Arhive pe autori: Zoli Herczeg

Cum e să fii politicos în trafic

Publicat pe de

nervi la volan

De multe ori suntem atât de convinși că ceilalți sunt niște nemernici în trafic, încât uităm să avem grijă cum ne comportăm noi înșine. Am încercat odată o chestie, într-un exces de calm care nu mă prea caracterizează. Pe un bulevard bucureștean cu trei benzi, cel de pe prima bandă evită pe cineva și intră un pic pe banda mea. Doar un pic, cu un gest de ocolire, însă suficient cât să mă sperii și să fac și eu la fel, spre disperarea celui de pe banda a treia. Efectul se amplifică, bineînțeles. Ăsta din urmă se crizează, accelerează să nu mă piardă, se oprește lângă mine la următorul semafor, dăm amândoi geamurile jos, deja îl vedeam roșu, inspirând adânc să-mi “umple frigiderul”, dar i-o iau înainte și-i spun “îmi cer scuze”. Nu vă puteți imagina ce față a făcut. A rămas pur și simplu cu gura căscată. S-a făcut semaforul verde și am plecat, dar senzația a fost priceless.

Dacă Răzvan v-a provocat să fiți recunoscători unui polițist, eu vă provoc să fiți politicoși data viitoare când e rost de ceartă în trafic. Credeți-mă că merită.

PS: Huh, am împlinit 10 ani de blog.
PPS: Poza e de pe theguardian.com.

Recuperarea după fractura de humerus: acupunctură și kinetoterapie

Publicat pe de

acupunctorkinetomedica

Spuneam aici că în primele luni trebuie răbdare până se sudează oasele. Chiar și așa, trebuie mișcare pentru a evita blocarea umărului. Da, se blochează. E un cerc vicios, fiindcă îți protejezi mâna de durere, iar mușchii și tendoanele îți rămân contractate astfel încât îți va fi și mai greu să te miști.

La mine a fost nevoie de trei luni de la operație ca să mă simt mai bine și să îmi fac curaj să merg la kinetoterapie, adică să trec de la exercițiile simple de acasă, la unele mai temeinice. Am început cu ședințe de 30 de minute fiindcă nu rezistam mai mult. Apoi am început să alternez zilele de kinetoterapie cu unele de înot. Acum să nu vă imaginați că înot cine știe ce. Dimpotrivă. Mereu erau începători la bazin, varză cu tehnica, dar totuși mă depășeau. Am continuat chiar și așa, fiindcă simțeam că îmi făcea bine. Apoi am trecut la ședințe de o oră.

După circa o lună de kinetoterapie, m-a convins Dorina să mergem la un acupunctor. Ea cu dureri de gât, iar eu cu umărul blocat. Băi tată! Toată tensiunea aia care o simțeam că îmi ține umărul de luni de zile, parcă a dispărut. Îmi era și frică să fac mișcări bruște, de teamă să nu se rupă ceva acolo. E o senzație ciudată, fiindcă în continuare nu am forță, însă e totul relaxat. În loc să simt umărul ca pe o planetară înțepenită, acum o simt ca pe una care cloncăne și nu trage. Credeți-mă că e mult mai bine. Nu știu ce se întâmplă cu acele alea, dar îți relaxează incredibil de ușor un umăr blocat așa cum am eu. Merg mult mai bine ședințele de kinetoterapie după aceea. Acum îmi pare rău că nu m-am dus la acupunctură imediat după operație. La început ar fi mers combinată doar cu masaj, chiar și fără gimnastică mai serioasă. Și nu doare, deși dacă sunteți ca mine, predispuși să vă fie rău la injecții, atunci în primele minute veți păți la fel și la acupunctură. Relaxați-vă și respirați normal. Nu veți păți nimic. Oricum sunteți așezați sau culcați.

Cât despre kinetoterapie, nu e mare lucru, sunt doar exerciții de gimnastică specializate pe afecțiuni. După vreo zece ședințe poți învăța toate exercițiile, însă eu prefer să merg în continuare la ei, fiindcă dacă îi plătesc și am programările făcute, atunci știu că trebuie să mă duc negreșit. Am încercat și singur acasă, însă tind să trișez.

