Swim Smooth e în România

Da, Adam Young și echipa Swim Smooth este la baza olimpică de la Izvorani. Ieri au anunțat pe blog parteneriatul cu ITU pentru a pregăti antrenorii și sportivii triatloniști de aiurea. Este o mare realizare pentru Paul Newsome, Adam Young și toți ceilalți antrenori inimoși de la Swim Smooth. De ce au ales România pentru primele cursuri din acest context? Habar n-am, dar sper ca în această primă clasă de la Izvorani să fie și câțiva antrenori români pentru a da mai departe stilul „swim smooth” de înot liber. În poza de pe blogul lor îl recunosc doar pe Ciprian Bălanescu:

level1-coaches-itu

Bun venit Swim Smooth în România!

Căutând joburi – învățăminte după 4 luni de pauză

looking for a jobE foarte fain să iei o astfel de pauză. Vă recomand și vouă. Dacă se întâmplă să vă părăsiți angajatorul curent, atunci luați o pauză și nu vă grăbiți să vă angajați. Până acum, cea mai lungă vacanță pe care am avut-o, a fost de trei săptămâni. După două săptămâni începeam deja să mă plictisesc, dar între joburi e cu totul altfel. La mine au trecut 4 luni deja și tot mai am treabă de nu mă plictisesc. Problema e că dacă nu produci „mălai”, te apucă câteodată un sentiment apăsător de inutilitate, chiar dacă rezolvi problemele familiei și casei. Așa că nu neglijați nici antreprenoriatul sau căutarea de joburi. Dacă antreprenoriatul sau investițiile nu vă atrag, iată câteva învățăminte din căutarea de joburi:

1. Căutarea de joburi trebuie să fie continuă, chiar dacă ești încă angajat și nici nu te gândești să pleci. De obicei, fraierii se uită doar la oportunitățile din firmă și afișează loialitate totală, refuzând să se uite în afară sau să discute măcar cu recruiterii interesați. Fidelitatea asta e o prostie și duce la pierdere de timp când vine momentul divorțului. Pun pariu că nimeni dintre voi nu se aștepta să plec din Microsoft. Nici eu…

2. Vorbește cu viitorul potențial manager. Află cine este și încearcă să ajungi la el/ea. Mi-am făcut un fel de listă de oportunități cu toți potențialii angajatori cu care am discutat în această perioadă și pot să spun acum că am avansat doar în acele oportunități în care m-am văzut cu viitorul posibil manager. Dintre aceștia am ajuns la schimb de oferte doar cu acei manageri care și-au exprimat pe față dorința de a lucra cu mine. Lumea recruiterilor este una ciudată. Dacă rămâi în ea, ești „doomed”.

3. Este ok să refuzi sau să fii refuzat. Treci elegant peste aceste situații. Sunt inevitabile. Dacă citești asta, probabil ești cumva în IT și ai noroc că industria asta nu duce lipsă de joburi. Totuși, dacă ești pretențios, atunci trebuie să ai și răbdare.

4. Evită ezitările din faza de ofertă. Nu e cool să te răzgândești asupra cerințelor tale. Eu am făcut ceva greșeli de calcul cu câțiva potențiali angajatori și a fost nasol când le-am cerut apoi mai mult. Bineînțeles că i-am pierdut, dar problema e că degeaba îți ceri scuze, vei rămâne un neserios în ochii lor.

5. Folosește-ți rețeaua de prieteni. Cea reală, nu de pe Facebook, deși Linkedin nu e rău în astfel de situații. Nu te aștepta ca lumea să știe că ești pe tușă. Vei fi surprins cât de multă lume nu a aflat. Dacă ești ca mine, care mai mult s-a mișcat pe orizontală în ultima parte a carierei, vei descoperi o grămadă de prieteni care s-au mișcat pe verticală și acum sunt potențiali manageri angajatori. Arată-le că ești disponibil.

6. Distrează-te. Acum ai mult mai mult timp pentru tine. Fă nebuniile la care ai visat de mult și nu ai avut timp pentru ele. Ah, și păstrează legătura cu foștii colegi. Cu siguranță nu din cauza lor ai divorțat.

