Triathlon Winter Challenge 2015

Sunt mândru de mine! Mi-am îmbunătățit cu 3 minute rezultatul de anul trecut la WinterTri din Izvorani și am ajuns într-o oră și 23 de minute, în mare datorită probei de biclă. A fost la fel la alergare, mult mai bine la biclă și mai rău la înot. Dar să le luăm pe rând.

Alergare 5,5km. Pentru mine a fost totul predictibil la proba asta. Știam că va fi noroi, știam că un tempo de 5:30/km este mult mai greu de ținut în pădure decât pe asfalt, dar am alergat conform planului. Am depășit vreo 20 de alergători care probabil au plecat prea tare și au cedat pe parcurs. Am ajuns ca anul trecut, în 29 minute.
Învățăminte:

  • Este destul de greu de depășit prin noroaiele alea, însă merită să o faci, ca să îți păstrezi tempo-ul planificat.
  • Cred că efortul resimțit prin pădure și noroi este cam cu 30 de secunde pe kilometru mai intens decît pe asfalt. Dacă îți planifici să alergi cu 5:30/km, vei resimți un efort similar cu 5:00/km.
  • Tranziția către biclă este una simplă, însă învață să îți pui repede casca și ochelarii, să îți încalți SPD-urile dacă ai, să îți muți numărul de alergare pe spate, să îți iei bicla și fuga până la ieșirea din tranziție.

Bicicletă 12km. Dacă anul trecut am mers cu o gioarsă, anul ăsta am fost cu o hibridă cross-country Felt și am zburat cu ea pe traseul ăla. Organizatorii au interzis biclele de șosea și ciclocros. Au acceptat doar MTB-uri și bicle cross-country. Nu sunt eu un super meseriaș în ale ciclismului, dar m-am simțit foarte bine. Cu traseul fiind două treimi asfalt, unde se putea mâna la maxim și o treime gropi și bălți, dar dur, fără noroi, practic au fost avantajați cei care și-au pregătit bicla pentru viteză. Știind asta, mi-am dat jos anvelopele cu crampoane și mi-am pus cele de trekking, mai netede pe mijloc. Mai e un motiv pentru care mi-am dat jos crampoanele: hibrida asta are un cadru nu foarte generos și nu permite anvelope cu balonul mare, așa că eu folosesc niște gume cu crampoane de ciclocross de 33mm (Vittoria Cross XL Pro) și mi-a fost frică să nu zică cineva că am biclă de ciclocros și să mă descalifice, mai ales că aveam și coarnele de triatlon montate pe ghidon. Așa că mi-am pus gumele de trekking (Vittoria Adventure Trail), le-am umflat bine, am blocat furca și dă-i bătaie. Am depășit din nou vreo 20 de concurenți și am ajuns cu 4 minute mai devreme ca anul trecut, în 27 minute.
Învățăminte:

  • Fă o recunoaștere a traseului înainte de cursă, fiindcă s-ar putea să nu fie atît de nasol precum vor organizatorii să îți sugereze. Până la urmă ei vor doar să ne protejeze, mai ales pe cei începători. De obicei este timp suficient chiar și în dimineața cursei, înainte să lași bicla în zona de tranziție.
  • Fiți atenți la indicațiile voluntarilor din intersecții. Eu era să ratez un viraj fiindcă eram prea concentrat să „trag”. Am frânat brusc, am derapat nițel, dar pînă la urmă a ieșit bine.
  • Pentru distanța asta scurtă, nu e nevoie de pantaloni cu inserție. Mai bine îți iei slipul de înot de la început. În weekend-ul ăsta a fost destul de cald, peste 10 grade, însă parcă nu mă simțeam suficient de viteaz să mă dezbrac de colanți și jachetă. Am văzut totuși câțiva meseriași în costum de triatlon, dar cred că dacă citești asta, probabil nu ești atât de meseriaș nici tu.
  • Mergi dimineața devreme acolo în ziua cursei, fiindcă parcările din interiorul bazei se vor umple repede și oricum ai chestii de făcut, cum sunt recunoașterea traseului de biclă, ședința tehnică și vizitarea bazinului. Pe traseul de alergare nu are rost să intri, fiindcă te umpli de noroi degeaba.
  • Mergi la ședința tehnică, obligatoriu! Organizatorii pot schimba unele lucruri în ultimul moment și e nasol să le afli în timp ce ești deja în cursă.