Concluzia e, din nou, mai bine nu cazi.

Evenimentele lunii noiembrie: Microsoft Summit și How To Web

Publicat pe de

Cele două conferințe sunt din categoria MUST GO. Ambele sunt pe bani, dar sunt THE BEST, așa că marcați-vă în calendare așa:

  • 4-5 noiembrie, Microsoft Summit, București, Palatul Parlamentului;
  • 26-27 noiembrie, How To Web, București, Cinema Băneasa Shopping City.

Ambele sunt cu peste 1000 de participanți, ambele aduc vorbitori foarte buni, mulți din străinătate, în ambele se vorbește despre tehnologie, dar atât de diferit.

Microsoft Summit se concentrează mai mult pe IT-ul tradițional cu zvâcniri către cloud și mobilitate, cu track-uri pentru profesioniști și dezvoltatori, dar și pentru “business suits”. Da, țin minte acum vreo 4 ani cum mă certam cu colegii de la Microsoft spunându-le că este o prostie să faci un track de business la o astfel de conferință. Culmea e că n-am avut dreptate, iar track-ul de business de la Microsoft Summit a devenit unul din cele mai faine din conferință.

Spre deosebire de Microsoft, How To Web vorbește despre tehnologie unei audiențe cu totul diferite, celor cu înclinații spre antreprenoriat. Scopul la această conferință este să înveți cum să ai succes folosind tehnologia.

Pare că Microsoft Summit e pentru IT-iști sau dezvoltatori care muncesc în branșa asta în stil corporatist, ca pentru un serviciu, iar How To Web este pentru startupuri, pentru cei care se dedică trup și suflet unui vis, unei idei, pentru a lansa ceva inovativ, disruptiv, pentru a deveni următorii Zuckerbergi. Dar nu e așa. E plin de inovație și la Microsoft Summit, iar la How To Web pot merge și geeks obișnuiți, chiar dacă sunt mai degrabă profesioniști de bârlog.

Recomand cu căldură ambele: http://mssummit.ro/en/, http://2015.howtoweb.co/.

Update: Florin mi-a reamintit și de conferința CodeCamp Iași (http://iasi.codecamp.ro/) din 7 noiembrie, probabil cea mai mare conferință IT din Romănia. Da, se ține la Iași, e fără taxă, și este organizată de comunitate.

Fractura de humerus: imobilizare sau operație

Publicat pe de

Humerus

Ce urmează e perspectiva mea de pacient, care a suferit o astfel de fractură, și a trebuit să ia o astfel de decizie. A se citi cu indulgență, fiindcă nu am nici o pretenție de cunoștințe medicale de specialitate.
Vasăzică faci accident și îți rupi osul ăsta mare, numit humerus. Cât timp îți atârnă mâna, te va durea cumplit. Improvizează un sling pentru a o susține și hai la spital. Iți vor face un bandaj de imobilizare (huh, se mai liniștește durerea), o radiografie și apoi urmează discuția cu doctorii. Pentru simplitate, presupunem că nu ai fractură deschisă sau alte complicații.

Sunt două posibilități de remediere: imobilizare sau operație. Hai să vedem care sunt avantajele și dezavantajele la fiecare. Eu am ales operația și o voi detalia un pic.

Imobilizarea înseamnă un bandaj care îți strânge mâna pe lângă corp până se sudează osul, adică vreo trei luni. Dezavantajele sunt că te vei împuți ca naiba și că vei sta cu umărul imobilizat tot acest timp. Există o “teorie” a kinetoterapiei cum că la fiecare zi de imobilizare, va trebui să muncești trei după aceea pentru a-ți recăpăta mobilitatea. Pentru 3 luni de imobilizare, adaugă 9 luni de exerciții. Avantajele sunt că scapi de tăietură și de inserțiile metalice.

