Semimaratonul virșlilor Hunedoara-Deva

Am făcut-o și pe asta. O alergare faină între castelul din Hunedoara și cetatea din Deva, în cea mai mare parte pe asfalt, plus o porțiune de 3km de macadam între Cristur și Deva peste deal. Foarte frumos. Rezultatul nu e spectaculos, dar e ok pentru cât (nu) m-am antrenat: 2:20:53, mai ales că e un pic mai bun decât cel de la semimaratonul Bucureștiului.

startul de la casteldupă refreshmentul de la 10km în Cristurla vale pe macadamsosirea de la primăria din Deva

Am alergat împreună cu Ana-Maria Notingher și cu Andrei Paraschiv, dar pe dealuri după cca 12km am pierdut-o pe Ana-Maria care a sosit cu cca 6 minute în urma noastră.
Tata mi-a făcut o surpriză așteptându-mă la sosire. Am terminat de mână cu el.

PS: Pozele sunt de la organizatori.

1200m la înot

Uhum, azi am făcut 1200m liber, continuu, în bazin de 25m, pentru prima oară în viață. Nu îmi propusesem dinainte, însă după vreo 200m mi-am zis și eu ca peștișorul acela albastru din Finding Nemo: just keep swimming, just keep swimming.
În cinstea „idolului” meu Paul Newsome de la swimsmooth.com, care a câștigat Manhattan Island Marathon Swim (46km în 7h15min) în weekendul trecut. Păzea Paul, că vin din urmă! Smile

PS: pentru cei care nu m-au urmărit, în toamna trecută am început să înot stilul liber, iar din primăvara asta am depășit punctul critic de 400m și de atunci încerc să cresc distanța treptat, treptat.

Echipa Microsoft la triatlonul Fără Asfalt

Adică la asta http://www.faraasfalt.ro/home.html.
1km înot în mare la 13 grade, 33km biclă și 8km alergare pe plajă.

Rank Name Swim Bike Run Total
130 Vlad Bog 00:19:11 01:51:04 00:52:44 03:03:00
159 Andrei Găman 00:24:03 01:47:31 00:58:22 03:09:57
214 Todi Pruteanu 00:22:53 02:03:24 01:10:43 03:37:01

Respect!

Echipa Microsoft la semimaratonul Bucureștiului

Având în vedere căldura de ieri, rezultatele noastre nu au fost fabuloase. Excepție a fost demonstrația de forță a lui Nițu, care a venit pe locul 24 în proba de 10,5km cu un tempo mediu de 4 minute și 17 secunde pe kilometru. Pentru cei care nu ați încercat un astfel de tempo, credeți-mă, e foarte tare pentru nivelul nostru de muritori.

Bravo Nițule!

Felicitări tuturor, indiferent de rezultate!

Proba de 10,5km:  
Bogdan Nițulescu 0:45:19
Andrei Găman 0:59:30
Narcisa Mocanu 1:08:36
Todi Pruteanu 1:12:33
Alina Paraschiv 1:15:48
Ana-Luisa Trifan 1:18:51
Proba de semimaraton 21km:  
Oana Terteleac 1:52:01
Gabriela Socoteanu 1:57:02
Radu Lazăr 2:06:29
Petru Jucovschi 2:15:38
Zoli Herczeg 2:23:20
Mihai Sbircea 2:29:30
Sorin Pește 2:39:34
Emanuel Ceciu 2:48:37
Robert Panduru DNF
Marius Milescu DNS

sorin_zoli_srobert_panduru_smihai_sbircea_semanuel_ceciu_s

Haideți la alergat! Semimaratonul Bucureștiului este duminică

Mâine va fi cea mai numeroasă cursă de alergare din România. Niciodată nu s-a mai întâmplat să se epuizeze locurile pentru anumite probe. Ei bine, nu mai sunt locuri la ștafetă și la cursa populară, dar mai sunt la 10km și la 21km. Înscrierile se fac doar la cortul de la parlament. Detalii la http://www.bucuresti21km.ro/
Uitându-ne la listele de înscriși, putem estima un număr de cca 7000 de participanți. Dacă 21 sau 10km sunt prea mulți pentru voi, haideți pe traseu să ne încurajați. Eu voi merge neantrenat, pentru un timp lejer de 2:15 sau chiar 2:30.
16 colegi vom alerga din Microsoft România, fiecare în ritmul său. Ne veți recunoaște după tricourile roșii cu inscripția Windows 8.