Înot 500m. Cei care m-ați urmărit în ultimii ani, știți că asta e proba mea cea mai dezamăgitoare. Mărturisesc că nici nu mă așteptam la cine știe ce, însă îmi doream măcar să reproduc ceea ce am obținut la antrenamente, adică 12 minute. Dar nu, la cât de bine m-am simțit la alergare și biclă, m-am lăcomit și am zis să trag un pic mai mult și la înot. Mare greșeală! M-am tăiat, m-am panicat, m-a apucat din nou un cârcel la picior, a trebuit să mă opresc la capete la fiecare tură. A fost vai de capul meu. Păcat, fiindcă de data asta nu a fost deloc înghesuială pe culoare. Au fost 4 starturi separate la intervale de 45 de minute, iar alocarea pe culoare a fost în ordinea sosirii în bazin (round-robin). Foarte faină găselniță! Au fost câte 3-4 concurenți pe culoare. Am ajuns cu greu, cu un minut mai târziu decât anul trecut, în 17 minute.
Învățăminte:

  • Tranziția către înot este cea mai confuză. De obicei despre ea sunt cele mai multe întrebări la WinterTri, chiar și după ședința tehnică. Lumea nu știe unde să își lase lucrurile pentru înot, cele uscate pentru după cursă, etc. Mergi după ședința tehnică și vizitează bazinul, trage de mânecă un voluntar și întreab-o. Atenție, nu toți voluntarii sunt la curent cu procedura. Nu te supăra pe ei, caută pe altcineva.
  • Eu mi-am pregătit lângă biclă un rucsăcel cu două compartimente: unul cu casca și ochelarii de înot și celălalt cu hainele de schimb, un mic prosop și niște teniși de schimb, fiindcă încălțările cu care am biciclit erau cei de la alergat, și vor fi plini de noroi. Dacă ai SPD-uri, atunci nu îți mai trebuie, fiindcă probabil nu se vor murdări/uda atît de tare. După ce termini cursa, vei sta în acele încălțări până la deschiderea zonei de tranziție. Până atunci nu poți să îți iei bicicleta. Am mai pus și o pungă mare de plastic pentru a pune încălțămintea și hainele murdare (ne-au dat și organizatorii una foarte bună).
  • Tranziția către înot decurge așa: îți lași bicla, îți dai jos casca și ochelarii, le agăți de biclă, îți iei rucsăcelul și fuga la bazin. Atenție că zona de tranziție este cu sens unic! Intri în clădirea bazinului, apoi în vestiarul unde te îndrumă voluntarii și ignori mizeria. Da, va fi mizerie. Noroiul acela din pădure ajunge acolo, în vestiare. Te dezbraci repede la slip, arunci toate lucrurile murdare în punga de plastic, scoți casca și ochelarii de înot, faci duș (da, nu fii nesimțit), îți pui casca și ochelarii, iei punga și rucsacul și intri lângă bazin, le predai unui voluntar care îți va pune o etichetă pe ele cu numărul tău, te duci la capătul bazinului unde ți se va aloca un culoar și gata.
  • Nu uita să te hidratezi, măcar în tranziție.
  • Nu fă prostia pe care am făcut-o eu, să tragi mai tare la înot decât poți, mai ales dacă ești începător ca mine. Este ușor să cazi în greșeala asta, fiindcă vii cu pulsul ridicat de la biclă, ești în priză, vrei să dobori totul, dar dacă nu ești bine antrenat, te vei tăia, va trebui să te oprești la capete și vei pierde mai mult. Ia-o ușor. Controlează-te, nu te lăsa „dus de val”.

Timpii mei sunt mai jos. Practic am câștigat 4 minute la biclă și am pierdut unul la înot față de anul trecut. Rezultă minus 3 minute și ambiția de a termina sub 1h20min la anul.

