Așa obișnuiesc să-i spun soției. Acolo ne-am cunoscut și obișnuim să ne întoarcem măcar o dată pe an (eu fiind născut în Hunedoara, după ce am prins gustul muntelui, mergeam foarte mult în Retezat, chiar și în weekend-urile când veneam acasă de la facultă: plecam dimineața devreme, opream la Gura Zlata și dădeam o fugă până la lacul Zănoaga ca să-mi aerisesc plămânii/neuronii). Anul ăsta am luat-o pe fiică-mea de la bunică-sa din Timișoara și am urcat din nou.

De data asta n-am stat nici la cabana ”adevărată” cu buda alături și nici la fițe. Am stat la cabanele Doruleț pe valea Râului Mare. Da, recunosc, nu mai sunt fan de cort și de compromisuri de dragul palmaresului. Prefer să mă trezesc mai devreme și să merg cu mașina până unde se poate în masiv și apoi să urc. De data asta, de la Doruleț ne trebuia cca 1h30min ca să parcurgem cu mașina cei 37km până la Gura Bucurei (1600m). Pentru cei care nu cunosc zona, recomand întotdeauna cazare la una din cabanele/pensiunile de pe Râul Mare pentru a avea condiții (dușuleț, berică, mâncărică etc) și mersul cu mașina pe valea Lăpușnicului Mare pâna la gura Bucurei în zilele când vreți să urcați pe munte. Varianta de acces pe la Cârnic/Pietrele nu e la fel de eficientă, fiindcă nu se poate urca cu mașina decât pâna la cca 1200m. Dacă nu sunteți obișnuiți cu drumurile proaste și spălate de viituri, ar fi bine să mergeți cu o mașină cu gardă înaltă. Eu am urcat anul ăsta cu un BMW seria 3, dar nu vă luați după mine fiindcă eu cunosc zona (nu am hârjonit-o nici măcar odată, dar era să o rup în bucăți pe lângă Vidraru, la întoarcerea acasă). Iată recomandările mele pentru cazare în Retezat:

1. Categoria stelată, cu condiții pentru pretențioși:
   • Pensiunea Anita, pe Râul Mare la cca 600m altitudine. Am stat la ei. Merită toți banii.
   • Cabana Rotunda, pe valea Lăpușnicului Mare, la cca 1100m. Am mâncat de mai multe ori la ei. Am încercat să ne cazăm o dată dar era full. Dacă vreți să stați la fosta casă de vânătoare a lui Ceaușescu, atunci asta e! E mai scump decât media dar, după părerea mea, este cea mai faină cabană pensiune din Retezat.
   • Pensiunea Iris, pe Râul Mare la cca 650m în zona Brădățel. N-am stat la ei, dar arată foarte bine, iar cei de la Rotunda îi consideră concurenți.
   • a răsărit una nouă, Pensiunea Retezat, care arată fain, tot pe Râul Mare la cca 600m.
2. Categoria low-cost:
   • Cabana Gura Zlata, pe Râul Mare la cca 750m. Am stat la ei. Sunt ok.
   • Cabanele Doruleț, pe Valea Jurii la 1km de valea Râului Mare, la cca 600m altitudine. Am stat un sejur complet de 7 zile cu demipensiune și nu regretăm nici o clipă. Este o cabană veche, pe care se văd efectele anilor, dar vara este absolut suficient, mai ales că mâncarea este bestială la banii ăia, iar oamenii sunt cumsecade. Cam așa arată una din cabane, văzută de pe terasă:

De obicei găzduiesc tabere pentru copii, dar asta e bine fiindcă păstrează caii la cabană pentru copii și puteți călări oricând. E și un adăpost de pândă pentru vânători, mai sus pe valea Jurii. La obârșia Jurii e o mină părăsită, în caz că vă roade curiozitatea și mergeți până sus ca noi.

Fiică-mea a fost tare vitează. A urcat singură până la lacul Bucura și în ultima zi (la întoarcere) până în șaua Capra de la Bâlea Lac. Iată câteva poze cu fetele mele:

Ei da. A venit ”codul galben” de 50l/mp peste noi și am stat la cabană și am ros pietrele de remi și cărțile și dartsul, folosind mult, mult prea mult alcool… Televizorul din cameră nu era deloc atractiv. A fost atât de puțin folosit încât puteam și fără el, deși aveam Boom. Eram însă cu ochii pe www.met.hu și www.meteoromania.ro pentru a vedea cum evoluează norii pe imaginile de radar și cele din satelit. În astfel de cazuri, e bine să ai acoperire la cabană și un telefon cu un browser bun. Am reușit să mă abțin total de emailuri.

După ce a trecut frontul de noi, la 09:30 eram deja la lacul Bucura (cca 2000m). Doar două corturi au avut suficientă ambiție să rămână până după ploaie. Uitându-mă pe termometru, am înțeles de ce: era 1 grad peste 0 și bătea un vânt de îți zburau dinții din gură. Soarele nu se vedea fiindcă veneau niște cumuluși din depresiunea Hațegului, care acopereau tot ce era peste 2200m.

