Peste un an și un sfert mergem în Poiana Brașov la schi. Pe bune!

Septembrie 2012 este termenul la care constructorul Vectra Service trebuie să termine extinderea și modernizarea pârtiilor de schi din Poiana Brașov. Proiectul este unul austriac, realizat de Klenkhart & Partner Consulting, cu experiență din Sölden, Garmisch, adică de top. Lucrarea este una ambițioasă, care va face din Poiana Brașov o mică bijuterie cu 20km de pârtii și 291 de tunuri de zăpadă. Săptămâna asta am fost pe acolo și, dacă tot am urcat pe jos până pe Postăvarul, am făcut un scurt ”audit”. Sunt sute de oameni și zeci de utilaje pe munte. Se defrișează, se nivelează, se sparg stâncile, se sapă ditamai groapa pentru lacul de acumulare, se așează conducte și cabluri. E iureș (pe) masiv. Potecile te întâmpină de jos cu avertizări de genul ”mergeți pe riscul vostru” și, odată ajuns în zona pârtiilor, afli imediat de ce: copacii, cu marcaje cu tot, au fost sacrificați pe altarul schiului. Deh, lărgirea pârtiilor și crearea de unele noi cer sacrificii. Oricât de oripilat am vrut să mă simt din cauza unei asemenea ”crime” asupra pădurii, nu am putut să mă abțin de la un ”wow” sincer când am văzut pârtiile noi și mi-am imaginat câteva succesiuni de cristiane pe ele. În lipsa marcajelor, pentru a ajunge pe vârf puteți urmări Drumul Roșu pe care circulă acum utilajele.

Iată planul, în care se vede că practic vor fi tunuri de zăpadă peste tot:

Pârtii noi în Poiana Brașov

Pârtia Subteleferic:

Pârtia Subteleferic

Drumul Roșu în porțiunea lărgită:

Drumul Roșu

Lacul de acumulare. Fără acest lac nu se poate asigura suficientă apă pentru tunurile de zăpadă. Orice stațiune de schi serioasă are cel puțin un astfel de lac, la o altitudine suficient de mare pentru a evita pomparea apei la majoritatea tunurilor:

Lacul de acumulare

Pârtia Ruia și legătura cu Sulinar:

Pârtia Ruia

Lacul de acumulare văzut de sus:

Lacul de acumulare

Varianta îndulcită a pârtiei Kanzel:

Pârtia Kanzel

Nu pot decât să mă bucur văzând toate astea!
Mai mergem un sezon în Austria, dar apoi vom avea și noi un Sölden al nostru în miniatură. Până atunci poate vedem și câteva zeci de pensiuni pentru muritori în Poiană, nu numai hoteluri de 4 și 5 stele.

Vali Căciulă: ”m-am întors din morți”

vali caciulaVali e instructorul care a învățat-o pe fiică-mea să schieze. În sezonul care tocmai a trecut a avut neșansa să se accidenteze la cap, să treacă printr-o operație și o perioadă de comă.

Mărturisesc că o vreme am ezitat să îl sun. Îm era teamă ca nu cumva să răspundă altcineva din familie… Mai vorbeam cu Dinu Capolide, un alt instructor, mai apropiat de lumea lui Vali. M-am bucurat când în martie erau semne că se reface. În acest weekend însă, m-a sunat chiar el, Vali Căciulă. Spre bucuria mea, are același spirit deschis, dornic să se întoarcă pe pârtie.

Numai bine, Vali! Te așteptăm, fiindcă acolo e locul tău, între Vârful Furnica și Vârful Cu Dor.

Am redescoperit Predealul

Până sezonul ăsta am considerat Predealul o stațiune de schi supraaglomerată și cu pârtii de doi lei. Ce Predeal dom’le? Nu mă cobor. Merg la Sinaia, în Poiană sau cel puțin Azuga. Așa gândeam până acum o lună, când, întorși din Sölden, ne-am hotărât să o instruim și pe Dorina, soția mea, într-ale schiatului. Deh, s-a săturat săptămâna aia din .at să ne gătească și să aibă grijă de noi Smile. A zis ”gata, mergem acasă și îmi iei instructor!”. Și am luat. Altul. Fiindcă Vali Căciulă a suferit un accident la cap și în februarie a fost operat. Apoi a zăcut în comă, dar acum e spre bine. L-au și mutat mai aproape de casă, la spitalul din Azuga. Îți dorim sănătate, Vali!

Cum instructorul nou era din Predeal, ne-am dus în Predeal. Și ne-am reîntors. Trei weekend-uri. De ce? Fiindcă am găsit pârtii preparate în fiecare zi (da, nu e glumă), de toate dificultățile (Cocoșul ar trebui marcat albastru, Clăbucetul e roșu iar Subteleferic e negru), oameni amabili la instalații care nu ezită să ajute, pensiuni primitoare (am stat la http://www.pasulclabucetului.ro/ și la http://www.pensiuneaanotimpuri.ro/), cu echipament de închiriat chiar în pensiune. Da, am preferat să închiriem, pentru a ignora eventualele pietricele (inevitabile în schiatul de primăvară) și pentu a putea să ne bucurăm din plin.