Alergare
5,5km
Tranziție Bicicletă
12km
Tranziție Înot
500m
Tranziție Total
29min 2min 27min 7min 17min 1min 1h23min

wintertri 2015 alergare7wintertri 2015 alergare10wintertri 2015 inot1
wintertri 2015 bicla3wintertri 2015 bicla5

Swim Smooth lansează un serviciu online de coaching pentru înot

Swim Smooth coaching service

Foarte mișto ideea. Utilă pentru orice nivel, de la începători ca noi, la înotători de elită și chiar antrenori. Și de la cine să vină această idee, dacă nu de la Swim Smooth? În acest weekend Paul, Adam, Annie și echipa Swim Smooth au lansat serviciul app.swimsmooth.com. Pagina de prezentare este curată, sexy, articolul de pe blog este impresionant, însă uitați-vă și voi și spuneți-mi ce lipsește? Ceva important pentru orice serviciu din ăsta SaaS.

V-ați prins? Așa e. Lipsește acel ceva care ar trebui să fie ”în fața” oricărui vizitator: acel ”încearcă-mă” sau ”free trial” care este esențial pentru orice serviciu SaaS. Este unealta de bază prin care atragi prospecți. Apoi îi contactezi obligatoriu și încerci să îi ajuți să utilizeze trial-ul cât mai eficient pentru a-i convinge subtil să devină clienți plătitori. Iar dacă nu reușești, atunci măcar să culegi feedback și să afli ce le lipsește, ce nu le-a plăcut, ce i-ar putea convinge să revină. Sper din toată inima, pentru binele lor, să corecteze cât de curând.

Bun venit Swim Smooth în lumea SaaS!

Swim Smooth e în România

Da, Adam Young și echipa Swim Smooth este la baza olimpică de la Izvorani. Ieri au anunțat pe blog parteneriatul cu ITU pentru a pregăti antrenorii și sportivii triatloniști de aiurea. Este o mare realizare pentru Paul Newsome, Adam Young și toți ceilalți antrenori inimoși de la Swim Smooth. De ce au ales România pentru primele cursuri din acest context? Habar n-am, dar sper ca în această primă clasă de la Izvorani să fie și câțiva antrenori români pentru a da mai departe stilul „swim smooth” de înot liber. În poza de pe blogul lor îl recunosc doar pe Ciprian Bălanescu:

level1-coaches-itu

Bun venit Swim Smooth în România!

Primul meu triatlon olimpic și ce am învățat din el

triatlonmamaia2014finishAu venit și fetele cu mine în weekend-ul trecut la Mamaia pentru primul meu triatlon olimpic (1500m înot, 40km bicicletă și 10km alergare) la Triathlon Challenge. Din păcate vremea nu era de plajă. Bătea un vânt crâncen, spulbera nisipul, iar marea era o bestie nervoasă care te mai și scuipa din când în când. Așa că fetele au rămas să se răsfețe în hotel.
Organizatorii au decis să mute proba de înot din mare în lacul Suitghiol. Chiar și sportivii de elită au fost cruțați de lupta cu bestia. La categoria „age group” de sâmbătă eram câțiva mai fricoși care încă speram că vom scăpa de înot de tot, fiindcă nici lacul nu era liniștit. N-a fost să fie.

Înot

M-am chinuit cumplit în cele două ture de cîte 750m. Am înotat între Todi Pruteanu și Mihai Petrov printre codași. Cred că mai erau vreo 5-6 în urma noastră din armata de 200 de participanți la proba olimpică. Nu știu ei cum s-au simțit, dar eu am fost foarte aproape să abandonez. După vreo 500m m-am panicat și la o lovitură mai puternică de picior m-a apucat un cârcel urât la laba piciorului. Mă uitam disperat la fata salvamar care stătea în picioare pe o placă și încercam să o strig să mă ajute. „Norocul” a fost că tocmai dinspre ea veneau valurile, am înghițit de cîteva ori, am renunțat, n-am mai strigat-o și mi-am dat seama că pot ignora cârcelul. Am mers mai departe știind că peste vreo 200m în apropierea startului este apa mică și pot să pun picioarele jos. Oricum nu am eu un kick grozav, dar după asta am înotat practic fără să dau din picioare. Bineînțeles că am plecat și în a doua tură. Cînd noi începeam a doua tură de înot, meseriașii erau deja pe biclă. Al 193-lea am ieșit din apă. Atunci am văzut că nu i-am dat start ceasului. La 3 triatloane am fost până acum și nici unul nu am reușit să-l cronometrez cum trebuie. Ba ratez tranzițiile, ba nu îi dau drumul când trebuie. Noroc că de data asta organizatorii au înregistrat toate detaliile, inclusiv tranzițiile. Am fost foarte dezamăgit de proba de înot. Speram la un rezultat de 40 de minute, hai 45, dar nu, am ajuns în 59. Trist.

