După SOA și cloud, următorul buzzword este IoT (Internet of Things). Dacă ești în IT în zilele astea și nu faci IoT, atunci ești pe nicăieri. Acum adevărul e că IT-ul evoluează foarte rapid. Sau avem noi aerul ăsta să credem că celelalte industrii nu o fac? Na, nu contează, dar noi în IT alegem din când în când un trend sau două și ne adaptăm toate produsele, serviciile și mai ales marketingul la ele. Unii reușesc să fie pe val, iar ceilalți rămân cu marketingul.
La începutul acestui mileniu ne-am dat cu toții seama că IT-ul era format dintr-o mare colecție de soluții ca niște insulițe, care nu comunicau între ele. Service Oriented Architecture (SOA) venea să rezolve problema asta de integrare. Era felul nostru al furnizorilor de a le arăta clienților că ne-am învățat lecția și că de acum uite ce frumos le vom integra pe toate. Pe clienți nu îi interesa că se numește SOA sau altcumva, ei săracii doreau să scape de nebunia cu care s-au ales de-a lungul anilor.
Apoi, peste vreo 10 ani am venit cu cloud-ul, care e un alt fel de a spune că tu, stimate client, nu ai nevoie de serverele alea, fiindcă și așa nu știi să ai grijă de ele, iar noi o facem mult mai bine și, de fapt, mai bine îți ții tu infrastructura IT la noi în datacenterele astea mari și deștepte. Automatizare, capacitate cât vrei tu și plata adaptată în funcție de consum. E perfect pentru majoritatea clienților, chiar dacă îi mai sperie câte un Snowden… de parcă agențiile alea cu trei litere nu te vor urmări dacă vor, chiar dacă ai serverele la tine și dormi cu ele. Stați să vedeți cu IoT-ul ce vor putea face… dar până una alta, ia uite unde e IoT-ul pe curba de hype a lui Gartner. În vârf!
Cum s-a ajuns la IoT? Păi de mult se vrea conectarea a cât mai multe chestii la internet. Calculatoare, telefoane, tablete, mai nou ceasuri, toate se vor conectate la internet. Și sunt conectate, direct sau indirect prin intermediul unui alt dispozitiv deja conectat. Cu IoT urmează senzori, valve, lămpi, porți, camere, bariere, de toate. Experiența căpătată din anii de SOA ne-au învățat cum să integrăm multe chestii și cum să comunicăm asincron. Apoi cloud-ul ne permite să conectăm o căruță de chestii, fără să ne doară prea mult la buzunar. Specialiștii în SCADA (supervisory control and data acquisition) se adaptează și ei, fiindcă senzorii și acționările sunt lumea lor, dar până acum comunicau prin rețele private. De acum vor comunica și ei pe bază de IP (Internet Protocol) și își vor conecta senzorii și valvele la internet. Desigur securitatea este o problemă serioasă și încă nerezolvată. Probabil vor apărea hackeri specializați în aprins lămpi, hăcuit camere și schimbat luminile semafoarelor de pe stradă, dar nu despre asta vreau să discut acum, ci despre comunicațiile de sub protocolul IP.
V-ați gândit de ce este important peste ce trec protocoalele de rutare IP și de transport TCP, esențiale pentru comunicația în internet? Cei care mai țineți minte nivelele modelului OSI știți că IP este la nivelul 3, TCP este la nivelul 4, iar dedesubt, la nivelul 1 este așa numitul nivel fizic și la nivelul 2 este data link. Aparent este indiferent dacă la aceste nivele este WiFi, sau 3G, sau LTE. De fapt ce sunt astea? Sunt modalități diferite de a transmite date prin unde radio, adică sunt tipuri de modulații, care mai de care mai deștepte. Observați că în lumea asta a IoT nu ne interesează sârmele și fibrele ci doar radio, adică wireless. Acum, tipurile astea de modulații au evoluat mai degrabă cu gândul la calculatoare, tablete și telefoane, adică chestiile pe care le avem acum conectate la internet. Adică au evoluat spre viteză, spre cât mai mulți Mbps. Deh, pozele și filmulețele alea de pe Facebook trebuie să se vadă imediat, nu-i așa? Problema e că în lumea IoT rareori ne interesează viteza, ba mai mult, ne interesează mai degrabă:
- raza mare de acțiune;
- consumul mic în timpul funcționării, pentru a putea alimenta senzorii cu baterii;
- consumul foarte mic în standby, pentru a putea lăsa un senzor pe coclauri măcar câțiva ani fără schimbarea bateriei;
- utilizarea unor frecvențe care să permită penetrarea clădirilor și subsolurilor;
- cost redus al chip-urilor de modulație și demodulație (modem), fiindcă ne așteptăm să avem zeci de miliarde de chestii conectate la internet.
Nimic nu e încă stabilit în acest domeniu și sunt o grămadă de tehnologii candidate. Interesele sunt foarte mari la fiecare nivel, de la fizic până la aplicații. Marii jucători își marchează deja teritoriul. Furnizorii de cloud (Amazon, Microsoft, Google) vor să ne conectăm chestiile în cloud-ul lor, ceilalți (Cisco, IBM, Oracle) vor să folosim jucăriile lor pentru conectare indirectă, middleware și analiză. Cred că cel mai interesant va fi de văzut lupta dintre tehnologiile de la nivelul fizic, fiindcă dacă ești producător de chip-uri de modem și ai un potențial de zeci de miliarde de bucăți, chiar dacă le vinzi cu 2 dolari bucata, tot e un business frumușel. Vă propun să le împărțim după raza de acțiune.
În categoria sub 1km sunt:
În categoria 1-10km sunt:
Iar în categoria peste 10km sunt:
- 2G, 3G, LTE, adică ăia cu mulți Mbps și cu consum mare
- LoRa
- Sigfox
- OnRamp
- și încă câteva mai obscure.
Doar câteva sunt standarde și niciuna nu s-a impus de facto. De fapt una din dezamăgiri este că 802.15.4g nu a decolat cum trebuia, probabil și din cauză că topologia de rețea de tip mesh produce consum mult mai mare la senzorii apropiați de gateway. Iată cum o problemă simplă de consum și baterie poate duce la neadoptarea unei tehnologii, chiar dacă e una generoasă și chiar dacă e standardizată.
Personal prevăd că Semtech va avea tracțiune în viitorul apropiat cu LoRa. LoRa (prescurtare de la long range) se bazează pe o modulație de chirp de tipul spectru împrăștiat, o topologie de rețea de tip stea și un consum fabulos de mic (18mA în funcționare și 0,001mA în standby). Patentul Semtech este la https://www.google.com/patents/US7791415 și, deși pe http://lora-alliance.org/ nu scrie cine sunt susținătorii, Cisco și IBM sunt printre ei, ceea ce este un semn important.
Vremuri interesante, din nou.
Zoli Herczeg 