat mai repede decât trebuia, dar urma să regret la urmă.

Bicicletă 15km. Trei bucle de cca 4,3km trebuiau făcute pe un traseu complet acoperit de zăpadă. Doar drumul până la și de la bucle era asfalt uscat de cca 1km. Știam că nu va fi la fel de nasol ca la Cheile Grădiștei Fundata, unde am suferit cumplit pe traseul acela cu zăpadă adâncă. Aici era zăpada bătătorită cam jumătate din buclă, cam un sfert era zăpadă fleșcăită dar subțire, iar pe latura nordică a buclei cca (800m) ne-au băgat prin pădure, unde mai toată lumea a mers pe lângă bicicletă. Doar ultimii 200 din latura asta reușeam să merg pe bicicletă. Pe ultima buclă când împingeam bicicleta prin pădure, am început să simt un cârcel la gambe și atunci mi-am dat seama că la înot va fi dezastru.

Înot 500m. Tranziția până în apă mi-a luat din nou 7 minute. Imediat ce am ajuns în apă m-a apucat cârcelul de-a binelea. O fi de la schimbarea bruscă de temperatură? Habar n-am. Au fost cumplite următoarele 4-5 minute până am reușit să-mi relaxez gambele, să-mi șterg grimasa de durere de pe față și să pornesc la înot. Am mai avut eu cârcei pe la triatloane, mă opream, relaxam un pic mușchiul cu pricina și plecam mai departe, dar ăsta a fost nasol rău de tot. Noroc că după ce am plecat la înot m-a lăsat suficient de mult ca să pot face câteva sute de metri. M-a apucat din nou de vreo două ori, însă m-a lăsat repede, în câteva zeci de secunde de pauză. Am parcurs cei 500m cu un tempo lejer de 3min/100m, și un kick aproape inexistent, bucuros că nu a trebuit să abandonez. În total au fost 23 de minute rușinoase la înot. Probabil dacă o luam mai încet la alergat, cu vreo două minute mai încet, atunci mi-ar fi rămas energie să scot 15minute la înot, adică tot cu un tempo lejer, dar fără opriri. Și uite așa am pierdut cca 6 minute:

Alergare 5km Tranziție Bicicletă 15km Tranziție Înot 500m Tranziție Total
27min 2min 58min 7min 23min 1min 1h58min

A fost un triatlon superb, cu zăpadă, dar mult mai greu decât în anii precedenți. Foarte obositoare a fost proba de bicicletă. Unul din concurenți mormăia pe traseu ceva de genul “zici că e Spartan Race”, dar trebuie să recunoaștem că traseul din anii precedenți era prea ușor, mai ales când era fără zăpadă și uscat. Cred că de asta organizatorii au decis să crească nivelul de dificultate, dar tare mi-e teamă că așa vor speria începătorii. Mie mi-a plăcut foarte mult așa, și le doresc ca la anul să aibe și mai mulți participanți. Cine știe? Poate chiar dificultatea mai mare să fie o rețetă de succes.

Zoli la întoarcerea de pe traseul de alergare

Foto de Radu Cristi

Triathlon Winter Challenge 2014

Cu o oră și 26 de minute am ajuns cum mi-am propus, sub 1:30 la WinterTri din Izvorani. S-a alergat 5,5km, biciclit 12 și înotat 500m. Alergarea prin pădure pe un drum forestier destul de noroios, bicla pe un asfalt vechi plin de gropi (organizatorii ne-au avertizat să mergem cu mtb-uri) iar înotul în bazinul olimpic acoperit. Deși am făcut mai multe simulări de triatlon pe distanțele astea cu câteva săptămâni înainte cu rezultate în jurul 1:20, știam că nu voi putea repeta acolo. Am tras cât am putut, dar la biclă am mers cu o troacă de DHS câștigată de Dorina în 2008 la un cros al Petrom. Pe lângă faptul că e prea mică pentru mine, a început să se dezmembreze pe traseu. Nimic grav, doar că a trebuit să dezșurubez un ochi de pisică care zdrăngănea de mă scotea din sărite. Am încercat eu să mă țin după cei care mă depășeau dar nu rezistam mai mult de câteva sute de metri. Iar la înot este veșnica problemă de la triatlon cu valurile și disconfortul creat de cei pe care încerci să îi depășești. Orice depășire a celor obosiți pe culoarul meu și care ba mergeau bras ba o lălăiau pe spate, însemna o mărire de ritm care mă tăia, trebuind să mă opresc aproape la fiecare lungime de bazin. E clar, nu am suficientă experiență nici la biclă nici la înot. Una peste alta, e un rezultat onorabil pentru mine să ajung pe locul 170 și ceva din 250 (conform listelor preliminare de la http://smartatletic.ro/wintertri/rezultate-2/).

Timpii mei sunt mai jos, deși sunt aproximativi, fiindcă degeaba mi-am luat eu ceas bengos de triatloniști, din lipsă de experiență am apăsat târziu pe butoane la toate tranzițiile, inclusiv la finish.

Alergare
5,5km
Tranziție Bicicletă
12km
Tranziție Înot
500m
Tranziție Total
29min 2min 31min 7min 16min 1min 1h26min

Mai jos sunt câteva poze de la Marius Tudosie și Zoltán Márton. Da, a fost și colegul Todi Pruteanu (în poza a treia), la categoria super grea. A ajuns în 1h42min. Bravo Todi!

Zoli în tranziția de la alergare la biclăZoli pe biclăTodi pe biclă