Învățăminte de la înot:
Bazinul nu este suficient. Este clar că e nevoie de antrenament tipic pentru apă deschisă:
– exersați înotul în grup și obișnuiți-vă cu senzația de a fi atins/lovit de ceilalți sau să atingeți/loviți pe cineva de lângă voi. Reflexul începătorului este să se oprească și/sau să se panicheze. Tot în grup, obișnuiți-vă de valurile neregulate cauzate de ceilalți înotători, așa numitul efect de mașină de spălat.
– exersați vederea în ape involburate și urmărirea unui reper cum este o geamandură. Eu cred că am făcut un zig-zag teribil acum. Păcat că nu mi-am pornit ceasul. Cred că mi-ar fi arătat cel puțin 1800m în loc de 1500.
– exersați înotul cu valuri. Contează să capeți experiență cu valuri care vin din orice direcție. Din cauza lor poate să nu îți intre chestii simple cum este recuperarea mâinii deasupra apei (ți se agață pur și simplu în val) sau respirația. Trebuie să fii capabil să poți respira în orice parte și cu orice pattern, pentru a te putea adapta la direcția valurilor.

Biclă

M-am urcat pe biclă și am plecat foarte încrezător că voi recupera câteva poziții. De data asta am mers cu bicla mea, o hibridă făinuță, cam slăbuță comparativ cu „rachetele” pe care le-am văzut în concurs, însă oricum nu știu eu să mă dau pe cursieră, ca să nu mai vorbesc de bicla de contratimp. No hai să te văd, Zoli, cum îi întreci pe ăștia cu cursierele! Și am reușit. Nu foarte mulți, dar dacă mă uit doar la proba de biclă, 27 dintre concurenți au un timp mai slab ca mine. Sunt mândru de cum am avansat la biclă, deși am exersat doar în ultima lună la modul serios. Organizatorii au fost răi și au interzis drafting-ul la biclă, spunând că din cauza că au permis orice fel de biciclete și să nu ofere avantaje celor cu bicle mai slabe. Aiurea, probabil le-a fost teamă să lase începătorii să meargă în pluton din cauza posibilelor accidente. În plus, le-am demonstrat că la nivelul ăsta de „age group” sunt suficienți posesori de cursiere care nu știu să meargă cu ele. Am ajuns în 1:26, binișor pentru vântul ăla, mai ales că recordul meu pentru 40km este 1:22.

Învățăminte de la biclă:
– fiți atenți la regulamentul concursului pentru a ști din timp dacă este sau nu este voie să faci drafting.
– exersați cu vânt. Pentru mine, începător absolut la biclă, a fost o experiență teribilă să merg în vânt și cu rafale. Șoseaua Mamăii este în mare parte ferită de vânt de către hoteluri și pomi, însă în porțiunile mai deschise sau intersecții mă lua cîte o rafală laterală de simțeam că pleacă bicla de sub mine.