Operația înseamnă o tăietură de 10-12 cm, o plăcuță metalica (titan) prinsă cu vreo 8 șuruburi și o cusătură de care scapi după 2 săptămâni. Teoretic poți să începi mișcarea mâinii și a umărului imediat după operație. Practic nu e chiar așa de simplu: fractura e încă acolo, iar plăcuța aceea oricât de bine e pusă, va permite o mică mișcare a oaselor, lucru care doare cumplit. Asta înseamnă că va trebui să îți susții mâna în continuare cu un sling pentru a ajuta osul să se sudeze. Diferența față de imobilizare e că vei putea să îți miști totuși mâna, în limitele durerii, iar exercițiile de kinetoterapie se încep a doua zi după operație. Tăietura nu doare sau deranjează nici pe departe cât o face fractura. Atenție la excesul de zel cu exercițiile. Eu am început să mă simt mai bine după cca o lună (începuse să se sudeze), am exagerat cu exercițiile, am început să și înot un pic câinește (mda, nu m-am putut abține, eram la mare) și am recidivat. Au revenit durerile alea ca și cum eram după operație. Da, practic s-a rupt sudura. Am luat-o mai încet și a fost bine. La două luni după operație am simțit că s-a sudat. Au dispărut acele dureri tipice de fractură. Abia după această fază vei simți că poți să tragi un pic de tine la exerciții și vei vedea progres de la o zi la alta. Până atunci ai răbdare.

E clar că nu îmi pare rău că am ales operația. Dezavantajele sunt că rămâi cu ditamai urma de operație și cu plăcuța metalică în interior. Nu piuie la aeroport, dar dacă ai neșansa să te deranjeze în timpul mișcării, atunci va trebui să o scoți după cca 6 luni, ceea ce înseamnă bisturiu din nou.

Concluzia e că cel mai bine e să nu cazi.

Localizarea apelanților la 112 cu AML – scrisoare deschisă către GOOG, AAPL și MSFT

Publicat pe de

AMLCentrele de preluare a apelurilor de urgență 112, numite în engleză PSAPs (Public Safety Answering Points) au două chestii importante de făcut: 1) identificarea și localizarea apelantului și a incidentului; 2) clasificarea incidentului și transferul lui către agenția potrivită (ambulanță, poliție, pompieri, jandarmerie etc.).

Toate astea trebuie să se întâmple repede, în câteva zeci de secunde, fiindcă de multe ori e vorba de viețile oamenilor. Când incidentul se petrece în locuri cunoscute de către apelant, atunci nu e problemă, însă în celelalte cazuri este frustrant că deși apelanții dețin telefoane inteligente, tot nu reușesc să-și transmită poziția. Există aplicații care pot face asta, dar nu toată lumea le descarcă din “store”. Atunci oare cum putem echipa toate telefoanele inteligente cu aplicații de acest fel? E greu. Apoi e nevoie să educăm toți utilizatorii să folosească acele aplicații. Nasol.

AML (Advanced Mobile Location) este un proiect european care propune modificarea sistemului de operare al telefoanelor în așa fel încât dacă detectează un apel de urgență (112), atunci să trimită și un SMS cu coordonatele apelantului. O idee simplă, care a fost deja implementată de HTC și Sony, și funcționează în Marea Britanie.

46 membri EENA (European Emergency Number Association), reprezentanți ai serviciilor de urgență din țările europene, au semnat ieri o scrisoare deschisă adresată producătorilor de sisteme de operare și celor de telefoane inteligente, să implementeze AML. Efortul lor nu ar fi zero, însă e neglijabil. S-a ajuns aici foarte probabil fiindcă reacțiile celor trei producători mari contactați (GOOG, AAPL și MSFT) s-au lăsat așteptate. Vom vedea dacă va fi nevoie de o reglementare a Comisiei Europene sau de alte măsuri coercitive.

Barcelona MTB

Publicat pe de

MontserratSe dă un geek IT-ist pasionat de mountain bike, o soție cu business de organizare de evenimente și un job bun de geek în Barcelona. Geek-ul ia jobul, soția ia copiii, lasă business-ul și uite așa se trezesc cu toții în Spania, pardon, Catalunia.

E vorba de finii noștri Eli și Vitalie Ciobanu. Catalunia este un loc frumos, unul din puținele din străinătate unde cred că m-aș simți bine, măcar câțiva ani. Dar să revenim. Eli cu copiii. Vit cu jobul și cu biciclitul pe coclauri. Dar ce coclauri! Și ce de trasee de bicicletă! Eli vede și își lasă spiritul de antreprenor să răsară din nou. Rezultatul? Evenimente, adică ture pentru pasionații de MTB din România, acolo, în Catalunia. Cu siguranță va ieși ceva fain. Nici nu se poate altfel, fiindcă Vit este el însuși un mare pasionat de MTB, iar Eli este o meseriașă la organizare. Site-ul este la https://barcelonamtb.wordpress.com/.