Bogdan Nițulescu a terminat maratonul din Milano cu personal record 3:48

Iată mai jos un text de la colegul Bogdan Nițulescu, scris imediat după cursa din weekend-ul trecut. Bravo Nițule!
Update: între timp Nițu a publicat textul ăsta și pe siteul clubului la http://www.maraton.info.ro/milano-city-marathon-2013..html

„Alegerea mea pentru maratonul de primavara 2013 s-a numit Milano. O schimbare in programul familiei m-a facut sa renunt la Cluj. Cum la Viena sau Paris mi-a fost imposibil sa mai gasesc locuri, am dat curs invitatiei unui prieten din copilarie stabilit in Italia si am ales capitala Lombardiei. A contat de asemeni faptul ca vorbim de un traseu rapid, perfect pentru obiectivul meu: PB.

1.       Traseul:

Am ramas impresionat. Incepand cu acest an, a fost modificat, astfel incat sa fie mai rapid, dar in acelasi timp mai atractiv. Practic, porneste de la marginea orasului, o zona gen Romexpo (Rho Fiera, unde in 2015 va avea loc Expozitia Mondiala). Am ajuns acolo cu metroul, si marturisesc ca nu am mai trait niciodata experienta de a ma sui intr-un metro plin de alergatori, la 7 dimineata. Alergatori care aveau sa intoneze imnul Italiei, alaturi de organizatori, in secundele premergatoare startului.
Primii 20 km, teoretic cei mai usori, trec prin zone pline de verdeata, pe langa padurici, ajutandu-te sa pastrezi ritmul. Singurul obiectiv pe acest traseu este stadionul San Siro, insa aceasta portiune de traseu este bine gandita, dandu-ti posibilitatea sa te asezi in cursa si permitand si gruparea alergatorilor pe obiective de cursa.
Urmatorii 22 km, teoretic cei mai grei, serpuiesc prin centru, intr-un periplu al principalelor obiective ale orasului Milano. Odata cu modificarea traseului, aparuta in acest an, treci pe langa Arco della Pace, Dom, Scala, Triennale di Milano (centrul cultural, un fel de Georges Pompidou), culminand cu sosirea pe Sempione, la Castello Sforzesco. Este o incantare si o o placere sa alergi pe un astfel de traseu. Chiar imi parea rau la un moment dat ca am ales sa imi fac PB, vazand alti concurenti cum se opreau, isi faceau poze (nu glumesc) si continuau cursa.
Concluzionand, un traseu perfect pentru cei care vor face aici prima cursa de marathon, sau pentru cei care doresc sa imbunatateasca performantele. Italienii se lauda ca este cel mai rapid din Italia, concurand cu Berlin, Frankfurt, noul traseu de la Paris, Londra.