Alergare

Eram rupt deja când am ajuns la proba de alergare. Trecuseră totuși 2 ore și jumătate. Chiar și așa speram că voi putea să alerg în ritmul meu obișnuit, cu 5min/km. Vorba aia, mă fac pe mine 10km? La experiența mea? Prima buclă a mers cum a mers, am încetinit la a doua, dar apoi m-a lovit o stare din aia de oboseală cruntă, pe care nu am mai simțit-o decât la maraton. A trebuit să încetinesc și mai mult. Am mers un pic. Eram conștient că voi fi oricum departe de timpul de 3 ore și un sfert la care visam. Trebuia totuși să termin. Atunci m-au oprit arbitri la „penalty box” pentru că am întors mai devreme la bucla precedentă. Am încercat să le explic că era un alt participant care într-adevăr a întors cu 2m mai devreme, chiar în fața mea, însă se pare că ei au luat numărul meu din greșeală. Am stat cele 20 de secunde de penalizare pentru a nu risca să fiu descalificat. Adevărul e că oricum nu modifică cu nimic rezultatul final și oricum eram frânt de oboseală. Măcar m-am mai odihnit un pic.

Învățăminte de la alergare:
– antrenați-vă măcar de cîteva ori pentru întreaga durată estimată a concursului. Simulați un triatlon sau faceți duatlon cu alergare-biclă-alergare.
– degeaba sunteți experimentați la alergare, dacă proba asta vine după 2 ore de efort. Este cu totul altceva.

Având în vedere că de biclă m-am apucat de o lună, iar de înot de cca doi ani, sunt mândru de mine fiindcă am terminat și cred că la vârsta mea va trebui să îmi pun target-uri mai laxe: să nu fiu printre ultimii sau chiar să termin pur și simplu. Timpii mei au fost:

Înot
1500m
Tranziția 1 Bicicletă
40km
Tranziția 2 Alergare
10km
Total
59:29 3:17 1:25:55 2:06 1:08:23 3:39:06

Înot liber 2000m în 45 de minute

Sunt tare mândru de mine! Azi am înotat 2km pentru prima oară, iar la sfârșit nu îmi venea să cred ce arăta ceasul. 45 de minute înseamnă un ritm mediu de 2:15 pe suta de metri. Deși e mult mai bine decât visam vreodată, a fost în bazin acoperit și sunt convins că dacă mă arunci într-o probă de triatlon în apă deschisă cu câteva sute de oameni în jurul meu, atunci nu voi mai reuși timpul ăsta. Chiar și așa, sunt mândru fiindcă până acum ritmul meu mediu pe distanțe lungi era de 2:30/100m.

poorpostureCea mai importantă îmbunătățire în stilul meu de înot în ultimele luni a fost dată de postură și mijloc. Pe scurt, m-am apucat de ”plank”-uri și abdomene, cam cum scrie Susan la http://www.runnersworld.com/workouts/5-core-workouts-for-stronger-running. Da, ea vorbește pentru alergători, însă credeți-mă că pentru înot este și mai importantă postura și mijlocul, mai ales pentru noi cei care stăm foarte mult la birou. Dacă reușești să îți folosești mușchii mijlocului pentru a sta drept în apă, vei reduce foarte mult frecarea și implicit vei îmbunătăți viteza de înaintare folosind același efort. Apoi dacă reușești să strângi din fund, vei constata că picioarele îți vor sta mai drepte, mai apropiate și mai aproape de suprafață, îmbunătățind din nou alunecarea prin apă. Bineînțeles, dacă nu întinzi laba piciorului n-are nici un rost toată discuția asta! Nu trebuie să fii balerină, dar străduiește-te să întinzi labele alea. Dacă nu crezi cât este de important, fă un experiment: ia un pull-buoy între picioare și fă câteva ture fără să dai din picioare, dar cu labele întinse și cu control pe mijloc, apoi încearcă să ții labele piciorului la 90 de grade (ca la mersul pe jos) și vei simți imediat cum ți se scufundă picioarele departe de suprafața apei, indiferent de cât efort depui pe mijloc. Este atât de important!

Să nu uităm că pentru a crește viteza la înot, trebuie să 1) reducem frecarea și 2) să îmbunătățim propulsia (întâi cu mâinile, apoi cu picioarele), iar pentru noi muritorii, frecarea este problema cea mai mare, mai ales pentru că densitatea apei este de 800 de ori mai mare decât cea a aerului.

Vedeți detalii legate de postură și mijloc pentru înot la http://swimsmooth.com/core.html.