Așadar, dacă ești pasionat de MTB și vrei ceva deosebit, răsfoiește site-ul și dă-le un semn, întreabă-i, spune-le de planurile tale. Se merge cu biciclete Trek închiriate de la un partener local profi. Grupurile sunt binevenite.

Update: N-a mers conform așteptărilor. Poate altădată.

Windows 10 ca serviciu? Încă nu.

Publicat pe de

Windows 10 logo

Microsoft e pregătită tehnic să livreze Windows ca pe un serviciu, dar comercial mai are de lucru. Pentru consumatori va fi simplu, dar nu și pentru business-uri. Asta fiindcă primii nu vor plăti, iar ultimii vor plăti serviciul de actualizare.

Scriam aici despre cum vrea Microsoft să ofere gratuit upgrade-ul la Windows 10 consumatorilor de acasă dar nu și business-urilor. De la începutul anului s-a văzut că unii din Microsoft vor să dea la toată lumea, inclusiv business, inclusiv non-genuine, iar alții sunt mai temperați. Bineînțeles că cei din urmă s-au impus, deși nu m-aș mira să se mai schimbe lucrurile pe parcurs.

Diferențierea dintre consumatorii de acasă și business-uri nu e deloc simplă, iar soluția aleasă de Microsoft de a-i separa pe baza ediției de Windows, va oferi gratuitate la upgrade și business-urilor mici care nu semnează contracte de licențiere de volum. Practic edițiile Home și Pro vor fi upgradate gratuit, iar ediția Enterprise din contractele de volum, doar dacă clientul a optat pentru Software Assurance (SA). Astfel, conceptul de “Windows as a service” are sens pentru toți consumatorii și business-urile mici care au sau își vor cumpăra Windows Home sau Pro odată cu PC-ul. Ei vor fi suportați și actualizați gratuit din cloud (Windows Update) pe toată durata de suport a PC-ului, adică vor plăti la început când își iau PC-ul și apoi “abonamentul” va fi zero. Așadar, cei care vor primi Windows ca serviciu, pe modelul cloud, sunt cei care sunt cel mai puțin interesați de asta. Sau mai bine spus, îi doare la bască dacă se cheamă cloud sau serviciu, important e să meargă PC-ul.

Business-urile care semnează contracte de volum (Open sau Enterprise Agreement) sunt într-o situație mai complicată. Ele plătesc in contractele astea dreptul de upgrade de la Windows Pro la Windows Enterprise, adică trebuie să-și cumpere PC-urile cu Windows Pro și apoi să le înroleze în contract pentru a pune Windows Enterprise pe ele. Pentru a putea instala versiuni noi pe durata contractului, ele trebuie să plătească în avans o taxă numită Software Assurance (SA), care nu e deloc de neglijat (29%). Așadar, business-urile cu contracte de volum ca să își poată instala Windows 10 Enterprise (când apare), trebuie:

  1. să fi cumpărat PC-uri cu Windows Pro (nu, Home nu este ok) și
  2. să aibă un contract valid de volum cu SA.

Huh. Să înghițim gălușca cu non-gratuitatea și să trecem mai departe la cloud și servicii. Ok, înțelegem că trebuie să plătim, dar să vedem cât de aproape e partea comercială de conceptul de “Windows as a service”. Dincolo, la Home și Pro, nu ne-am pus problema fiindcă “serviciul” de update din cloud era gratuit.

