Până sezonul ăsta am considerat Predealul o stațiune de schi supraaglomerată și cu pârtii de doi lei. Ce Predeal dom’le? Nu mă cobor. Merg la Sinaia, în Poiană sau cel puțin Azuga. Așa gândeam până acum o lună, când, întorși din Sölden, ne-am hotărât să o instruim și pe Dorina, soția mea, într-ale schiatului. Deh, s-a săturat săptămâna aia din .at să ne gătească și să aibă grijă de noi . A zis ”gata, mergem acasă și îmi iei instructor!”. Și am luat. Altul. Fiindcă Vali Căciulă a suferit un accident la cap și în februarie a fost operat. Apoi a zăcut în comă, dar acum e spre bine. L-au și mutat mai aproape de casă, la spitalul din Azuga. Îți dorim sănătate, Vali!

Cum instructorul nou era din Predeal, ne-am dus în Predeal. Și ne-am reîntors. Trei weekend-uri. De ce? Fiindcă am găsit pârtii preparate în fiecare zi (da, nu e glumă), de toate dificultățile (Cocoșul ar trebui marcat albastru, Clăbucetul e roșu iar Subteleferic e negru), oameni amabili la instalații care nu ezită să ajute, pensiuni primitoare (am stat la http://www.pasulclabucetului.ro/ și la http://www.pensiuneaanotimpuri.ro/), cu echipament de închiriat chiar în pensiune. Da, am preferat să închiriem, pentru a ignora eventualele pietricele (inevitabile în schiatul de primăvară) și pentu a putea să ne bucurăm din plin.

De mâncat am mâncat la pensiunea Klass (foarte bun medalionul, și papanașii) și la http://www.hoteldragului.ro/. Ăsta din urmă este foarte, foarte, foarte popular în Predeal. Pe oricine am întrebat unde să mâncăm, invariabil răspundeau: la hotelul Dragului. Incredibil. A trebuit să încercăm. Ne-am întors fiindcă era coadă la intrare. am încercat să rezervăm. Era prea târziu, aveau prea multe rezervări. Până la urmă, la insistențele localnicilor, am mai încercat odată. Și a meritat. Cu vârf! Excelente au fost coastele de porc de la specialități, t-bone steak-ul foarte bun, somonul cu sos de lămâie de vis, la prețuri decente. Merită să vă opriți la ei, chiar dacă sunteți doar în trecere.

Una peste alta, recomand cu căldură Predealul.