2.       Cursa

Obiectivul meu a fost sa termin 3:47 / 3.48. Pentru acest obiectiv m-am antrenat in ultimele 3 luni. Tactic, am ales sa merg in cursa alaturi de grupul si pacerii de 3:45, urmand sa trag cat pot pe ritm de 5’20 / km, stiind ca nu am cum sa sustin pana la sfarsit acest ritm. Asta am si facut si spun ca nici nu am realizat cand am ajuns la km. 30. Am mers constant si asta m-a ajutat. Oricum, acest ritm m-a si costat, la km 39 incepand sa incetinesc. E adevarat, aveam confortul catorva minute castigate deja. Noroc ca m-am trezit la km 41 si am reluat ritmul ridicat, pentru a indeplini obiectivul.  Pana atunci, am incercat sa ma detasez psihic de presiunea obiectivului, folosind un truc: mi-am imaginat ca alerg de fapt in grupul de 4h, cu un ritm care imi este la indemana (ma rog, indepicior ar trebui spus). Totodata, la greu, incercam sa ma vizualizez la finish, cu steagul deasupra capului, cu un timp sub 3:49.
Adaug faptul ca sejurul milanez a durat de vineri pana luni, ajutandu-ma sa plec in cursa odihnit. Totodata, nefiind prima data in Lombardia, am ales sa nu haladuiesc pe stradelle sambata, iesind doar pentru aprovizionarea cu cele trebuincioase pentru marea cursa.
Ce m-a ajutat foarte mult a fost atitudinea spectatorilor: desi traficul a fost complet blocat intre 10 si 18 (chiar s-a numit Duminica Verde) iar italienii au mai vociferat, atitudinea lor pe traseu a fost ideala. Practic, de cand s-a intrat in oras, am auzit tot timpul incurajari gen “Bravi, bravi!”, sau “Vai, vai”, indemnuri care iti dau aripi indiferent cat de varza esti. Mai mult, toti concurentii de la stafeta, care asteptau la schimburile de la km 10, 21 sau 32, aplaudau maratonistii ca adevarati spectatori. Sa tot alergi asa! De fapt, acest lucru m-a si impulsionat pe ultimul km, cand am accelerat, am scos si steagul special pregatit (il tinusem ca bandana pe mana pana atunci) si am primit si incurajari cu dedicatie (Bravo, Romania, dar si un neaos “Haide, ba!”).
Tehnic, am folosit 3 geluri, la km 15, 25 si 35, am insfacat apa pentru a ma uda pe fata si pe buze ori de cate ori am avut ocazia, iar echipamentul a fot impus de conditiile meteo: start pe o ploicica usoara, continuare pe nori si finish pe soare. Oricum, provizii pe traseu au fost din plin, incluzand aici nu doar fructe, ci si geluri, bauturi izo sau prafuri puse la dispozitie de cei de la Enervit. Au facut parte si din kit-ul primit la inscriere, precum si din pachetul de final.
Concluzia: am terminat in 3:48:12, nou PB, pe o vreme ideala pentru alergat. e clar ca 3:45 imi este la indemana, va trebui insa sa lucrez la viteza, pentru a avea un finish sustinut + exercitii pentru upper body (aici am chiulit, stiu!).

3.       Alte consideratii:

Daca tot am alergat atat, mintea nu-mi statea de loc si am realizat cateva statistici:

  • Au fost prezenti 13.000 alergatori (5.000 la marathon si 2.000 de echipe de stafeta), din 76 tari. Bineinteles, in grupul vedetelor, alergatori / alergatoare din Kenia, Ethiopia sau Maghreb. Din Romania, am remarcat un singur participant, pe care l-am deposit in parteaa doua a cursei, el acuzand niste mici probleme. Sper ca a terminat cu bine!
  • Majoritatea alergatorilor (cam 75%) au fost de sex masculin, un pic ciudat deoarece in Ro proportia e diferita. In schimb, sexul feminine a fost bine reprezentat la sustinere, atat la start cat si pe traseu.
  • Media de varsta eu am estimat-o la 40+ ani, cu multi mosulici si f putini tineri, din ce am vazut. Poate ca tineretul a alergat la Paris, in aceeasi duminica.
  • Tehnic, foarte multi alergatori alergau cu pantofi Asics. Apoi am mai vazut multi cu Mizuno, Brooks, Saucony. F putin cu Nike si deloc cu Adidas, Lotto sau altele.
  • Coloristic, am vazut foarte mult galben, verde fosforecent sau portocaliu. Cred ca asta se poarta!

Inchei cu aprecierile finale: un Marathon Expo foarte generos, cu multe standuri ale curselor surori din Italia, dar si din Europa, precum si ale sponsorilor tehnici, presarate cu tot felul de sesiuni interactive.
Medalia este una reusita, avand (cum altfel?) Il Duomo drept motiv principal. Anul acetsa organizatorii au oferit, contra 6 euro, posibilitatea de a-ti personalize medalia. Acest lucru se putea realiza la finish, insa era chiar ultimul lucru pe care mi-l doream dupa un finish solicitant.

