Câteva poze cu telefonul:
Arhive pe categorii: Personal
Blog de urmărit: Cristi Petculescu
Despre Business Intelligence, bineînțeles. Pentru cine nu îl cunoaște, reciclez din cuvintele sale:
…a Principal Architect of the Analysis Services group within the Microsoft SQL Server division.
Via Bogdan Crivăț, care este a fost:
…Senior Software Engineer in the SQL Server Data Mining team at Microsoft…
Hai să dăm jos pânzele de păianjeni
A fost fain în concediu, chiar dacă a fost ”de criză”. Nimic deosebit. Doar un .bg la aceeași Mare Neagră, dar care pare mai curată acolo. Și mai ieftină. M-am dus cu gândul să slăbesc vreo 3 kile, dar nu, nu se poate să slăbești cu atâta mâncare, alcool și dulciuri. Degeaba am alergat (31 km) și degeaba am jucat volei câte o oră în fiecare zi.
Înapoi la treabă.
PS: Wow, câte emailuri descarcă Outlook-ul ăsta! Bag samă că ați muncit cât am lipsit eu…
Todi și Manu la IronMan 70.3 din Elveția
Da, și concurează azi, 6 iunie. E vorba de colegii mei Todi Pruteanu și Emanuel Ceciu. Stați liniștiți, nu s-a schimbat mare lucru la ei dpdv fizic: sunt tot de categorie super grea :), însă tot respectul pentru voință. Pentru noi, muritorii, este o mare realizare să terminăm o astfel de cursă de triatlon (1,9km înot + 90km bicicletă + 21km alergare = 70,3 mile).
Baftă Todi, baftă Manu!
Puteți să-i urmăriți la http://70.3ironman.ch/en/ cu rezultatele live pe http://www.ironman.com/.
Update: Manu e out (a depășit limita de 1h10min de la înot).
Todi e în grafic: a facut 52min la înot și 1h55min după prima jumătate de bicicletă. Dacă păstrează ritmul ăsta, va schimba de la biclă la alergare sub 5h și îi mai rămân cca 2h30min să termine cursa. Hai, că se poate!
Update2: M-a sunat Manu să-mi spună că l-au lăsat să schimbe între înot și biclă, însă i s-a stricat bicla pe traseu. Ghinion. Între timp, Todi a terminat proba de bicicletă și a pornit după exact 5h în ultima probă, cea de alergare pe distanța de 21km, adică semimaraton. Să-l vedem pe Todi cu ce timp ajunge la prima jumătate de alergat…
Update3: Todi întoarce după prima jumătate de semimaraton după 1h30min, mult, mult prea încet (8min39sec pe km) pentru a termina în timpul limită de 7h30min…
Update4: Se pare că timpul limită este un ghid nu o regulă, așa că Todi termină în 7h57min, cu cca un sfert de oră mai bine decât anul trecut în Austria. Bravo!

Update5: Al treilea concurent din România, Tiberiu Muntean a terminat în 5h34min.
PS: Marius Milescu, colegul nostru de la GTSC a terminat ieri semimaratonul din Băile Tușnad pe locul 61.
Bun venit la City Gate. Marș cu bicicleta aia de aici!
Visam aici că vom avea stand (securizat) de biciclete, dar nu numai că nu avem, ci colegii mei sunt literalmente hărțuiți de personalul clădirii când vor să intre cu bicicleta. Da, fiindcă liftul de marfă este abuzat de muncitorii constructori de la etajele neterminate.
Iar dacă vă lăsați bicla afară, puteți rămâne fără ea, ca Edi.
Despre bucuria de a face și de a ajuta
Din Chișinău
Încă un motiv pentru care îmi place să revin la hotelul ăsta.
30 de minute pentru traversarea centurii
Dap. 30 de minute mi-a luat ca să trec intersecția cu centura Bucureștiului, venind din oraș pe șoseaua Berceni. Atât ia fiecărui om normal, care stă la coada de doi kilometri, care începe undeva în dreptul IMGB și se termină în gropile imense din intersecție și la trecerea peste calea ferată. Deși a trecut campania de plombare de primăvară, iată că aceste gropi au ”scăpat”. Reamintesc că locuiesc în comuna Berceni, care se află dincolo de centură…
Legat de cele 30 de minute, e aritmetică de gimnaziu: în loc să parcurgi intersecția în 0,5 secunde (cam atât ar dura dacă ai putea să mergi cu 50 km/h), o parcurgi în vreo 5 secunde. Asta dacă știi deja pe unde să o iei ca să nu îți rupi mașina în două. Vasăzică în loc să stai 1-2 minute la intersecție (ceea ce este absolut suportabil pentru toată lumea), stai 30 de minute. Veți spune: bine-bine, dar 10×2 fac 20. Păi da, dar trebuie să adăugăm și nemernicii, care se bagă în față.