Triathlon Winter Challenge 2014

Cu o oră și 26 de minute am ajuns cum mi-am propus, sub 1:30 la WinterTri din Izvorani. S-a alergat 5,5km, biciclit 12 și înotat 500m. Alergarea prin pădure pe un drum forestier destul de noroios, bicla pe un asfalt vechi plin de gropi (organizatorii ne-au avertizat să mergem cu mtb-uri) iar înotul în bazinul olimpic acoperit. Deși am făcut mai multe simulări de triatlon pe distanțele astea cu câteva săptămâni înainte cu rezultate în jurul 1:20, știam că nu voi putea repeta acolo. Am tras cât am putut, dar la biclă am mers cu o troacă de DHS câștigată de Dorina în 2008 la un cros al Petrom. Pe lângă faptul că e prea mică pentru mine, a început să se dezmembreze pe traseu. Nimic grav, doar că a trebuit să dezșurubez un ochi de pisică care zdrăngănea de mă scotea din sărite. Am încercat eu să mă țin după cei care mă depășeau dar nu rezistam mai mult de câteva sute de metri. Iar la înot este veșnica problemă de la triatlon cu valurile și disconfortul creat de cei pe care încerci să îi depășești. Orice depășire a celor obosiți pe culoarul meu și care ba mergeau bras ba o lălăiau pe spate, însemna o mărire de ritm care mă tăia, trebuind să mă opresc aproape la fiecare lungime de bazin. E clar, nu am suficientă experiență nici la biclă nici la înot. Una peste alta, e un rezultat onorabil pentru mine să ajung pe locul 170 și ceva din 250 (conform listelor preliminare de la http://smartatletic.ro/wintertri/rezultate-2/).

Timpii mei sunt mai jos, deși sunt aproximativi, fiindcă degeaba mi-am luat eu ceas bengos de triatloniști, din lipsă de experiență am apăsat târziu pe butoane la toate tranzițiile, inclusiv la finish.

Alergare
5,5km
Tranziție Bicicletă
12km
Tranziție Înot
500m
Tranziție Total
29min 2min 31min 7min 16min 1min 1h26min

Mai jos sunt câteva poze de la Marius Tudosie și Zoltán Márton. Da, a fost și colegul Todi Pruteanu (în poza a treia), la categoria super grea. A ajuns în 1h42min. Bravo Todi!

Zoli în tranziția de la alergare la biclăZoli pe biclăTodi pe biclă

Am descoperit un nou sport în Austria, schiul fond

De data asta am făcut bine că nu am rămas în țară pentru schi, fiindcă la noi e cam subțire spre zero zăpada pe pârtii cu căldura asta. Am mers în regiunea Schladming de sub Dachstein în Austria, mai precis în Ramsau, chiar la poalele Dachstein-ului. Am ales Ramsau fiindcă era mult mai ieftin decât în Schladming sau Rohrmoos.

A fost cald și acolo, însă zăpada se acumulase serios și avea de unde să se topească. Cu 6-8 grade ziua, era ca schiatul primăvara, dimineața era totul bocnă, iar la prânz se fleșcăia totul. Așa că ne-am adaptat: trezirea devreme, urcat cu prima gondolă, schiat până la prânz și gata. Apoi mergeam la alte activități. Bazin sau sanie.

La sanie în RamsauLa sanie în Ramsau

Dar săniușul este dus la extrem la ăștia. În Ramsau puteai urca cu autobuzul cu regim de skibus (adică gratis dacă aveai skipass) de la cca 1000m până la 1700m lângă stația de plecare a cabinei de pe Dachstein, cea care urcă în creastă la 3000m. 700m de coborâre în altitiudine cu sania este, credeți-mă, foarte tare. Prima reacție pe care o ai când ajungi jos este „mai vreau odată” sau „când pleacă următorul autobuz?”.

După câteva zile de hoinărit, am văzut o grămadă de oameni de tot felul (începători la avansați) pe rutele de schi fond. Habar n-aveam că Ramsau este un mic paradis de schi fond, deși am ajuns chiar când era o etapă de cupă mondială. Așa am decis să încerc și eu. M-am uitat la cele patru filmulețe ale lui Jeff:

,

mi-am luat inima în dinți, am închiriat echipament și am ieșit pe una din rutele ușoare de schi fond din cele 220km perfect preparate din Ramsau. Schiul fond este o combinație de alergare și drumeție de iarnă. Foarte, foarte mișto. A doua zi am luat și fetele:

Schi fond în Ramsau

Le-a plăcut atât de mult încât îmi spuneau că ele de acum așa vor să schieze.

