E greu să scrii despre regiunile astea mari de schi, cum sunt Trois Vallees, Dolomiti Superski, sau Zillertal, fiindcă ele unifică în aceeași infrastructură (transport, skipass, instalații etc.) multe stațiuni învecinate cu sute de kilometri de pârtii, iar o vacanță de o săptămână nu este suficientă să vezi totul. Dacă am unifica Sinaia cu Bușteni, cu Azuga, cu Predeal și cu Poiana Brașov, tot nu ne-am apropia de ce fac ăia. Dar ce vorbim noi aici?! Noi nu reușim să unificăm nici măcar skipass-urile din aceeași stațiune! Sinaia, Straja, se aude?

După cum spuneam, de o vreme ne-am obișnuit să mergem alternativ, un sezon afară, unul în țară la schi. A venit rândul pentru afară și am ales să mergem în mult lăudatul Zillertal. Fără pretenția de a face un review, iată experiența noastră cu Zillertal-ul:

Rezervarea: Site-urile booking.com, bergfex.com sau chiar zillertal.at te pot ajuta la găsirea de cazare. Uneori poți reduce din tarife, dacă contactezi pensiunea și faci rezervarea direct. Noi așa am făcut, dar ne-a cerut un avans.

Drumul: Este îngrozitor. Cei 1550km între București și Tux sunt cumpliți dacă mergi cu mașina. Noi am făcut escală la Timișoara, la soacră-mea, și la dus și la întors. Vasăzică 7 ore între București și Timișoara, și 11 ore între Timișoara și Tux. Asta dacă nu prinzi “ștau”, dar dacă mergi sâmbătă, vei prinde inevitabil un blocaj la Salzburg la intrarea în Germania, apoi unul la Kufstein la ieșirea din Germania, și unul la intrarea pe valea Zillertal. Din cauza blocajelor, cele 11 ore au devenit 14. Înarmați-vă cu multă răbdare.

Teoretic se poate merge cu avionul, la Munchen sau la Innsbruck, se poate închiria mașină de acolo și gata, dar atunci costul cu transportul crește de la cca 200eur (trei plinuri de motorină) la peste 1000eur (biletele de avion, plus închiriatul mașinii).

Accesul: Ultimul blocaj este chiar la intrarea pe vale. Practic se stă la o coadă de mulți kilometri la ieșirea de pe autostradă. Noi am stat o oră acolo. DN1 pe valea Prahovei este parfum. Deh, dacă e mare și vestită regiunea asta, atunci multă lume o vrea. Odată ce ai intrat pe vale, se merge binișor, iar mașinile se răresc pe măsură ce urci. Pe la Mayrhofen (600m altitudine) deja se circulă normal.

Stațiunea Tux: Tuxbach este un afluent al râului Ziller. Pe partea superioară a lui Tuxbach se află comuna Tux, formată dintr-o serie de sate micuțe, în ordine, de la 1300 până la 1500m: Vorderlanersbach, Lanersbach, Juns, Madseit și Hintertux. Din Hintertux urcă gondola pe ghețar. Noi am stat în Vorderlanersbach la Ferienhof Ausserbrente chiar lângă o pârtie și la 200m de gondola Rastkogel. Da, am eu ambiția asta să caut cazare lângă pârtie, pentru a evita dependența de skibus sau de mașină. Apoi mai e un aspect important pentru familii: dacă unii obosesc mai devreme, îi trimiți acasă și îți vezi de treabă. Pentru asta, e bine să fii cazat lângă gondolă.

Am ales Tux pentru altitudinea mai ridicată, dar și pentru pârtia de schi fond. Acum doi ani am descoperit schiul fond în Ramsau lângă Schladming și de atunci m-am îndrăgostit de el. Mi-am cumpărat echipament de schi fond clasic și e tare fain. Promit că revin cu un articol pentru cei interesați să înceapă și ei acest sport minunat. Pentru vacanțe îmi caut de acum doar stațiuni care au și pârtii de schi fond.

Cazarea: Martina Geisler care deține casa de vacanță Ausserbrente s-a comportat impecabil cu noi. Recomand cu căldură. Am rezervat un apartament cu chicinetă, dar a fost tare ciudat, fiindcă am decis să luăm de acasă chestii de prin cămară și din frigider, ca să evităm prea multe drumuri la magazin. Apoi am primit și de la soacră-mea niște bunătăți, așa că nici n-am apucat să consumăm toată mâncarea. Am mâncat și pe la restaurantele lor, dar doar de poftă. Și nu, bucătăria austriacă nu e fabuloasă. Uite așa am reușit să rămânem mult sub bugetul planificat pentru mâncare.

Serviciul de pâine proaspătă este fenomenal. Pâinici, baghete, croissant-e, covrigi, muffin-uri și alte mofturi. Pui pe listă ce vrei pentru a doua zi și dimineața la 7:30 le ai în fața ușii.

