No Stress Triathlon Mogoșoaia 2015

E prima oară când particip la un concurs No Stress. Organizatorii au fost la înălțime, iar locația superbă. Dacă vă gândiți să încercați primul vostru triatlon, alegeți unul din evenimentele http://www.nostresstriathlon.ro/. Sâmbăta trecută la Mogoșoaia am ales distanța scurtă (sprint) și m-am simțit foarte bine. Spuneam în februarie după WinterTri că îmi doresc să scad sub 1h20min, ei bine am reușit, la limită, cu 7 secunde.
Evenimentul a fost parte din Romanian Cross Triathlon Series 2015, ceea ce a adus acolo toți sportivii români de elită și vreo 500 de amatori. Ciprian Bălănescu, campionul național a câștigat bineînțeles proba olimpică, iar Alex Diaconu proba de sprint. FRTRI este o federație tânără (cred că au maxim 3 ani), însă foarte activă, care reușește să popularizeze un sport dificil și aduce anual elita triatlonul european la Mamaia. M-am întâlnit și cu Florentina Merscic, arbitră FRTRI, și antrenoare pasionată de înot. Este unul din puținii antrenori din România adepți ai metodei SwimSmooth. Am văzut-o lucrând mult timp cu câțiva amatori la bazinul la care obișnuiam să merg până nu demult. Unul dintre ei a ajuns în 2 ani de la stadiul de topor la 1min45s/100m pe distanțe mari, apoi, în următorul an, a ajuns la 1min35s/100m. O găsiți pe Facebook la Înoată corect cu Flori.

Înot 500m. Geamandurile poate erau puse pentru 500m, dar mie ceasul mi-a măsurat 680m efectivi. Da, dacă nu te bagi în mijlocul “mașinii de spălat” de la start, împreună cu meseriașii, atunci pierzi vreo 50m plecând la urmă. Apoi mai pierzi cu ieșitul din apă, cu zigzagul fiindcă nu înoți drept și încă ceva fiindcă te lovești de alții. Și da, GPS-ul are și el erorile lui. Mi-au trebuit vreo 200m ca să îmi intru în ritm. Data viitoare mă voi arunca în apă cu 10 minute înainte de start ca să bag vreo 100m de încălzire. Deși în luna asta am coborât pentru prima oară sub 2min/100m pe distanța de 500m în bazin, bineînțeles că nu am putut să reproduc în lac. Am ieșit din apă după 19min și un pic, pe locul 81 din 139. Nu e rău, fiindcă alte dăți eram printre ultimii. Tranziția către biclă a mers brici. De data asta am ieșit din tranziție după 3 minute și jumătate. Nici asta nu e rău, fiindcă obișnuiam să pierd peste 7 minute aici. Ah, era să uit, lacul Mogoșoaia este mizerabil. Pregătiți-vă sufletește și nu vă panicați cu plantele de tot felul pe care le agățați.

Bicicletă 13km. Organizatorii au modificat un pic traseul și a devenit de 12km și ceva, dar a rămas foarte interesant, cam o treime asfalt și restul drum de țară în mare parte de pământ, pe lângă pădure și lac. Am lăsat gumele cu crampoane pe hibrida mea, le-am umflat la minim și bagă tăticu. Am depășit frumușel, însă de data asta au fost și câțiva meseriași care m-au luat pe macadam. Am încercat eu să mă țin după ei, dar degeaba, mai am de învățat. Am ajuns bine, în 30 de minute, pe locul 42 din 139 la proba asta. Am pierdut doar un minut în tranziția spre alergare.

Alergare 5km. Era cam prea cald pentru gustul meu la ora aia și am fost cam deprimat prima tură, deși traseul prin parc este superb. M-am uitat la timp și mi-am dat seama că dacă trag un pic mai tare, atunci voi reuși să ajung sub 1h20min. Parcă am prins aripi. Hihaaa! 1:19:53, locul 52 din cei 139 de la proba de sprint. Este primul triatlon în care mă clasez în prima jumătate. Timpii pe probe sunt mai jos:

Înot 500m Tranziție Bicicletă 13km Tranziție Alergare 5km Total
19min 3,5min 30min 1min 26min 1h19min53s

triatlon No Stress Mogosoaia

PS: din Teamnet a mai participat Monica Georgescu, care a ajuns în 1h39min.

Free trial pentru aplicația Swim Smooth

Swim Smooth free trialSpuneam aiciSwim Smooth a lansat un serviciu online de coaching pentru înot liber (crawl) și mai spuneam că le lipsea trial-ul. Ei bine, le-a venit mintea la cap și au actualizat aplicația. Acum include și un trial gratuit de 48 de ore. Puteți încerca și voi să vedeți cum e. Sper că nu mai trebuie să repet importanța free trial în orice aplicație de tip SaaS.

Dacă ați cumpărat deja de la ei cartea “Swim Smooth – the complete coaching system for swimmers and triathletes” și DVD-ul ”Catch Masterclass”, atunci veți fi dezamăgiți la prima răsfoire a conținutului din aplicație. Da, veți regăsi tot ce este în carte și pe DVD. Este drept că în aplicație sunt mai multe chestii, probabil încă pe atâta, decorate cu planuri de antrenament, similare cu cele de la http://swimtypes.com/guides.html, însă pentru fanii care au deja aceste materiale va fi o dilemă să se aboneze la aplicație. Până să scoată trial-ul nici nu m-a interesat, fiindcă bănuiam că este o oarecare suprapunere cu materialele cumpărate deja. Odată apărut trial-ul, mi-a plăcut atât de mult aplicația încât m-am abonat. De cele mai multe ori o folosesc pe telefon, în trafic, în drum spre și dinspre bazin. E mult conținut video în aplicație și rămâne de văzut dacă îmi dă planul de date peste cap. Dacă da, va trebui să mă abțin de la video-uri în afara Wi-Fi. Aplicația este web și se adaptează frumos la orice ecran, PC, tabletă sau telefon. Update: căutarea este, cred, cea mai faină chestie în aplicația asta.

Vă recomand și vouă să vă faceți un cont de trial și să alocați câteva ore pentru a vă juca cu el. Abonamentul lunar este de $19,19 și e fără commitment, adică se poate încheia oricând.