Stimate domnule primar al comunei Berceni,
Stimate domnule primar al sectorului 4 al capitalei,
Stimate domnule director al ADP4,
Stimate domnule primar general al capitalei,
Stimate domnule ministru al transportului,Vă rog să plombați găurile/hăurile din intersecția șos. Berceni cu Centura Bucureștiului fiindcă traficul este insuportabil pentru toți participanții. Nu vă cerem viaducte fiindcă nu suntem atât de ”potenți” ca alți locuitori de la periferia Bucureștiului, însă vă cerem o jumătate de basculantă de asfalt, ca să nu ne smulgem puținul păr care ne-a rămas. Știm că este greu ca cineva să-și asume o reparație atât de minoră la granița dintre București (sectorul 4), comuna Berceni și o cale ferată, însă avem încredere că puteți să o faceți în timp util.
Cu stimă,
Zoli Herczeg, un bercenar convins că locuitorii comunelor Berceni și Vidra îi împărtășesc durerea.
PS: suntem convinși că niciunul dintre dvs nu face ca nemernicii de care vorbeam mai sus (directorul ADP4 locuiește în comuna Berceni).
Update din 28 mai: azi am avut un echipaj de poliție, care a ”filtrat” nemernicii și am reușit să trecem în 20 de minute. Super! Rămâne să se repare intersecția. Hai că se poate!
La schi cu Vali Caciulă
Spuneam aici că luna trecută am fost în concediu în Austria. Da, am avut privilegiul să petrec o săptămână la schi cu fiică-mea, cu finul și cu Vali Căciulă. A fost pentru prima oară când am petrecut atâta vreme cu fiică-mea, departe de soție. Au fost 7 zile superbe, dedicate aproape în întregime copilului (asta legat de banner-ul de alături). A meritat fiecare minut. Îi promisesem de cca doi ani că o duc la schi, însă mereu au intervenit ”conflicte de calendar”. În martie, după ce am văzut că sezonul intern s-a cam terminat, m-am hotărât să caut ceva în afară, pe ghețari. Problema era să găsesc o tabără de schi (cu instructor) la care să ne cuplăm. După o incursiune pe bing am dat de Dinu Capolide, care avea pe net o ofertă de tabără în .at pentru luna martie: ”îmi pare rău, dar nu am suficienți clienți”, ”stai așa, de fapt eu caut un instructor, care să meargă cu noi și să ne învețe să schiem, pe copil de la zero, pe Vit de la 0,5 și pe mine să mă perfecționeze”. Nu e ieftin să iei instructor personal, fiindcă îl plătești cu ora. Eu eram însă dispus să plătesc, numai să îmi țin promisiunea față de copil. Își dorea atât de tare să mergem, încât de fiecare dată când treceam pe lângă un raion de sport din hipermarketuri, mă întreba ”tati, când îmi cumperi schiuri?”. Și uite așa am bătut palma cu Dinu pentru aprilie. Numai că el a plecat între timp la schi (tot în .at) și de paști s-a întors cu piciorul muci. Când m-a sunat să-mi spună că e în ghips, prima mea reacție a fost să râd. Scuze Dinule, incă o dată :). Noroc că ne-a făcut cunoștință cu Vali, care a acceptat să preia angajamentul lui Dinu.
Înainte de a pleca, am intrat pe http://valicaciula.blogspot.com să văd cine e Vali ăsta și mi-a picat falca: wow, ăsta e tare! Pe scurt, e unul din campionii naționali, care (de câte ori am auzit asta?) a avut neșansa unor accidentări grave în tinerețe. A devenit campion național și la schi extrem, fiind printre primii executanți ai săriturii flic-flac înainte. În 2008 a făcut senzație în Dubai la campionatul mondial de skiboard (schiurile alea scurte, sub 1m), când a participat la 54 de ani în echipa României. Au fost primele medalii câștigate de România la o competiție mondială de schi. Acum e monitor (instructor) și eu zic că o face bine. Când am ajuns pe ghețar, erau la antrenamente echipele naționale de ski ale Croației și Germaniei, dar și echipa națională de copii a României (antrenorul a exclamat ”Maestre!” când la văzut pe Vali…).
Am compilat mai jos un filmuleț cu evoluția fiicei mele. În prima zi s-au chinuit cu urcatul pe schiuri în pas adăugat, în a doua zi urca cu schiliftul de la pârtia începătorilor, iar în a treia deja cobora pe pârtia mare (cca 900m diferență de altitudine). În ultimele zile am început să-mi fac griji fiindcă uneori mergea mai corect decât mine. I-am și spus lui Vali să mă învețe și pe mine câte ceva fiindcă mă va umili fiică-mea cât de curând.
Varujan Pambuccian și impozitarea programatorilor
Varujan rupe tăcerea pe blogul său și scrie un text remarcabil despre cât de prostească este revenirea la impozitarea programatorilor. Merită citit și dat mai departe.
PS: nu, pe mine nu mă afectează personal, însă știu că va afecta o mulțime de firme de software din .ro