Luați-vă lanțurile pentru mașină! Austriecii curăță prompt zăpada, chiar și pe trotuare, însă e pantă și rămâne alunecos pe străduțele secundare, iar dacă te întâlnești cu o altă mașină pe străduțele alea, manevrele sunt dificile fără lanțuri sau huse antiderapante.

Închirierea: Da, poți închiria echipament de top, la prețuri ok. Fiică-mea și-a luat schiuri de freeride – reflectorizante, vă rog frumos! – și presimt că va trece pe snowboard cât de curând. Dacă vrei să îți lași echipamentul în rastelul lor încălzit, nici o problemă, ți se dă un card și cât timp plătești abonamentul de 6 eur pe zi, ți se deschide rastelul cu el. Totul automat, cu autoservire. Două seturi de echipament intrau într-un compartiment de rastel. Fetele mele au ales rastelul, iar eu coboram pe schiuri din/în parcarea casei.

Vrei să închiriezi echipament de schi fond? Nici o problemă. Da, suntem departe de ei la capitolul ăsta.

Instalațiile: Se investește continuu în instalații moderne. Scaune cu șase sau opt locuri. Gondole cu wifi. Scaune încălzite. Autobuzul pe cablu, super-rapid, cum e ăsta de 150 de persoane de mai jos. Nu are rost să te gândești care e nivelul de acasă. Este aproape umilitor. Chestia asta parcurge atât de repede cei 700m diferență de altitudine, încât nici nu apuci să te bucuri de priveliște.

Pârtiile: Impecabile. Am prins totuși două zile calde, când era cam tablă totul dimineața. Noroc că pe la altitudini mai mari dădeau cu tunurile de zăpadă. În rest, dacă nopțile erau sub zero, era totul brici. Sunt câteva pârtii celebre în Zillertal, care nu trebuie ratate. În poza de mai sus, cea cu “autobuzul”, se vede pârtia 66 numită Panoramaabfahrt, care coboară pe coama aceea de munte din dreapta. Este superbă! Apoi, de pe acea coamă coboară spre valea din mijloc pârtia Harakiri, cea mai abruptă pârtie din Austria, exclusiv pentru nebuni avansați.

Sus pe ghețar la 3000m era un ger de era imposibil să nu fie pârtiile perfecte. La sosirea pe ghețar puteți vizita palatul de gheață. Este muuult mai spectaculos decât pare, fiindcă pe lângă galeriile săpate de oameni, veți putea vedea o peșteră naturală sub ghețar, cu ape limpezi și formațiuni superbe. Scump, dar merită. Din categoria “pârtii celebre”, la ghețar e o pârtie superbă numită Schwarze Pfanne, care coboară până în Hintertux, perfectă pentru a încheia ziua de schi alpin:

Pârtia de schi fond este preparată și ea cu un ratrak micuț (Pistenbully 100), echipat cu “dinți” pentru tăiat șanțurile de schi fond clasic.

E mai mare plăcerea să te dai după ce o prepară. Aveam pârtie de schi fond de 14km, din Vorderlanersbach trecând prin Lanersbach, Juns și până în Madseit.

Chiar și poteca pentru plimbare era frezată de zăpada mare, pentru a obține grosimea perfectă unei plimbări romantice și o experiență “ausgezeichnet”.

Informații despre pârtii și instalații: Site, aplicație mobilă, wifi la cabane, webcam-uri. Știi în fiecare clipă tot ce se întâmplă.

Apres ski: E plin de cârciumi în care se petrece tinerește. Noi am preferat alte distracții, de cameră, așa că nu vă pot descrie nimic din categoria asta. Nici măcar la bazin sau patinoar n-am avut chef să mergem, iar săniușul l-am tot amânat până n-a mai ieșit nimic. Este drept că săniușul nu era atât de facil ca în Schladming, unde urcai cu skibus-ul. Aici sunai la o cabană, te programai la un taxi pentru unul din intervalele de timp, te duceau sus, consumai sau nu bunătățile de acolo, luai săniile, coborai și apoi lăsai săniile în vale. Mda, complicat. Poate de asta am și renunțat atât de ușor.

Costuri (2 adulți, 1 copil): Pentru noi a fost predictibil, cu o mică economie la haleală. Cheltuielile obligatorii sunt:

• skipass-uri: 581 EUR;
• motorină: cca 220 EUR;
• asigurări: cca 50 EUR;

În rest jonglezi cu cazarea, mâncarea, distracția și cu închirierea. De departe cel mai mare cost este cel cu cazarea. Îl poți reduce doar dacă cauți ceva rustic, poate chiar la o fermă, departe de domeniul schiabil. Vei avea ceva cheltuieli suplimentare cu motorina, însă neglijabile.

Chiar dacă drumul este lung și impredictibil, merită să încerci, iar când va fi gata autostrada A1, probabil vor fi mulți care vor parcurge drumul dintr-o bucată. Îi invidiez pe cei care locuiesc în vestul țării. Nu tot timpul, câteodată.