Dacă nu știți deloc să înotați în stilul liber, atunci aplicația nu e pentru voi, deși au promis că în viitor vor include lecții și pentru voi. Până atunci vă recomand DVD-ul ”Learn to swim freestyle”.

Planul de antrenament pentru semimaratonul Bucureștiului din 17 mai 2015

logo_pbihm_2015Peste 10 săptămâni va avea loc semimaratonul Bucureștiului. Asta înseamnă că trebuie să ne apucăm de treabă! Am adaptat mai jos un plan de antrenament pentru muritori, foarte bun și pentru cei care încearcă pentru prima oară această distanță. Planul este inspirat din FIRST Half Marathon Training Plan și este compus din trei alergări pe săptămână:

  1. Intervale, adică alergări cu viteză mai mare decât cea planificată pentru cursă, dar pe distanțe scurte, în mod repetat, cu jogging ușor între ele. De exemplu, în tabelul de mai jos 4×400 înseamnă 400m rapid, apoi jogging, apoi din nou 400m rapid și tot așa, de 4 ori. Distanțele din tabel sunt multipli de 400m, pentru a le putea măsura ușor pe stadion, pe pistă de atletism, dar puteți să vă adaptați pentru cartierul sau parcul preferat, iar distanțele nu trebuie să fie precise. Intervalele vă vor obișnui organismul cu viteze mai mari decât sunteți obișnuiți să susțineți pe distanțe mari.
  2. Tempo-uri, adică alergări cu viteză constantă, apropiată de cea de la cursă. Tempo-urile vă vor obișnui să mențineți ritmul planificat.
  3. Long run-uri, adică alergări mai lente decât cursa, dar pe distanțe mari. Aceste distanțe vor crește treptat, până aproape de distanța de la cursă, pentru a vă obișnui corpul cu efortul de lungă durată.

Citiți articolul de la linkul de mai sus, alegeți-vă viteza corectă și dați-i bătaie.

Prima săptămână are un tempo de 5km și un long run de 10km. Asta înseamnă că dacă nu ați alergat niciodată atât, probabil nu veți ști ce viteză să vă alegeți. Luați-o încet. Primul target ar trebui să terminați un semimaraton. Nu contează în cât timp. Limita de timp pentru semimaratonul Bucureștiului este de 3 ore (după asta se dă drumul la mașini și nu se mai cronometrează). Asta înseamnă că dacă vă opriți la toate cele 8 puncte de apă și refreshment câte un minut, veți putea alerga cu un ritm de 8 minute pe km, ceea ce este super, super lent. Este practic un mers rapid. Acum faceți o încercare pe distanța de 5km și cronometrați-vă. Veți vedea că puteți mult mai bine decât 8 minute pe km. Ei bine, pentru 10km va trebui să alergați mai încet. După orice long run, ar trebui să vă simțiți atât de bine, încât să mai puteți continua. Nu ezitați să vă opriți ori de câte ori simțiți nevoia. Oricum la cursă vă veți opri la fiecare 2,5km. Hidratați-vă, dar nu exagerați. După ce v-ați cronometrat în prima săptămână pe 5 și pe 10km, veți putea să vă adaptați planul corespunzător. Va merita. Satisfacția terminării unui semimaraton este superbă!

Personal mi-am planificat să ajung puțin sub 2 ore. Ar trebui să fie lejer, nu-i așa?

Triathlon Winter Challenge 2015

Sunt mândru de mine! Mi-am îmbunătățit cu 3 minute rezultatul de anul trecut la WinterTri din Izvorani și am ajuns într-o oră și 23 de minute, în mare datorită probei de biclă. A fost la fel la alergare, mult mai bine la biclă și mai rău la înot. Dar să le luăm pe rând.

Alergare 5,5km. Pentru mine a fost totul predictibil la proba asta. Știam că va fi noroi, știam că un tempo de 5:30/km este mult mai greu de ținut în pădure decât pe asfalt, dar am alergat conform planului. Am depășit vreo 20 de alergători care probabil au plecat prea tare și au cedat pe parcurs. Am ajuns ca anul trecut, în 29 minute.
Învățăminte:

  • Este destul de greu de depășit prin noroaiele alea, însă merită să o faci, ca să îți păstrezi tempo-ul planificat.
  • Cred că efortul resimțit prin pădure și noroi este cam cu 30 de secunde pe kilometru mai intens decît pe asfalt. Dacă îți planifici să alergi cu 5:30/km, vei resimți un efort similar cu 5:00/km.
  • Tranziția către biclă este una simplă, însă învață să îți pui repede casca și ochelarii, să îți încalți SPD-urile dacă ai, să îți muți numărul de alergare pe spate, să îți iei bicla și fuga până la ieșirea din tranziție.

Bicicletă 12km. Dacă anul trecut am mers cu o gioarsă, anul ăsta am fost cu o hibridă cross-country Felt și am zburat cu ea pe traseul ăla. Organizatorii au interzis biclele de șosea și ciclocros. Au acceptat doar MTB-uri și bicle cross-country. Nu sunt eu un super meseriaș în ale ciclismului, dar m-am simțit foarte bine. Cu traseul fiind două treimi asfalt, unde se putea mâna la maxim și o treime gropi și bălți, dar dur, fără noroi, practic au fost avantajați cei care și-au pregătit bicla pentru viteză. Știind asta, mi-am dat jos anvelopele cu crampoane și mi-am pus cele de trekking, mai netede pe mijloc. Mai e un motiv pentru care mi-am dat jos crampoanele: hibrida asta are un cadru nu foarte generos și nu permite anvelope cu balonul mare, așa că eu folosesc niște gume cu crampoane de ciclocross de 33mm (Vittoria Cross XL Pro) și mi-a fost frică să nu zică cineva că am biclă de ciclocros și să mă descalifice, mai ales că aveam și coarnele de triatlon montate pe ghidon. Așa că mi-am pus gumele de trekking (Vittoria Adventure Trail), le-am umflat bine, am blocat furca și dă-i bătaie. Am depășit din nou vreo 20 de concurenți și am ajuns cu 4 minute mai devreme ca anul trecut, în 27 minute.
Învățăminte:

  • Fă o recunoaștere a traseului înainte de cursă, fiindcă s-ar putea să nu fie atît de nasol precum vor organizatorii să îți sugereze. Până la urmă ei vor doar să ne protejeze, mai ales pe cei începători. De obicei este timp suficient chiar și în dimineața cursei, înainte să lași bicla în zona de tranziție.
  • Fiți atenți la indicațiile voluntarilor din intersecții. Eu era să ratez un viraj fiindcă eram prea concentrat să „trag”. Am frânat brusc, am derapat nițel, dar pînă la urmă a ieșit bine.
  • Pentru distanța asta scurtă, nu e nevoie de pantaloni cu inserție. Mai bine îți iei slipul de înot de la început. În weekend-ul ăsta a fost destul de cald, peste 10 grade, însă parcă nu mă simțeam suficient de viteaz să mă dezbrac de colanți și jachetă. Am văzut totuși câțiva meseriași în costum de triatlon, dar cred că dacă citești asta, probabil nu ești atât de meseriaș nici tu.
  • Mergi dimineața devreme acolo în ziua cursei, fiindcă parcările din interiorul bazei se vor umple repede și oricum ai chestii de făcut, cum sunt recunoașterea traseului de biclă, ședința tehnică și vizitarea bazinului. Pe traseul de alergare nu are rost să intri, fiindcă te umpli de noroi degeaba.
  • Mergi la ședința tehnică, obligatoriu! Organizatorii pot schimba unele lucruri în ultimul moment și e nasol să le afli în timp ce ești deja în cursă.

Înot 500m. Cei care m-ați urmărit în ultimii ani, știți că asta e proba mea cea mai dezamăgitoare. Mărturisesc că nici nu mă așteptam la cine știe ce, însă îmi doream măcar să reproduc ceea ce am obținut la antrenamente, adică 12 minute. Dar nu, la cât de bine m-am simțit la alergare și biclă, m-am lăcomit și am zis să trag un pic mai mult și la înot. Mare greșeală! M-am tăiat, m-am panicat, m-a apucat din nou un cârcel la picior, a trebuit să mă opresc la capete la fiecare tură. A fost vai de capul meu. Păcat, fiindcă de data asta nu a fost deloc înghesuială pe culoare. Au fost 4 starturi separate la intervale de 45 de minute, iar alocarea pe culoare a fost în ordinea sosirii în bazin (round-robin). Foarte faină găselniță! Au fost câte 3-4 concurenți pe culoare. Am ajuns cu greu, cu un minut mai târziu decât anul trecut, în 17 minute.
Învățăminte:

  • Tranziția către înot este cea mai confuză. De obicei despre ea sunt cele mai multe întrebări la WinterTri, chiar și după ședința tehnică. Lumea nu știe unde să își lase lucrurile pentru înot, cele uscate pentru după cursă, etc. Mergi după ședința tehnică și vizitează bazinul, trage de mânecă un voluntar și întreab-o. Atenție, nu toți voluntarii sunt la curent cu procedura. Nu te supăra pe ei, caută pe altcineva.
  • Eu mi-am pregătit lângă biclă un rucsăcel cu două compartimente: unul cu casca și ochelarii de înot și celălalt cu hainele de schimb, un mic prosop și niște teniși de schimb, fiindcă încălțările cu care am biciclit erau cei de la alergat, și vor fi plini de noroi. Dacă ai SPD-uri, atunci nu îți mai trebuie, fiindcă probabil nu se vor murdări/uda atît de tare. După ce termini cursa, vei sta în acele încălțări până la deschiderea zonei de tranziție. Până atunci nu poți să îți iei bicicleta. Am mai pus și o pungă mare de plastic pentru a pune încălțămintea și hainele murdare (ne-au dat și organizatorii una foarte bună).
  • Tranziția către înot decurge așa: îți lași bicla, îți dai jos casca și ochelarii, le agăți de biclă, îți iei rucsăcelul și fuga la bazin. Atenție că zona de tranziție este cu sens unic! Intri în clădirea bazinului, apoi în vestiarul unde te îndrumă voluntarii și ignori mizeria. Da, va fi mizerie. Noroiul acela din pădure ajunge acolo, în vestiare. Te dezbraci repede la slip, arunci toate lucrurile murdare în punga de plastic, scoți casca și ochelarii de înot, faci duș (da, nu fii nesimțit), îți pui casca și ochelarii, iei punga și rucsacul și intri lângă bazin, le predai unui voluntar care îți va pune o etichetă pe ele cu numărul tău, te duci la capătul bazinului unde ți se va aloca un culoar și gata.
  • Nu uita să te hidratezi, măcar în tranziție.
  • Nu fă prostia pe care am făcut-o eu, să tragi mai tare la înot decât poți, mai ales dacă ești începător ca mine. Este ușor să cazi în greșeala asta, fiindcă vii cu pulsul ridicat de la biclă, ești în priză, vrei să dobori totul, dar dacă nu ești bine antrenat, te vei tăia, va trebui să te oprești la capete și vei pierde mai mult. Ia-o ușor. Controlează-te, nu te lăsa „dus de val”.

Timpii mei sunt mai jos. Practic am câștigat 4 minute la biclă și am pierdut unul la înot față de anul trecut. Rezultă minus 3 minute și ambiția de a termina sub 1h20min la anul.

Alergare
5,5km
Tranziție Bicicletă
12km
Tranziție Înot
500m
Tranziție Total
29min 2min 27min 7min 17min 1min 1h23min

wintertri 2015 alergare7wintertri 2015 alergare10wintertri 2015 inot1
wintertri 2015 bicla3wintertri 2015 bicla5

Schi la Straja, review de familist

A venit din nou timpul să dăm o șansă turismului local de iarnă. După câțiva ani de Austria, s-a nimerit să alternăm un an afară cu un an în țară. Acum doi ani am fost în Poiană, apoi în Schladming, iar acum la Straja. Varianta scurtă a acestui articol e că Straja este frumoasă, pârtiile superbe, iar la costuri este foarte avantajoasă. Deși s-a născut haotic acum câteva zeci de ani prin construcții mai degrabă jalnice, în 2002 a fost declarată stațiune. Nu este, și probabil nu va dori să devină niciodată o stațiune de top, însă acum, spre deosebire de anii ‘90, puteți găsi cazare civilizată de 3 sau chiar 4 stele. Merită toată atenția!