Problema cu aceste contracte de licențiere de volum este că nu sunt foarte flexibile și cu greu poți să le consideri de tipul “plătești cât folosești”. Anual se face un așa numit “true up” în care clienții pot adăuga chestii, sau incrementa numărul de PC-uri, sau servere licențiate, însă nu pot decrementa decât dacă au contracte cu cuvântul magic “subscription” în ele (Open Value Subscription – OVS sau Enterprise Agreement Subscription – EAS), care sunt un pic mai scumpe (update: vezi observațiile Dianei mai jos, la comentarii). Ideal ar fi ca asocierea respectiv dezasocierea de PC-uri în contracte să fie ca la Office 365, iar billing-ul să fie mai granular, măcar la nivel lunar. Așa am putea considera Windows ca un serviciu. Până atunci mai ușor cu serviciul pe scări, fiindcă gratuit oricine poate.

Park and ride Berceni

Publicat pe de

Cică vom avea parcări din astea “park and ride”, adică la capăt de metrou, în mai multe locuri din București. Ei bine, la capătul sudic al liniei albastre, la stația Berceni (fostă IMGB), avem deja “park and ride” de 220 locuri și funcționează de câțiva ani buni. Acum cca 10 ani erau doar cele două parcări mici de 50 respectiv 60 de locuri (vezi cu roșu în imaginea de mai jos), dar nu se puteau folosi la capacitate, fiindcă “cineva” a uitat să repare un șanț săpat pe mijlocul lor. Erau chiar periculoase când ploua, fiindcă zona nu are drenaj, iar gropile ascunse de bălți făceau victime pe bandă. Acum cca 8 ani s-a reparat șanțul, apoi peste încă vreo 3 ani s-a extins parcarea cu încă 110 locuri.

Parcarea este atât de folosită, încât de multe ori la ora 07:00 este deja plină. Vara, în lunile mai liniștite, dacă ai noroc, prinzi loc și pe la 08:00, dar dacă ajungi mai târziu, trebuie să parchezi în jurul stațiilor care urmează. Problema e că la stațiile următoare, la Dimitrie Leonida și Apărătorii Patriei nu sunt locuri de parcare. Ambițioșii aleg să parcheze pe trotuare sau pe zona verde. Zona verde care s-a transformat în șleauri, pline cu noroi când plouă, noroi care ajunge bineînțeles pe șosea de pe roțile meseriașilor. Așa mai parchează pe aiurea încă vreo 50 de mașini la stația Berceni și încă vreo 30 la stația Dimitrie Leonida. Vezi pozele de mai jos (luate cu nerușinare de pe Google).

Da, s-a aglomerat partea asta sudică a orașului, plus satele Berceni și Vidra din Ilfov, iar de când s-a asfaltat drumul județean dintre Dobreni și Berceni, mulți giurgiuveni din satele Dobreni, Vărăști și Valea Dragului aleg să intre în oraș pe aici, pe șoseaua Berceni. Apoi s-a construit masiv în Popești și deja este iureș, ca să nu mai vorbim de mai târziu când se vor ocupa toate apartamentele de acolo.

Soluția: extinderea parcării de la stația Berceni și amenajarea uneia la stația Dimitrie Leonida. Și nu, nu ne trebuie mega investiții ca la Băneasa, Străulești sau Pantelimon. Este suficient să amenajăm parcări simple peste un strat generos de pietriș, care ar rezolva și problema drenajului. Spațiu există, fiindcă așa cum se vede în pozele de mai jos, pe partea stângă (vestică) a șoselei este locul pe unde circula fostul tramvai de pe vremea când la IMGB lucrau multe mii de muncitori. Culoarul acela este perfect pentru parcare. Locațiile posibile (marcate cu albastru în pozele de mai jos):

  • cca 500m vis-a-vis de parcările existente = 500m de parcare pieptene cu capacitate de 200 locuri
  • cca 500m de o parte și de alta a șoselei în dreptul halei IMGB = 1000m de parcare pieptene cu capacitate de 400 locuri
  • cca 200m de o parte și de alta a șoselei la stația Dimitrie Leonida = 400m de parcare pieptene cu capacitate de 160 locuri

Simplu și ieftin. Ar însemna 760 de locuri noi, fără supraetajare ca în Băneasa și fără acoperișuri sexy ca în Pantelimon. Ar deveni un “park and ride” de cca 1000 de locuri în total, care pun pariu că s-ar umple până la refuz.