Nu e o listă completă, ba mai mult sunt chestiuni de bun simț, însă e bine să nu uitați de ele. Sunt binevenite adăugirile și sper să nu aveți nevoie…

Dacă vă întrebați de ce scriu asta acum, ei bine, de azi sunt în echipa Teamnet World Professional Services, divizia internațională din grupul Teamnet. Încă nu știu cât de tare mă voi rupe de piața din România, dar ținem legătura. Promit să vă povestesc, iar dacă aveți nevoie de mine, datele mele de contact sunt mereu la zi.

Eu am votat. Tu?

Hai mișcați-vă fundurile! Nu aveți nici un motiv să nu o faceți. Acum aveți pe cine, și vă rog frumos să nu veniți cu scuze. O problemă complexă, aparent imposibilă, se rezolvă acționând, pas cu pas (din categoria „cum mănânci un elefant?”), iar azi și peste două săptămâni vor fi doi dintre acei pași decisivi, unde e nevoie de toți.

Go, go, go!

Impunerea legii în România

Într-un mediu sănătos, într-o țară demnă, n-ar trebui să vorbim despre asta. Legea se respectă și gata, iar organele de impunere a legii (poliția și justiția) îi pedepsesc pe cei care nu o respectă. Este atât de simplu.

De ce credeți că americanul îl respectă pe polițist? De ce credeți că neamțul nu concepe să fure nici măcar o agrafă din bunul public? De ce credeți că englezul nu-și aruncă mizeriile pe jos? Fiindcă toți știu că în caz contrar vor fi pedepsiți. Ah, ce-mi place expresia „law enforcement” de la americani! Sună a ranforsare, cu o unealtă de metalurgist, nici nu cred că se traduce bine în română. Păcat. Rămânem la expresia impunerea legii. Da, asta îmi doresc de la cei pe care îi aleg! Toleranță zero în impunerea legii. Orice chiștoc, orice depășire de viteză, orice distrugere a bunului public, orice furt, orice este ilegal, să fie pedepsite. Fără excepții. Atunci vom avea o populație de rând care se va căca pe ea de frica poliției și a jindarilor, așa încât nu își va lăsa nici semenii să calce strâmb. Îi vor raporta ei. Atunci vom avea o populație care nu va tolera ca funcționarii publici sau politicienii să fure vreo agrafă, ca să nu mai vorbim de marii țepari. Nu-i va tolera nici pe cei cercetați până nu își dau demisia din funcțiile publice. Da, pentru a le da șansa să-și clarifice situația. Parcă așa spun americanii cei atît de „politically correct”.

Sunt pentru întărirea puterii poliției. Vreau să văd șmecherii cum tremură când un polițist se uită urât la ei sau duce mâna la armă.

Toleranță zero în impunerea legii. Asta îmi doresc. Nemțește.

How To Web și Startup Spotlight, 20-21 noiembrie, București

În ultimii ani din Microsoft am avut șansa să stau aproape de startupurile tech din România și da, este o lume tare faină, plină de oameni de valoare, visători, nebuni în sensul bun și care au crescut frumos în ultimii ani. Cei mai vechi din branșă pot confirma că fenomenul startupurilor software din România a promovat câte o clasă de la an la an.

În toți acești ani am colaborat cu mai multe echipe catalizatoare, care prin ceea ce făceau (evenimente, hackatoane, concursuri), dădeau câte un brânci spre înainte acestui mediu de startupuri, dar una din aceste echipe a ieșit în evidență la toate capitolele: echipa How To Web, condusă inițial de Bogdan Iordache, apoi de Daniel Dragomir. De la ei am învățat multe lucruri și i-am văzut de aproape cum au construit How To Web, cea mai importantă conferință din regiune pe teme de inovație în tehnologie și antreprenoriat, apoi i-am văzut construind TechHub, apoi i-am văzut în acțiune în programul de preaccelerare MVP Academy. Mulțumim dragi prieteni pentru ceea ce faceți pentru startupurile din România!