Recunosc că am fi vrut să mergem afară și acum, dar niște achiziții mai consistente ne-au dezechilibrat cashflow-ul. Apoi mai e și dependența de vacanța copiilor, care ne-a desincronizat de plecarea prietenilor. Cei care aveți copii școlari, înțelegeți ce spun. Am auzit că nemții își pun vacanțele de iarnă decalate pentru a avea loc în stațiunile montane. Să nu ne facem iluzii. Românul nu este încă atât de mare iubitor de schi, așa că haideți cu toții la grămadă, în aceeași săptămână. Așa s-a nimerit să rezervăm la Straja, în munții Vâlcan, județul Hunedoara, un loc care îmi este drag fiindcă acolo am învățat să schiez. Dar haideți să o luăm pe rând.

Rezervarea. Fanii de booking.com vor fi dezamăgiți fiindcă sunt doar 8 pensiuni din Straja înscrise pe site, doar 4 au locația declarată pe hartă și nici măcar alea nu sunt precise. Se pare că proprietarii de pensiuni din Straja au o preferință către turistinfo.ro, unde sunt vreo 70. Din păcate de pe turistinfo.ro poți doar să te informezi, pentru rezervare trebuie să suni sau să folosești formularul ăla idiot și să aștepți. Fiind vacanța copiilor, am găsit cu greu o cameră, sunând practic din pensiune în pensiune.

Drumul. Din București vă trebuie 6 ore pentru a parcurge cei 380km până în Lupeni, pe valea Jiului de Vest, aproape de Petroșani. Drumul prin Tg Jiu duce prin defileul Jiului, un segment veșnic în lucru, pe care nu l-am prins niciodată asfaltat ca lumea, de când mă știu. Undeva pe la Bumbești vă așteaptă un indicator de drum în lucru pe care scrie 32km. Da, pregătiți-vă să încetiniți la 20km/h din 3 în 300m. Varianta de pe valea Lotrului este superbă dar foarte riscantă iarna, fiindcă pasul dintre Transalpina și Petroșani este de peste 1600m și nu știi niciodată cum e vremea sau câtă zăpadă e. Varianta prin Sibiu-Simeria pe autostradă pare să fie cea mai sigură, deși este cu cca 60km mai lungă.

Accesul. Odată ajunși în Lupeni (750m), aveți două posibilități de a urca în stațiunea Straja aflată la cca 1370m altitudine: cu gondola sau cu mașina. Chiar dacă urcați cu mașina, lăsați-o în parcările de la intrarea în stațiune (3lei/zi), fiindcă mai sus nu aveți ce căuta fără 4×4. Este abrupt, este gheață acoperită cu zăpadă, este îngust și este foarte periculos. Veți vedea că toți circulă pe același drum îngust. Săniile, schiorii și trecătorii trebuie să sară ca potârnichile pe malul de zăpadă de fiecare dată când trece câte o mașină. Se claxonează de la distanță, fiindcă cu greu mai pornește mașina în panta aia dacă se oprește. Dacă pensiunea la care sunteți cazați nu are un 4×4 să vă ia din parcare, atunci veți găsi cu siguranță doritori să vă transporte cu bagaje cu tot în stațiune. Nici nu apucați să vă dați jos din mașină că vor fi acolo. În poza de mai jos se vede drumul principal din stațiune, în curba de la capătul de jos este stația gondolei, iar în zare se vede Retezatul.

Straja

Stațiunea. Straja e împărțită în trei grupuri de vile/cabane/pensiuni:

  • grupul principal de 100+ vile, din care probabil cea mai reprezentativă și mai veche cabană este Montana, chiar la intrarea în stațiune, la capătul gondolei și la baza teleschiului nr 3. Siteul lor este http://skistraja.ro/ și tot ei administrează 5 instalații de cablu, practic cele mai importante. În studenție în anii ’90 când veneam la Straja, Montana era de top, dar și noi aveam alte pretenții.
  • grupul Platoul Soarelui de vreo șapte vile din care cea mai reprezentativă este bineînțeles http://platoulsoarelui.ro/. Ei administrează instalațiile de o parte și de alta a pârtiei de începători Platoul Soarelui.
  • grupul de sus de vreo 20 de vile din care cea mai importantă este Cabana Edelweiss de la baza teleschiului nr 2. În grupul ăsta se află și vechea cabană Straja, pentru cei care vor ceva rustic.

Straja

În stațiune nu este gaz, iar încălzirea este cu lemne. Cei care fumegă mai gălbui pe hornuri probabil ard cărbuni. Pe vremuri, când cred că huila din Lupeni era mai din belșug în termocentrale, se consuma curent electric în draci pentru orice, inclusiv încălzire. Sau poate atunci era curentul pe nașpa? Nu știu, dar parcă acum nu se vede risipa din anii ‘90.
Apa este în continuare extrem de prețioasă la Straja. Stațiunea este practic pe o coamă de munte și nu are izvoare naturale. S-au construit două lacuri de acumulare mai sus, unul pentru pârtii și unul pentru stațiune (în poza de mai sus se vede unul dintre lacuri), însă din câte ne spuneau gazdele, sunt probleme în perioadele de vârf de consum, iar pensiunile care nu au rezerve proprii, suferă în continuare. Gândiți-vă bine când lăsați apa să curgă degeaba la robinet, fiindcă acum 20 de ani turiștii nici nu visau să aibă apă curentă acolo.
Stațiunea a crescut frumos, sunt mai multe instalații, se amenajează pârtiile, sunt mai multe servicii, mini market-uri, bazaruri, baruri, pizzerii, inchirietorii, chiar nu te mai simți pierdut în creierii munților cum era pe vremuri.
Pentru cei care rezonează la lăcașuri de cult, Schitul Straja le oferă un pic de liniște, departe de zgomotul stațiunii. Accesul se face prin tunelul pictat de alături.