4.       Next steps

Maratonul de toamna de ales undeva in noiembrie (poate Dublin, poate Torino, poate Istanbul). Daca voi reusi sa fac antrenament cum trebuie (ma gandesc deja la weekend-urile din sept/ oct, cu evenimente si altele), voi putea trage la obiectiv (3:45). Daca nu, turism in alergare.
Cat despre anul viitor, planurile par facute. La Expo Marathon, in preziua cursei, am castigat inscriere gratuita la marathonul milanez din 2014. si cateva cuvinte
Pana atunci, Semi Bucuresti in 19 mai, unde imi propun sa vin sub 1:40, ceea ce nu am mai reusit din adolescenta.”

800m la înot

Trebuie neapărat să mă fălesc: azi am făcut 800m liber, fără pauză. A trecut ceva vreme (și două răceli) de la ultima ispravă de 400m, dar sunt mândru. Cred că e un prag undeva pe la 4-500m pe care dacă îl atingi, poți să înoți la nesfârșit, adică până te țin brațele.

Și la alergat e un prag psihologic undeva pe la 10km. Dacă alergi atât, înseamnă că ți-ai găsit un ritm pe care îl poți susține până te țin picioarele. Înseamnă că ești ok cu respirația la acel ritm și este momentul să îți antrenezi picioarele ca să te țină mai mult, treptat, treptat, adăugând distanță de la o săptămână la alta.

E greu cu sportul la a doua tinerețe, dar te simți așa de fain!

David despre MavenHut și Render Street

La sfârșit de februarie l-am avut din nou pe David Szabo în vizită prin România. Da, e unul din colegii cu blog din sidebar, dar nu asta e important, ci colaborarea cu el în căutarea de aplicații și oportunități faine în Windows Azure. El face asta în regiune, acoperind mai multe țări, inclusiv România. Parte a acestor căutări este și lucrul cu startup-urile interesante din aceste țări.

Vă recomand să citiți cum a văzut el vizita la MavenHut și discuția cu Render Street. E haios, e în engleză și merită fiecare minut, credeți-mă Smile.

400m pentru prima oară, la înot

Azi am reușit pentru prima oară să înot (continuu, în stilul liber) 400m . În sfârșit reușesc să mă relaxez și să nu fiu atât de disperat după aer. Ba mai mult, după cei 400m simțeam că pot să înot în continuare fără probleme. Spuneam aici că ajunsesem la 200m dar nu reușeam să mă relaxez pentru a merge mai departe.

Cum am reușit? Mi-a recomandat cineva pe forum să fac intervale, adică să înot așa:

  1. de 16 ori 50m cu 45 de secunde pauză între ele, apoi, în următoarea săptămână
  2. 16 x 50m cu 20s
  3. 8 x 100m cu 45s
  4. 8 x 100m cu 20s
  5. 4 x 200m cu 45s
  6. șamd

Recomandarea este să repeți fiecare set până te simți comfortabil să treci mai departe. Dupa ce am făcut prima oară 8 x 100m, am băgat o ședință pe săptămână în care să înot continuu, dar din ce în ce mai mult de la o săptămână la alta. La prima încercare săptămâna trecută am făcut 300m, iar azi 400m.

Pentru mine a contat foarte mult să îmi stabilesc un plan pe care să îl urmez. Seamănă foarte mult cu un plan de antrenament pentru alergare. Știm deja că la alergare e bine să ai 3 tipuri de alergări pe săptămână: intervale (distanțe scurte în viteză și alergare ușoară între ele), tempo (pentru a te obișnui cu ritmul de la cursă) și long run (încet, distanțe mari, care să se apropie treptat de distanța de la cursă). Practic ce fac eu acum la înot este o combinație de intervale și long run swim. Are sens, nu?