Scriu asta fiindcă ediția 2014 a conferinței How To Web se apropie, iar înscrierile pentru concursul și programul de mentorat Startup Spotlight se închid săptămâna viitoare. Vasăzică dacă ai un startup „early stage” atunci înscrie-te acum. Cum unde? Găsești pe http://2014.howtoweb.co/. Pe lângă vizibilitate și mentoring, aveți șansa să plecați și cu o parte din premiile de 20000usd. Iar ceilalți, dacă rezonați cu acest fenomen, atunci marcați-vă 20 și 21 noiembrie în calendar. E în săptămâna de după http://mssummit.ro.

How to Web_New beginnings

Primul meu triatlon olimpic și ce am învățat din el

triatlonmamaia2014finishAu venit și fetele cu mine în weekend-ul trecut la Mamaia pentru primul meu triatlon olimpic (1500m înot, 40km bicicletă și 10km alergare) la Triathlon Challenge. Din păcate vremea nu era de plajă. Bătea un vânt crâncen, spulbera nisipul, iar marea era o bestie nervoasă care te mai și scuipa din când în când. Așa că fetele au rămas să se răsfețe în hotel.
Organizatorii au decis să mute proba de înot din mare în lacul Suitghiol. Chiar și sportivii de elită au fost cruțați de lupta cu bestia. La categoria „age group” de sâmbătă eram câțiva mai fricoși care încă speram că vom scăpa de înot de tot, fiindcă nici lacul nu era liniștit. N-a fost să fie.

Înot

M-am chinuit cumplit în cele două ture de cîte 750m. Am înotat între Todi Pruteanu și Mihai Petrov printre codași. Cred că mai erau vreo 5-6 în urma noastră din armata de 200 de participanți la proba olimpică. Nu știu ei cum s-au simțit, dar eu am fost foarte aproape să abandonez. După vreo 500m m-am panicat și la o lovitură mai puternică de picior m-a apucat un cârcel urât la laba piciorului. Mă uitam disperat la fata salvamar care stătea în picioare pe o placă și încercam să o strig să mă ajute. „Norocul” a fost că tocmai dinspre ea veneau valurile, am înghițit de cîteva ori, am renunțat, n-am mai strigat-o și mi-am dat seama că pot ignora cârcelul. Am mers mai departe știind că peste vreo 200m în apropierea startului este apa mică și pot să pun picioarele jos. Oricum nu am eu un kick grozav, dar după asta am înotat practic fără să dau din picioare. Bineînțeles că am plecat și în a doua tură. Cînd noi începeam a doua tură de înot, meseriașii erau deja pe biclă. Al 193-lea am ieșit din apă. Atunci am văzut că nu i-am dat start ceasului. La 3 triatloane am fost până acum și nici unul nu am reușit să-l cronometrez cum trebuie. Ba ratez tranzițiile, ba nu îi dau drumul când trebuie. Noroc că de data asta organizatorii au înregistrat toate detaliile, inclusiv tranzițiile. Am fost foarte dezamăgit de proba de înot. Speram la un rezultat de 40 de minute, hai 45, dar nu, am ajuns în 59. Trist.

Învățăminte de la înot:
Bazinul nu este suficient. Este clar că e nevoie de antrenament tipic pentru apă deschisă:
– exersați înotul în grup și obișnuiți-vă cu senzația de a fi atins/lovit de ceilalți sau să atingeți/loviți pe cineva de lângă voi. Reflexul începătorului este să se oprească și/sau să se panicheze. Tot în grup, obișnuiți-vă de valurile neregulate cauzate de ceilalți înotători, așa numitul efect de mașină de spălat.
– exersați vederea în ape involburate și urmărirea unui reper cum este o geamandură. Eu cred că am făcut un zig-zag teribil acum. Păcat că nu mi-am pornit ceasul. Cred că mi-ar fi arătat cel puțin 1800m în loc de 1500.
– exersați înotul cu valuri. Contează să capeți experiență cu valuri care vin din orice direcție. Din cauza lor poate să nu îți intre chestii simple cum este recuperarea mâinii deasupra apei (ți se agață pur și simplu în val) sau respirația. Trebuie să fii capabil să poți respira în orice parte și cu orice pattern, pentru a te putea adapta la direcția valurilor.