Cazarea. Vila Best View, unde am locuit, nu e deloc reprezentativă pentru Straja, fiindcă aproape totul este perfect. Fabian și familia lui ne-au tratat, ei bine, ca pe familia lui. Vila nu este încă stelată fiindcă abia au deschis în acest sezon, însă vor obține lejer 4 stele. Nu au încă nici site, dar vila este descrisă la http://www.turistinfo.ro/straja/cazare-straja/vila_best_view-c95504.html. Recomand să încercați hot tub-ul de la mansardă. E 100 lei/h însă merită fiecare bănuț. Să tot schiezi așa! Cu un pahar de șampanie în jacuzzi și geamurile deschise larg să simți aerul aspru al muntelui.
Mâncarea este surpinzător de bună, barul bine echipat, iar bufetul de la micul dejun este așa cum trebuie să fie. Nu ezitați să cereți și chestii care nu sunt în meniu sau la bar. În debaraua aia de sub scară sunt tot felul de surprize. Ar fi fost și culmea să nu aibă o pălincă, nu-i așa? Ia uitați cum arată un grătar de porc cu cartofi copți și o tochitură, ambele la prețuri foarte ok:

grătar de porctochitură

Fabian pare să aibă un business de electrice, așa că veți vedea tot felul de chestii pe care le vezi doar în marile hoteluri: detectoare, camere, sprinklere, wi-fi, deși n-am înțeles de ce a ales să pună prize de UK cu adaptoare… poate a rămas cu niște stocuri. Singura alegere greșită este dulapul pentru clăpari de la intrare, fiindcă nu se usucă nimic acolo și nici nu e loc suficient. Wi-fi-ul nu credeam să fie atât de important, fiindcă ziceam că vom avea telefoanele cu noi, toate cu planuri de date generoase și eram foarte aproape de antenele operatorilor. Ei bine, deși puteai să dai cu piatra în antenele alea de aproape ce erau, mergea netul ca porcul și pe Orange și pe Vodafone. Noroc cu wi-fi-ul de la vilă.

Închirierea. Da, este o mare realizare pentru Straja că sunt mai multe centre de închirieri de schiuri, snowboard și săniuțe. Poate mulți dintre cititori nu înțeleg, dar cei care au fost pe acolo acum 20 de ani, cu siguranță îmi dau dreptate. Nu am căutat cine știe ce rachete de schiuri, dar am găsit unele corecte. 25lei/zi schiuri+clăpari și 10lei/zi sania.

Instalațiile (update dec2018: au instalat telescaune noi și au cartelă unificată; vedeți http://www.skistraja.ro/). Sunt trei operatori de instalații la Straja și nu, nu sunt integrați. Plata se face separat la fiecare operator. Pare să fie mai rău ca la Sinaia, dar haideți să vă explic care e realitatea și cum vă puteți descurca:

  1. Gondola Lupeni-Straja și scaunul de pe vârful Straja sunt operate de, habar n-am cum se numesc, și nici nu ne interesează, decât dacă alegeți gondola la venire și la plecare. Vasăzică gondola nu este pentru schi, este exclusiv pentru acces. Au trecut vremurile alea când era zăpada atât de mare încât să se poată schia până jos în Lupeni. Apoi scaunul de pe vârful Straja nu funcționează. Am întrebat pe acolo și mi s-a spus că a mers cândva, dar sunt probleme, bla-bla. Practic nimeni nu știe. Uitați de scaunul acela. Arată bine în poză și atât:
    Telescaunul Straja
    De fapt, în Straja se pot folosi pentru schi doar teleschiurile de mai jos. Pregătiți-vă fundurile!
  2. Instalațiile Comexim R sunt în număr de 5 și includ teleschiurile vechi de tip ciupercă cu numerele 1, 2 și 3, la care s-a adăugat teleschiul nr 5 de tip T de pe vârful Mutu (1722m) și teleschiul nr 4, de sub partea superioară a telegondolei. Prețurile sunt afișate la http://skistraja.ro/teleschi.html. Orientativ, vă costă cca 4 lei/urcare, dar vă recomand skipass pe zile la aceste 5 instalații dacă sunteți intermediari/avansați (380lei/5zile), iar dacă aveți începători în familie, atunci luați-le puncte și aici și la instalațiile de mai jos. Prețurile afișate sunt pe număr de urcări, dar în realitate sunt puncte pe carduri, iar turnicheții taxează câte 4 puncte/urcare, ceea ce înseamnă că un punct costă cca 1 leu. Instalațiile sunt descrise la linkul de mai sus, însă capacitatea de transport reală și măsurată este de 9 persoane/minut, respectiv 18 pers/min pentru teleschiul T de pe vârful Mutu (aceeași viteză, doar că duce câte doi deodată). E bine să știi capacitatea pentru orele aglomerate, fiindcă dacă te pui la coadă și o estimezi de 50 de persoane, înseamnă că vei sta cca 5 minute.
  3. Instalațiile de pe Platoul Soarelui, toate de tip ciupercă, care deservesc pârtia pentru începători. Sunt mai multe instalații și se pornesc pe măsură ce se aglomerează. Acestea consumă 3 puncte/urcare, de aceea prețurile afișate sunt de cca 3lei/urcare.

În concluzie:

  • dacă ești intermediar sau avansat, atunci iei skipass pe zile pentru instalațiile Comexim R fiindcă astea deservesc pârtiile principale și iei câteva puncte pe Platoul Soarelui ca să stai și cu începătorii din familie.
  • dacă ești începătoare, atunci iei puncte și la Comexim R și pe Platoul Soarelui. Pe Platoul Soarelui este perfect pentru începători, iar cele de la Comexim R îți vor folosi să urci cu teleschiul până la pârtia Platoul Soarelui și eventual să faci o tură și de pe vârful Mutu pe măsură ce prinzi curaj. Da, se poate coborî în regim de pârtie albastră de pe vârful Mutu până în stațiune.