Eu nu știu unde îl voi practica, dar e clar că mai vreau. Păcat că în România nu e foarte popular acest sport. Sau greșesc? Câteva învățăminte pentru începători:

  • îmbrăcați-vă subțire; am regretat că nu mi-am luat echipamentul de iarnă pentru alergat – ar fi fost perfect.
  • plus ochelari de soare, căciulă, mănuși.
  • dacă știți schi alpin și/sau patinaj, atunci va fi foarte ușor să prindeți mișcările.
  • luați-vă apă cu voi sau zama preferată pentru hidratare – veți avea nevoie.
  • și da, se poate merge și încet, cu pauze, distrați-vă!

Echipa Microsoft la Triathlon Challenge Mamaia 2013

În lipsa vedetelor, ne-am prezentat trei începători la Triathlon Challenge Mamaia 2013 din weekend-ul trecut, toți la primul nostru triatlon:

Adrian Ionescu supersprint (400m înot + 12km biclă + 2,5km alergare) 0h53min
Mihai Sbîrcea supersprint (400m înot + 12km biclă + 2,5km alergare) 1h08min
Zoli Herczeg sprint (750m înot + 18km biclă + 5km alergare) 1h36min

Adi a obținut locul doi la categoria Company Tri. Bravo Adi!

Personal am fost un pic dezamăgit fiindcă îmi doream să ajung sub 1:30, însă lipsa de experiență și-a spus cuvântul. M-am sufocat la înot, eram panicat, înghițeam din 5 în 5 metri și trebuia să tușesc de fiecare dată. Degeaba am exersat în mare cu valuri, fiindcă lacul cu apă dulce este cu totul altceva. Apoi mă tot încurcam în ceilalți înotători. A fost dezastru. Mi-au trebuit vreo 300m să reușesc să mă relaxez cât de cât, dar a fost prea târziu. Când am ieșit din apă și m-am uitat în urmă, mai erau maxim zece concurenți în urma mea din cei două sute de la sprint. Media de peste 3 minute pe suta de metri a fost dezamăgitoare.
Apoi am petrecut mult prea mult la tranziția spre biclă, 7 minute. Am plecat fără numărul de concurs. M-am întors după el. De râsul lumii. Măcar acum știu cum se face.
Am tras cât am putut la biclă și alergare. Deși eram doar pentru a doua oară pe o cursieră, am mers cu o medie de 29,2km/h. Mi-a plăcut. Ah, era să uit, mi s-a stricat bicla chiar înainte de cursă. I-a sărit cablul de la schimbătorul spate, așa că nu puteam să schimb de pe pinionul mic. Noroc că cei de la Felt Bicycles care erau în zona de expo mi-au reparat-o pe loc. Mulțumesc, dragi prieteni!

Timpii mei au fost așa:

înot 750m tranziție biclă 18km tranziție alergare 5km total
26min 7min 36min 2min 25min 1h36min

Mai jos sunt câteva poze de la organizatori cu Adrian Ionescu la sosire și Ciprian Bălănescu (da, campionul național) la premiere:

Adrian Ionescucastigatori @trichallenge2013

Update cu Adrian Ionescu la tranziția spre biclă, Mihai și cu mine la sosire:

Adrian IonescuMihai SbirceaZoli Herczeg

Todi și Manu la Ironman 70.3 Zell am See

http://ironmansalzburg.com/Todi și Manu au terminat azi cu personal best triatlonul Half Ironman din Salzburgerland. Stați liniștiți, sunt tot de „categorie grea”, amândoi.
Todi a terminat în 7:14, iar Manu în 7:37 distanța de 70,3 mile împărțite în 1,9km înot, 90km biclă și 21,1km alergare.

Bravo!

PS: m-am înscris și eu la primul meu triatlon la challenge-ul din Mamaia din weekendul viitor. Ușurel, la proba de sprint.