Berceni park and ride

PS: Mărturisesc că nu știu ce autoritate răspunde de acest “park and ride”, Primăria Capitalei sau cea a sectorului 4, dar sper să ajungă să citească asta.
PPS: Am presupus că într-o parcare pieptene intră 40 de mașini pe 100m, adică fiecare pe câte un interval de 2,5m. Habar n-am care e distanța corectă în realitate.

Azure Bootcamp în Poiana Brașov în 2-5 septembrie

Publicat pe de

Mihai Tătăran de la Avaelgo a avut de mai mult timp ambiția de a oferi cursuri IT de nișă în România cu traineri de top, o chestie pe care puține dintre centrele de training tradiționale o fac fiindcă da, e de nișă, iar trainerii costă mult și vai, piața din România și prețurile mici ne sugrumă. Personal am mare încredere în abordarea lui Mihai de a pune marii meseriași să țină cursuri (remember masterclass-ul Paulei din 17-21 aug). Vă recomand să urmăriți seria de training-uri Avaelgo.

Microsoft Azure s-a desprins de mult ca unic urmăritor al Amazon WS (confirmare de la Gartner). Ceilalți competitori sunt foarte în urmă sau nu au ambiții atât de largi, așa că dacă ești dezvoltator sau arhitect de soluții, atunci ai datoria să le înveți platformele ăstora doi măcar. Iar dacă ești sysadmin sau IT manager, atunci atenția către Azure trebuie să fie și mai mare, fiindcă vei putea să-l folosești și pe fiarele proprii sau în soluții hibride.

gartner iaas mq 2015

Bootcamp-ul de Azure din Poiană va avea un format deja consacrat: training hands-on la munte, departe de tentațiile serviciului și ușor de combinat cu “plăcutul”. Traineri vor fi Mihai Tătăran, Adrian Stoian și Tudor Damian. Da, sunt mai mulți fiindcă fiecare va contribui cu specializarea lui, Mihai pe track-ul pentru dezvoltatori, iar Adi și Tudy pentru infrastructură. Taxa de participare de 750 euro include cazarea la hotelul Escalade. Detalii și agende la http://avaelgo.ro/bootcamp.

Cu bicicleta pe malul lacului Văcărești

Publicat pe de

De la distanță e frumos, chiar spectaculos, să vezi că natura renaște într-un mediu de cvasi-șantier. Însă pe măsură ce îi vezi detaliile, îți trece repede entuziasmul. Până la urmă tot cu molozul, gunoiul și câinii vagabonzi rămâi ca amintiri. Avem mult de lucru pentru a-l transforma într-un parc natural curat. Până atunci, să vedem cum e cu bicla pe dig, de jur împrejur, cca 5km, începând de la Asmita, în sensul acelor de ceasornic.

Laturile de nord și de est sunt ok, probabil și pentru că poteca e mai umblată de doritorii de plimbărică. Atenție totuși la plimbăreți și alergători, fiindcă nu sunt toți obișnuiți cu traficul de biciclete.
Latura de sud are ceva buruieni razante pe lângă potecă, dar încă se poate merge cu viteză. Pe latura asta e o zonă betonată, unde pot intra mașini (pe la colțul acela sudic). Nu prea ai ce face acolo cu mașina dar deh, de ce să nu se ducă meseriașii la pescuit cu ea dacă se poate și să deschidă ușile pentru o manea, dar pe ambele părți, ca nu cumva să poți să treci.
Latura de vest este total neumblată și se merge în “blind” prin buruienile înalte. Pregătiți-vă să absorbiți denivelările surpriză, iar dacă v-ați săturat, la următoarea tură puteți alege varianta să treceți prin gardul de la Sun Plaza (pe la colțul sud-vestic al digului) și să închideți bucla pe șosea pe Calea Văcărești, ca în poza de mai jos.

Câini am întâlnit pe latura sudică în apropierea caselor și pe latura vestică unde pe la mijloc sunt niște barăci în acel interval dintre dig și Calea Văcărești.

Lacul Văcărești

Un traseu interesant, mai ales pentru cei care locuiesc în partea asta a orașului. Eu îl folosesc doar cănd vreau să simulez un triatlon, cu proba de înot la bazinul de la 168 Sport Station de la Asmita. Dacă e să ies doar cu bicla, o fac în câmpia ilfoveană sau în pădurile din jur.