Iată și o poză de pe vârful și pârtia Mutu, în care se văd, de la stânga la dreapta: plecarea pe teleschiul 5, sosirea pe teleschiul 3, Platoul Soarelui (în spatele teleschiului 3), pârtia Constantinescu care coboară pe după pădure și în dreapta de tot este sosirea teleschiului 1:

Pârtia Mutu Straja

Programul de funcționare declarat este 09:00-21:00 cu condiția să fie cel puțin 15 schiori. Nu știu cum numără ei asta, dar în perioade de vârf cum a fost vacanța noastră, nu se pune problema să nu fie oameni. Da, nocturnă cât cuprinde! Personal eram atât de rupt pe la 4-5 dupămasa că nu-mi mai trebuia nocturnă, mai ales că prefer să ies la prima oră pe pârtia proaspăt preparată.

Pârtiile. Două ratrakuri Formatic 350 și un PistenBully 400 prepară în fiecare seară pârtiile din Straja. Nu toate, ci doar cele unde are sens. De exemplu, jumătatea abruptă de pe pârtia Slalom (Lupului pe unele hărți) nu se poate bate cu ratrakurile fiindcă e prea abruptă. Pentru cei care cunosc S-ul mare de pe pârtia Lupului din Poiană, no, cam așa e și aici. Ratrakurile trebuie să se asigure în cabestan pentru a amenaja porțiunea aia. În realitate porțiunea aia nu se prepară, dar e ok și așa. Un pic de challenge nu strică. Iată câtă zăpadă era pe Slalom. Abia se mai vedea indicatorul.

Pârtia Slalom Straja

Apoi pârtia Canal este păcat să o strici cu ratrakurile fiindcă este practic o râpă cu profil semirotund, perfectă pentru snowboarderi. Varianta pârtiei Canal este însă preparată. Atenție: deși pe harta cu pârtii această variantă este marcată cu roșu, acolo în realitate este marcată cu negru. Poza de mai jos este luată chiar la intersecția celor două, râpa din stânga este Canalul, iar din dreapta vine varianta.

Pârtia Canal Straja

Față de anii ‘90, numărul pârtiilor nu a crescut fabulos, însă sunt mult mai bine îngrijite. Pârtiile noi sunt Platoul Soarelui, varianta pârtiei Canal și pârtia Sf. Gheorghe. Restul erau și pe vremuri. Acum, dacă vă uitați pe hărțile de pârtii din Straja, toate sunt varză, sau sunt pline de bullshit. Prima hartă de mai jos este de la http://skistraja.ro/partii.html, unde scrie că sunt 26km de pârtii. Aiurea! Sunt undeva pe la 12km, cu indulgență. Tocmai am stabilit mai sus că pârtiile de pe vârful Straja (1km) și de sub telegondolă (3km) nu există. Apoi pârtia Straja de pe hartă, cea de 8km, nu se vrea una separată, ci una care unește, chipurile, mai multe pârtii, începând cu cea de pe vârful Straja, pârtia Mutu, pârtia Constantinescu și pârtia de sub telegondolă. Adică, teoretic, dacă ar merge telescaunul și ar fi zăpadă până jos, ai putea să schiezi de pe vârful Straja până în Lupeni. Lăsând la o parte faptul că se numără pârtiile astea de două ori, nici măcar teoretic nu e posibil să schiezi, pe pârtie, de pe vârful Straja până în Lupeni, fiindcă între vârful Straja și vârful Mutu e o mică șa, și urcatul din șa până pe vârful Mutu nu este deloc trivial. Practic ar trebui să cobori pe pârtia Canal, să urci cu teleschiul nr 2 și să continui. Nu vreau să minimizez eforturile celor din Straja, ele sunt admirabile, insă este greșit să se promoveze cu jde kilometri de pârtii când nu le au. Repet, eu am fost super mulțumit cu pârtiile alea care sunt în realitate. A doua hartă este de la http://www.i-tour.ro/ și nu spune nimic, în afară de o grămadă de linii aruncate complet degeaba și rupte de realitate.

Harta partii StrajaHarta-partii-schi-Straja-Hunedoara

No, hai să vă facă tata o hartă realistă în 5 minute cu creionul. Ia uite:

harta straja zoli

Dacă foloseam creioane colorate, chiar ieșea frumos Zâmbet.
Instalația mea preferată era nr 2, fiindcă în orele de aglomerație, te puteai refugia acolo și să schiezi pe cele 3 pârtii negre sau pe varianta albastră pe Mutu și apoi pe legătură înapoi. Afișul acela cu „Teleschi avansați” gonea pe mulți.

teleschi 2 straja

Adevărul e că teleschiurile 1 și 2 urcă prin pădure, destul de abrupt, de multe ori pe zăpadă viscolită, așa că țineți-vă bine, fiindcă dacă cădeți, o coborâre forțată prin pădure nu e joacă.

teleschi 1 straja

Informații despre pârtii și instalații. Spuneam și data trecută despre Poiană că nu suntem încă la acel nivel încât să știm dacă e pornită o instalație sau nu, să știm dacă e închisă o pârtie sau nu. În Poiană măcar e tabloul acela cu beculețe de la gondolă, unde poți vedea toate astea. Păcat că nu le expun și către un website, o aplicație de mobil sau un serviciu web.
Nu mă așteptam să văd la Straja o revoluție în domeniu. Dacă vreți să vedeți cum e pe pârtie, mergeți pe webcam-ul corespunzător de pe http://jurnalul.ro, dacă vreți să știți că funcționează instalația 1 sau 2, sau dacă vreți să vedeți că e deschis Canalul, atunci mergeți pînă acolo. Degeaba îi întrebi pe cei de la instalații, fiindcă nu știu unii de alții.
Ce am observat la Straja este că operatorii de instalații au o toleranță destul de mare la ceață și viscol. Preferă să aprindă nocturna dacă e ceață, decît să oprească instalația. Pârtiile Canal sunt primele care se închid la ceață, fiindcă intrarea de pe creastă pe pârtii e cam tricky fără vizibilitate și poți nimeri complet aiurea. Îmi spuneau cei de acolo că au avut un caz care a dat să coboare spre sud, spre Tg Jiu Zâmbet.