Biclă

M-am urcat pe biclă și am plecat foarte încrezător că voi recupera câteva poziții. De data asta am mers cu bicla mea, o hibridă făinuță, cam slăbuță comparativ cu „rachetele” pe care le-am văzut în concurs, însă oricum nu știu eu să mă dau pe cursieră, ca să nu mai vorbesc de bicla de contratimp. No hai să te văd, Zoli, cum îi întreci pe ăștia cu cursierele! Și am reușit. Nu foarte mulți, dar dacă mă uit doar la proba de biclă, 27 dintre concurenți au un timp mai slab ca mine. Sunt mândru de cum am avansat la biclă, deși am exersat doar în ultima lună la modul serios. Organizatorii au fost răi și au interzis drafting-ul la biclă, spunând că din cauza că au permis orice fel de biciclete și să nu ofere avantaje celor cu bicle mai slabe. Aiurea, probabil le-a fost teamă să lase începătorii să meargă în pluton din cauza posibilelor accidente. În plus, le-am demonstrat că la nivelul ăsta de „age group” sunt suficienți posesori de cursiere care nu știu să meargă cu ele. Am ajuns în 1:26, binișor pentru vântul ăla, mai ales că recordul meu pentru 40km este 1:22.

Învățăminte de la biclă:
– fiți atenți la regulamentul concursului pentru a ști din timp dacă este sau nu este voie să faci drafting.
– exersați cu vânt. Pentru mine, începător absolut la biclă, a fost o experiență teribilă să merg în vânt și cu rafale. Șoseaua Mamăii este în mare parte ferită de vânt de către hoteluri și pomi, însă în porțiunile mai deschise sau intersecții mă lua cîte o rafală laterală de simțeam că pleacă bicla de sub mine.

Alergare

Eram rupt deja când am ajuns la proba de alergare. Trecuseră totuși 2 ore și jumătate. Chiar și așa speram că voi putea să alerg în ritmul meu obișnuit, cu 5min/km. Vorba aia, mă fac pe mine 10km? La experiența mea? Prima buclă a mers cum a mers, am încetinit la a doua, dar apoi m-a lovit o stare din aia de oboseală cruntă, pe care nu am mai simțit-o decât la maraton. A trebuit să încetinesc și mai mult. Am mers un pic. Eram conștient că voi fi oricum departe de timpul de 3 ore și un sfert la care visam. Trebuia totuși să termin. Atunci m-au oprit arbitri la „penalty box” pentru că am întors mai devreme la bucla precedentă. Am încercat să le explic că era un alt participant care într-adevăr a întors cu 2m mai devreme, chiar în fața mea, însă se pare că ei au luat numărul meu din greșeală. Am stat cele 20 de secunde de penalizare pentru a nu risca să fiu descalificat. Adevărul e că oricum nu modifică cu nimic rezultatul final și oricum eram frânt de oboseală. Măcar m-am mai odihnit un pic.

Învățăminte de la alergare:
– antrenați-vă măcar de cîteva ori pentru întreaga durată estimată a concursului. Simulați un triatlon sau faceți duatlon cu alergare-biclă-alergare.
– degeaba sunteți experimentați la alergare, dacă proba asta vine după 2 ore de efort. Este cu totul altceva.

Având în vedere că de biclă m-am apucat de o lună, iar de înot de cca doi ani, sunt mândru de mine fiindcă am terminat și cred că la vârsta mea va trebui să îmi pun target-uri mai laxe: să nu fiu printre ultimii sau chiar să termin pur și simplu. Timpii mei au fost:

Înot
1500m
Tranziția 1 Bicicletă
40km
Tranziția 2 Alergare
10km
Total
59:29 3:17 1:25:55 2:06 1:08:23 3:39:06