De mâncat am mâncat la pensiunea Klass (foarte bun medalionul, și papanașii) și la http://www.hoteldragului.ro/. Ăsta din urmă este foarte, foarte, foarte popular în Predeal. Pe oricine am întrebat unde să mâncăm, invariabil răspundeau: la hotelul Dragului. Incredibil. A trebuit să încercăm. Ne-am întors fiindcă era coadă la intrare. am încercat să rezervăm. Era prea târziu, aveau prea multe rezervări. Până la urmă, la insistențele localnicilor, am mai încercat odată. Și a meritat. Cu vârf! Excelente au fost coastele de porc de la specialități, t-bone steak-ul foarte bun, somonul cu sos de lămâie de vis, la prețuri decente. Merită să vă opriți la ei, chiar dacă sunteți doar în trecere.

Bucegiul, Piatra Craiului și Făgărașul văzute de pe Clăbucetul PredealuluiPârtia Subteleferic din PredealDe pe Clăbucetul Predealului

Una peste alta, recomand cu căldură Predealul.

La ei Franz cerne zăpada

Va trebui să mă odihnesc după vacanța asta, dar chiar și așa, a fost cea mai tare. De până acum.

Klara

Mai jos e vârful Wildspitze (3770m) văzut în lumina serii dinspre NE, de la 3350m:

Wildspitze

Update: titlul acestei postări este inspirat din textele de pe gondolele Gaislachkogl. Da, am văzut două cabine cu texte în română. Pe unul din ele era ”La noi Franz cerne zăpada” Smile. Mai jos e stația intermediară a gondolei amintite și un elicopter, care tocmai a luat un accidentat.

Gaislachkogl

Fite de români cu bani

Na, că am ajuns să am fițe. Huooo! Vezi comentariile de la link Open-mouthed smile. Dacă nu v-ați prins, e vorba de mine, iar fetița din film e fiică-mea. Video original de aici. Stați liniștiți, mi-am dat acordul pentru preluare. Semn că se poate să faci jurnalism civilizat. Până ajunge pe post…

image

Fite de romani cu bani: cu instructorul de schi in vacanta, in strainatate

 

…și uite așa poți strica o știre, folosind un titlu din topor.

La schi cu Vali Caciulă

Spuneam aici că luna trecută am fost în concediu în Austria. Da, am avut privilegiul să petrec o săptămână la schi cu fiică-mea, cu finul și cu Vali Căciulă. A fost pentru prima oară când am petrecut atâta vreme cu fiică-mea, departe de soție. Au fost 7 zile superbe, dedicate aproape în întregime copilului (asta legat de banner-ul de alături). A meritat fiecare minut. Îi promisesem de cca doi ani că o duc la schi, însă mereu au intervenit ”conflicte de calendar”. În martie, după ce am văzut că sezonul intern s-a cam terminat, m-am hotărât să caut ceva în afară, pe ghețari. Problema era să găsesc o tabără de schi (cu instructor) la care să ne cuplăm. După o incursiune pe bing am dat de Dinu Capolide, care avea pe net o ofertă de tabără în .at pentru luna martie: ”îmi pare rău, dar nu am suficienți clienți”, ”stai așa, de fapt eu caut un instructor, care să meargă cu noi și să ne învețe să schiem, pe copil de la zero, pe Vit de la 0,5 și pe mine să mă perfecționeze”. Nu e ieftin să iei instructor personal, fiindcă îl plătești cu ora. Eu eram însă dispus să plătesc, numai să îmi țin promisiunea față de copil. Își dorea atât de tare să mergem, încât de fiecare dată când treceam pe lângă un raion de sport din hipermarketuri, mă întreba ”tati, când îmi cumperi schiuri?”. Și uite așa am bătut palma cu Dinu pentru aprilie. Numai că el a plecat între timp la schi (tot în .at) și de paști s-a întors cu piciorul muci. Când m-a sunat să-mi spună că e în ghips, prima mea reacție a fost să râd. Scuze Dinule, incă o dată :). Noroc că ne-a făcut cunoștință cu Vali, care a acceptat să preia angajamentul lui Dinu.

Înainte de a pleca, am intrat pe http://valicaciula.blogspot.com să văd cine e Vali ăsta și mi-a picat falca: wow, ăsta e tare! Pe scurt, e unul din campionii naționali, care (de câte ori am auzit asta?) a avut neșansa unor accidentări grave în tinerețe. A devenit campion național și la schi extrem, fiind printre primii executanți ai săriturii flic-flac înainte. În 2008 a făcut senzație în Dubai la campionatul mondial de skiboard (schiurile alea scurte, sub 1m), când a participat la 54 de ani în echipa României. Au fost primele medalii câștigate de România la o competiție mondială de schi. Acum e monitor (instructor) și eu zic că o face bine. Când am ajuns pe ghețar, erau la antrenamente echipele naționale de ski ale Croației și Germaniei, dar și echipa națională de copii a României (antrenorul a exclamat ”Maestre!” când la văzut pe Vali…).

Am compilat mai jos un filmuleț cu evoluția fiicei mele. În prima zi s-au chinuit cu urcatul pe schiuri în pas adăugat, în a doua zi urca cu schiliftul de la pârtia începătorilor, iar în a treia deja cobora pe pârtia mare (cca 900m diferență de altitudine). În ultimele zile am început să-mi fac griji fiindcă uneori mergea mai corect decât mine. I-am și spus lui Vali să mă învețe și pe mine câte ceva fiindcă mă va umili fiică-mea cât de curând.