Apres ski. Distracția de după schi e destul de limitată la Straja. În afară de Clubul Montana și baruri, nu prea ai ce face. Bazin nu cred că își va face cineva acolo vreodată. Râmâne jacuzzi-ul pentru cine are. Totuși o sanie merită încercată. Problema e că nu prea ai pe unde. Noi ne-am dus un pic mai sus, spre Edelweiss și ne-am dat pe drum, până la intrarea în centrul stațiunii, fiindcă începând de acolo e multă lume și e risc de rupere. Pe coclauri e ok însă noi am prins zăpadă foarte mare și nu ne-a mers. Apoi pe pârtie este foarte riscant, mai ales că până la 21:00 se schiază, iar după aceea te calcă ratrakul.

Costuri și concluzii. După cum spuneam, Straja e o stațiune ieftină. Din calculele mele, am ieșit la 50% dintr-o vacanță în Austria și la 65% dintr-una în Poiana Brașov. Bineînțeles, se poate merge și mai jos. De fapt avantajul major la Straja este că dacă vrei neapărat, poți petrece vacanța cu un buget foarte scăzut, în regim de cabană cu baia comună. Aduci băutura și mâncarea de acasă și mai mănânci o pizza din când în când, foarte bună dealtfel cea de la Montana 2.
Ce îmi place însă, este că Straja se dezvoltă frumos, apar surprize plăcute cum sunt cei de la Vila Best View, pârtiile sunt în sfârșit pârtii, preparate impecabil, iar nocturna generoasă este cireașa de pe tort… mă rog, pentru cine mai poate la ora aia.

Update: câteva poze bonus de pe creastă:

Straja Straja Straja Straja Straja Straja

Swim Smooth lansează un serviciu online de coaching pentru înot

Swim Smooth coaching service

Foarte mișto ideea. Utilă pentru orice nivel, de la începători ca noi, la înotători de elită și chiar antrenori. Și de la cine să vină această idee, dacă nu de la Swim Smooth? În acest weekend Paul, Adam, Annie și echipa Swim Smooth au lansat serviciul app.swimsmooth.com. Pagina de prezentare este curată, sexy, articolul de pe blog este impresionant, însă uitați-vă și voi și spuneți-mi ce lipsește? Ceva important pentru orice serviciu din ăsta SaaS.

V-ați prins? Așa e. Lipsește acel ceva care ar trebui să fie ”în fața” oricărui vizitator: acel ”încearcă-mă” sau ”free trial” care este esențial pentru orice serviciu SaaS. Este unealta de bază prin care atragi prospecți. Apoi îi contactezi obligatoriu și încerci să îi ajuți să utilizeze trial-ul cât mai eficient pentru a-i convinge subtil să devină clienți plătitori. Iar dacă nu reușești, atunci măcar să culegi feedback și să afli ce le lipsește, ce nu le-a plăcut, ce i-ar putea convinge să revină. Sper din toată inima, pentru binele lor, să corecteze cât de curând.

Bun venit Swim Smooth în lumea SaaS!

Swim Smooth e în România

Da, Adam Young și echipa Swim Smooth este la baza olimpică de la Izvorani. Ieri au anunțat pe blog parteneriatul cu ITU pentru a pregăti antrenorii și sportivii triatloniști de aiurea. Este o mare realizare pentru Paul Newsome, Adam Young și toți ceilalți antrenori inimoși de la Swim Smooth. De ce au ales România pentru primele cursuri din acest context? Habar n-am, dar sper ca în această primă clasă de la Izvorani să fie și câțiva antrenori români pentru a da mai departe stilul „swim smooth” de înot liber. În poza de pe blogul lor îl recunosc doar pe Ciprian Bălanescu:

level1-coaches-itu

Bun venit Swim Smooth în România!

Primul meu triatlon olimpic și ce am învățat din el

triatlonmamaia2014finishAu venit și fetele cu mine în weekend-ul trecut la Mamaia pentru primul meu triatlon olimpic (1500m înot, 40km bicicletă și 10km alergare) la Triathlon Challenge. Din păcate vremea nu era de plajă. Bătea un vânt crâncen, spulbera nisipul, iar marea era o bestie nervoasă care te mai și scuipa din când în când. Așa că fetele au rămas să se răsfețe în hotel.
Organizatorii au decis să mute proba de înot din mare în lacul Suitghiol. Chiar și sportivii de elită au fost cruțați de lupta cu bestia. La categoria „age group” de sâmbătă eram câțiva mai fricoși care încă speram că vom scăpa de înot de tot, fiindcă nici lacul nu era liniștit. N-a fost să fie.

Înot

M-am chinuit cumplit în cele două ture de cîte 750m. Am înotat între Todi Pruteanu și Mihai Petrov printre codași. Cred că mai erau vreo 5-6 în urma noastră din armata de 200 de participanți la proba olimpică. Nu știu ei cum s-au simțit, dar eu am fost foarte aproape să abandonez. După vreo 500m m-am panicat și la o lovitură mai puternică de picior m-a apucat un cârcel urât la laba piciorului. Mă uitam disperat la fata salvamar care stătea în picioare pe o placă și încercam să o strig să mă ajute. „Norocul” a fost că tocmai dinspre ea veneau valurile, am înghițit de cîteva ori, am renunțat, n-am mai strigat-o și mi-am dat seama că pot ignora cârcelul. Am mers mai departe știind că peste vreo 200m în apropierea startului este apa mică și pot să pun picioarele jos. Oricum nu am eu un kick grozav, dar după asta am înotat practic fără să dau din picioare. Bineînțeles că am plecat și în a doua tură. Cînd noi începeam a doua tură de înot, meseriașii erau deja pe biclă. Al 193-lea am ieșit din apă. Atunci am văzut că nu i-am dat start ceasului. La 3 triatloane am fost până acum și nici unul nu am reușit să-l cronometrez cum trebuie. Ba ratez tranzițiile, ba nu îi dau drumul când trebuie. Noroc că de data asta organizatorii au înregistrat toate detaliile, inclusiv tranzițiile. Am fost foarte dezamăgit de proba de înot. Speram la un rezultat de 40 de minute, hai 45, dar nu, am ajuns în 59. Trist.