Time to move on

Gata. Au fost 12 ani frumoși petrecuți în echipa de evangheliști din Microsoft România, însă e timpul să mă uit și în altă parte. Acum voi lua o pauză și voi analiza alternativele. Cine știe, poate îmi revigorez din nou ambițiile de antreprenor… sau mai bine nu. Ok, asta am decis-o rapid 🙂

Vă mulțumesc tuturor pentru colaborare și vreau să cred că vom rămâne prieteni. Adresa mea de email de la Microsoft încă mai e activă însă vă rog să începeți să direcționați mesajele voastre către colegii care rămân în DX (da, așa se numește mai nou departamentul de evangheliști după fuziunea cu colegii de la Nokia: Developer Experience and Evangelism), astfel:

– parteneri: Cătălin Diț catalin.dit@microsoft.com
– startupuri: Oana Viciu oana.viciu@microsoft.com
– profesori/studenți/devtools: Nicoleta Nuțu a-ninutu@microsoft.com
– dezvoltare/aplicații: Petru Jucovschi petru.jucovschi@microsoft.com
– infrastructură: Sebastian Vîjeu sebastian.vijeu@microsoft.com

Bineînțeles, nu ezitați să mă contactați și pe mine dacă credeți că vă pot ajuta/sfătui/îndruma.

Cheers!

Avem un MVP nou: Cosmin Tătaru

De ieri avem un MVP nou:

Felicitări Cosmin și mulțumim!

Din lista veche au rămas toți, 18 din România și 1 din Moldova:

  1. Adrian Stoian – Enterprise Client Management (TechReady.ro)
  2. Alexandru Dionisie – Office 365 (tutorialeoffice.ro)
  3. Andrei Ignat – Visual C# (Ubisoft, adces.ro)
  4. Cătălin Gheorghiu – Windows Embedded (I Computer Solutions, ronua.ro)
  5. Ciprian Jichici – Windows Azure (Genisoft)
  6. Ciprian Rusen – Windows Consumer
  7. Cristian Lefter – SQL Server (MicroTraining, SQLServer.ro)
  8. Gabriel Enea – ASP.NET/IIS (Maxcode, codecamp.ro)
  9. Gheorghe Dobrea – Enterprise Security (Intelprof)
  10. Marius Băncilă – Visual C++ (Visma Software, CodeGuru.com, CodExpert.ro)
  11. Marius Ene – Directory Services (Temenos)
  12. Mihai Tătăran – Windows Azure (Avaelgo, codecamp.ro, itcamp.ro)
  13. Ovidiu Cucu – Visual C++ (CodeGuru.com, CodExpert.ro)
  14. Radu Vunvulea – Windows Azure (iQuest)
  15. Romeo Donca – SharePoint Server (Orange)
  16. Tiberiu Covaci – Windows Azure (Falafel Software)
  17. Tudor Damian – Virtual Machine (Transcent)
  18. Valy Greavu – SharePoint Server (FEAA).
  19. Viorel Bejan – Visual C++ (din Moldova)

Digital Crimes Unit strikes again

Microsoft Digital Crimes Unit este divizia de investigatori (a se citi d-ăia foști pe la agențiile cu trei litere) care au o poziție ofensivă față de infractorii din internet. Suntem singurii din industrie care își asumă și această poziție, pe lângă cele defensive. Ultima ispravă este legată de infecțiile cu Bladabindi și Jenxcus prin servicii gratuite de Dynamic DNS nesecurizate. Detalii la http://blogs.technet.com/b/microsoft_blog/archive/2014/06/30/microsoft-takes-on-global-cybercrime-epidemic-in-tenth-malware-disruption.aspx și în infograficul de mai jos:

MS_LCA%20DCU_Infographic_062914_v5e

Premiile EuroCloud România 2014

eurocloud_award_2014Prietenii de la EuroCloud România au deschis înscrierile în competiția națională pentru furnizori de servicii cloud, pentru business-urile care consumă cloud, dar și pentru startupuri. Așadar, dacă ai un startup și folosești cloud într-un mod inovativ, nu ezita să te înscrii la http://www.eurocloud.ro/prima-pagina/premiile-eurocloud-romania-2014/.