4h 26min. Sunt mândru de mine, fiindcă m-am antrenat pentru 4h 30min.

Azi dimineață ploua de rupea aici în Berceni, așa că am plecat înspre Piața Alba Iulia să predau cipul de cronometraj și să renunț. Până la urmă mi-am luat și echipamentul, în speranța că în oraș e vreme mai bună. Aiurea, erau 7 grade și burnița. Mi-am uitat și Garmin-ul, atât de trist eram. E incredibil că după o secetă de două luni, tocmai de ziua maratonului s-a stricat vremea.

Dar știți cum a fost acolo când am ajuns? Toți erau porniți să participe, se echipau, se încălzeau. Nu trebuie să mai zic că m-a prins și pe mine flama. Ce naiba! M-am antrenat degeaba? Hai să mă bag. Am îmbrăcat un polar subțire sub tricoul de concurs, am tras câteva înjurături că nu mi-am adus Garminul, dar am plecat în cursă. Polarul ăla este extraordinar. Ține de cald și când e ud. Nu îl recomand însă, fiindcă îți zăpăcește sfârcurile. Nu râdeți! Am auzit povești de groază cu sfărcuri sângerând de la tricouri nasoale. Eu am simțit doar o iritație după finish.

Fără ceasul Garmin aveam două probleme: nu știam cu ce tempo alerg și nu știam ce puls am. Că nu știam cât timp a trecut, nu era foarte important. Prima problemă am rezolvat-o alergând împreună cu alții care aveau și mergeau în tempo-ul meu. Unul din ei era chiar Steven van Groningen, CEO Raiffeisen, soțul Valeriei Răcilă. Ei sunt principalii din acest maraton. Ea organizează, el sponsorizează. Asta a mers prima jumătate dar apoi am rămas singur cu respirația mea. Neavând heart-rate monitor-ul, îmi rămânea mie sarcina să fiu atent la orice semn pe care mi-l dă inima. A fost un exercițiu foarte fain. După 30 de km am început să am probleme cu picioarele, dar știam deja la ce să mă aștept. Inspiră, expiră, inspiră, expiră… apoi mai trăgeam puțină energie de la puținii spectatori de pe margine care ne încurajau. Păcat că nu a fost mai cald. Deși s-a încălzit un pic, erau 10 grade și umezeală mare. Noroc că s-a oprit ploaia. Inspiră, expiră…

Am fost crispat după 42,195 km, dar bucuros. Speram să-mi vină cuvinte să vă pot explica senzația, dar mintea mea de inginer nu poate mai mult acum.

Au trecut 71 de zile de când am împlinit 42 de ani. 71 împărțit la 365 de zile dă 0,195. Adică am alergat 42,195 km la vârsta de exact 42,195 ani.

Update: s-au publicat rezultatele la http://www.sdam.it/pubblico/evento-classifica_21611.do:

Uitându-mă la turul 3 și 4, pot spune că puteam mai mult dacă nu rămâneam singur.

Un mic conflict de calendar cu o întrunire NATO, a dus la modificarea traseului maratonului Bucureștiului din 9 octombrie. Organizatorii au publicat noul traseu, departe de Palatul Parlamentului și de traseele coloanelor oficiale, mult prea ”prețioase”:

Ați făcut echipele? V-ați înscris?

Reamintesc că puteți veni la cursa populară de 3,5km (cu albastru pe poza de mai sus), sau la ștafetă 4×10,5km (împreună cu 3 prieteni/e), sau la semi 21km, sau la full 42km. Copiii au și ei cursa lor de 1km în 8 octombrie. Detalii la http://bucharest-marathon.com/.

Ăsta e maratonul nostru!

Haideți să arătăm lumii că știm să facem mișcare! Iar dacă sunteți accidentați sau nu aveți voie să alergați, atunci veniți pe margine să ne încurajați. Eu fiind la prima încercare de maraton full, voi avea nevoie cu siguranță de încurajări.