Am stat în refugiu 2 ore cu salvamontiștii, un cioban și niște copii începători din Moldova plouați și la propriu și la figurat. Am tot sperat că se vor risipi norii, fiindcă de urcat doar de dragul palmaresului, fără vizibilitate, nu aveam chef. Am aflat că:

• oamenii locului nu au fost niciodată desproprietăriți de comuniști și de aia e plin de ciobani/turme în zonele cu pășune, chiar dacă e Parc Național. Însă nu oricum. Caca de oaie îmbolnăvește capra neagră și de aia nu mai lasă turme de oi în parc. Am întrebat atunci vacile și caii sunt acceptați? Da, zicea unul din salvamontiști arătându-mi o plantă: vezi buruiana asta? dacă nu ar fi păscută de cai, ar împânzi tot locul.
• ciobanul: bă, care știe să facă injecții? Înghețăm cu toții… S-a tăiat un cal la picior și trebuie să-i facem trei injecții, una pe zi (probabil antibiotic). Hai, zice, că am un desen de la doctor cu locul unde trebuie înțepat. Io i-am pus cicatrizant pe rană dar dacă nu îi fac injecțiile, poate să moară. Bă, io îi fac, zice un salvamontist, dar mi-e frică. Dacă mă lovește? Hai bă că-l țin io, zice ciobanul cu o atitudine de World Strongest Man, deși nu dădeai doi bani pe el.
• cum mai merge jneapănul, fiindcă pe vremuri vă plângeați că va dispărea în câțiva ani? Ohoo, ia uite acolo! E plin de jneapăn și în locurile unde nu a fost pe vremuri. Pădurea se extinde, vine tot mai sus, iar jneapănul chiar dacă dispare în unele locuri, crește în altele. Deh, încălzirea globală.
• aici Radio România Actualități. Ascultați știrile de la ora 11:00. Traficul feroviar întrerupt între Sibiu și Brașov din cauza unui pilon mișcat de viitura râului Bâlea. Toată lumea e atentă, poate poate zice ceva senzațional după ploaia asta. Aiurea, nimic. Nușce grup de turiști a fost evacuat cu elicopterul de la 1500m. Toți râdem. Ce lux pe capul ălora!
• vântul îmi ia tricoul ud de pe grinda de la prispă. Fug repede să-l prind.
• băi ciobane, hai să mânci cu noi, dar adu o găleată de lapte. Hai repede! 5 minute a durat și omul nostru a venit cu laptele. Eu scot un sandwich ca să nu se simtă obligați.
• e bun ceaiul cald pe vremea asta.
• ciobanul se bucură de rămășițele unui cort sfâșiat de vânt, apoi vine cu o găleată din plastic. Ce faci bă, cioban european, cu găleata aia spartă? Lasă că o lipesc la foc cu fierul și bag brânza în ea. Degeaba, tot o să-ți curgă zărul. Ia mai bine o folie și bag-o în găleată și n-o să mai curgă. Îî strălucesc ochii ciobanului și se duce la dulăpior și scoate un sul de saci de gunoi și derulează repede un sac. Băi-băi-băi! Ce faci? Ăia sunt sacii noștri! În ce mai adunăm noi gunoiul? Apoi se opresc toți, văzând că ciobanul nu renunță. Se uită unii la alții și dau din umeri. Se vede că s-a creat deja o dependență între ei.
• bă, cum scriu eu lapte și brânză în engleză pe un carton. Milk, bă! Hai că-ți găsim noi un carton.

Moldovenii au dileme. Ce traseu să facem? Un salvamontist le explică: n-are rost să mergeți pe vârfurile înalte. Uite acolo ce urât e. Mai bine mergeți voi pe la Tăul Porții până pe șaua Judele. Dacă se risipesc un pic norii, urcați și pe Vf Judele iar apoi veniți pe muchia asta din față, pe Slăveiu și vă întoarceți la noi pe la parul ăla. Vezi acolo? Nu. Noi vrem să facem Vf Retezat și apoi să mergem la lacul Zănoaga. Salvamontistul încearcă să-i sperie: E muuult! Un alt salvamontist, care nu s-a prins, zice: hai bă că sunt 3 ore până la Zănoaga. Celălalt se uită urât… Hai să vă arât pe hartă. Moldoveanul scoate o hartă nouă dar nasoală rău. Mă uit și eu. Nu prea înțelegi mare lucru. Ah, e scara prea mare. O scot pe a mea și îmi dau seama că salvamontistul nu vorbește prostii.

Gata, mă duc eu pe traseul ăla.

A fost superb! Până am ajuns sub Judele, s-au risipit norii suficient ca să mă urc pe Vf Judele (un pic sub 2400m) în condiții de vizibilitate, iar când am ajuns pe Vf Slăveiu, nu mai erau nori decât pe Vf Peleaga și pe Vf Păpușa:

Poza din dreapta este spre sud și este interesantă fiindcă, dacă vă uitați cu atenție, în mijlocul pozei, în planul cel mai îndepărtat, se vede Dunărea. Părerea mea… Altceva nu putea fi dunga stralucitoare de sub orizont… În planul apropiat este muchia Slăveiu, apoi (de la stânga la dreapta) Vf Păpușa Custurii, șaua Plaiul Mic și muntele Iorgovanul (Retezatul Mic), după aceea se vede Godeanul și apoi munții Mehedințiului.

Update: dacă tot sunteți în zonă, merită să vedeți și zimbrii de la Hațeg:

,

Sarmizegetusa:

,

castelul de la Hunedoara:

,

lacul Cinciș:

și biserica din Densuș:

Filed under: Hobby, Vacanță, Munte

# re: Retezatul e muntele nostru

Saturday, July 18, 2009 9:42 PM by MrSmersh

Ce pofta de Retezat mi-ai facut, chiar daca tot nu uit friptul de soare stil inconfundabil Retezat…

Cine stie poate anul asta si ajung, traditia (neonorata de vreo 2 ani) e 1 decembrie macar

# re: Retezatul e muntele nostru

Monday, July 20, 2009 5:54 PM by Todi.Pruteanu

Zoli, Mountain Man, chiar m-am gandit cu ce te-ai ales in lunea aia. Ca de jos din Densus/Sarmisegetuza se vedea nor sus. Dar uite ca ai scos-o la capat.

Ne-am indragostit si noi de Retezat cu ocazia aceasta.

Todi