Învățăminte de la înot:
Bazinul nu este suficient. Este clar că e nevoie de antrenament tipic pentru apă deschisă:
– exersați înotul în grup și obișnuiți-vă cu senzația de a fi atins/lovit de ceilalți sau să atingeți/loviți pe cineva de lângă voi. Reflexul începătorului este să se oprească și/sau să se panicheze. Tot în grup, obișnuiți-vă de valurile neregulate cauzate de ceilalți înotători, așa numitul efect de mașină de spălat.
– exersați vederea în ape involburate și urmărirea unui reper cum este o geamandură. Eu cred că am făcut un zig-zag teribil acum. Păcat că nu mi-am pornit ceasul. Cred că mi-ar fi arătat cel puțin 1800m în loc de 1500.
– exersați înotul cu valuri. Contează să capeți experiență cu valuri care vin din orice direcție. Din cauza lor poate să nu îți intre chestii simple cum este recuperarea mâinii deasupra apei (ți se agață pur și simplu în val) sau respirația. Trebuie să fii capabil să poți respira în orice parte și cu orice pattern, pentru a te putea adapta la direcția valurilor.

Biclă

M-am urcat pe biclă și am plecat foarte încrezător că voi recupera câteva poziții. De data asta am mers cu bicla mea, o hibridă făinuță, cam slăbuță comparativ cu „rachetele” pe care le-am văzut în concurs, însă oricum nu știu eu să mă dau pe cursieră, ca să nu mai vorbesc de bicla de contratimp. No hai să te văd, Zoli, cum îi întreci pe ăștia cu cursierele! Și am reușit. Nu foarte mulți, dar dacă mă uit doar la proba de biclă, 27 dintre concurenți au un timp mai slab ca mine. Sunt mândru de cum am avansat la biclă, deși am exersat doar în ultima lună la modul serios. Organizatorii au fost răi și au interzis drafting-ul la biclă, spunând că din cauza că au permis orice fel de biciclete și să nu ofere avantaje celor cu bicle mai slabe. Aiurea, probabil le-a fost teamă să lase începătorii să meargă în pluton din cauza posibilelor accidente. În plus, le-am demonstrat că la nivelul ăsta de „age group” sunt suficienți posesori de cursiere care nu știu să meargă cu ele. Am ajuns în 1:26, binișor pentru vântul ăla, mai ales că recordul meu pentru 40km este 1:22.

Învățăminte de la biclă:
– fiți atenți la regulamentul concursului pentru a ști din timp dacă este sau nu este voie să faci drafting.
– exersați cu vânt. Pentru mine, începător absolut la biclă, a fost o experiență teribilă să merg în vânt și cu rafale. Șoseaua Mamăii este în mare parte ferită de vânt de către hoteluri și pomi, însă în porțiunile mai deschise sau intersecții mă lua cîte o rafală laterală de simțeam că pleacă bicla de sub mine.

Alergare

Eram rupt deja când am ajuns la proba de alergare. Trecuseră totuși 2 ore și jumătate. Chiar și așa speram că voi putea să alerg în ritmul meu obișnuit, cu 5min/km. Vorba aia, mă fac pe mine 10km? La experiența mea? Prima buclă a mers cum a mers, am încetinit la a doua, dar apoi m-a lovit o stare din aia de oboseală cruntă, pe care nu am mai simțit-o decât la maraton. A trebuit să încetinesc și mai mult. Am mers un pic. Eram conștient că voi fi oricum departe de timpul de 3 ore și un sfert la care visam. Trebuia totuși să termin. Atunci m-au oprit arbitri la „penalty box” pentru că am întors mai devreme la bucla precedentă. Am încercat să le explic că era un alt participant care într-adevăr a întors cu 2m mai devreme, chiar în fața mea, însă se pare că ei au luat numărul meu din greșeală. Am stat cele 20 de secunde de penalizare pentru a nu risca să fiu descalificat. Adevărul e că oricum nu modifică cu nimic rezultatul final și oricum eram frânt de oboseală. Măcar m-am mai odihnit un pic.

Învățăminte de la alergare:
– antrenați-vă măcar de cîteva ori pentru întreaga durată estimată a concursului. Simulați un triatlon sau faceți duatlon cu alergare-biclă-alergare.
– degeaba sunteți experimentați la alergare, dacă proba asta vine după 2 ore de efort. Este cu totul altceva.

Având în vedere că de biclă m-am apucat de o lună, iar de înot de cca doi ani, sunt mândru de mine fiindcă am terminat și cred că la vârsta mea va trebui să îmi pun target-uri mai laxe: să nu fiu printre ultimii sau chiar să termin pur și simplu. Timpii mei au fost:

Înot
1500m
Tranziția 1 Bicicletă
40km
Tranziția 2 Alergare
10km
Total
59:29 3:17 1:25:55 2:06 1:08:23 3:39:06

Echipa Microsoft la „Wings for life world run”

wingsforlifeworldrunlogoAlergarea de ieri a avut un concept nou, cu linia de finiș pe o mașină care pornește la 30 de minute după start cu 15km/h, apoi crește viteza din oră în oră. Alergi cât poți, până te prinde mașina. Startul a fost sincron în 32 de țări, cu 35397 participanți și toate fondurile mergând în scop umanitar pentru vindecarea afecțiunilor de coloană. Iată și rezultatele noastre:

Mihai Călțaru 27,07km
Bogdan Nițulescu 25,11km
Zoli Herczeg 15,52km
Mădălina Călțaru 10,39km

Detalii la http://wingsforlifeworldrun.com

Înot liber 2000m în 45 de minute

Sunt tare mândru de mine! Azi am înotat 2km pentru prima oară, iar la sfârșit nu îmi venea să cred ce arăta ceasul. 45 de minute înseamnă un ritm mediu de 2:15 pe suta de metri. Deși e mult mai bine decât visam vreodată, a fost în bazin acoperit și sunt convins că dacă mă arunci într-o probă de triatlon în apă deschisă cu câteva sute de oameni în jurul meu, atunci nu voi mai reuși timpul ăsta. Chiar și așa, sunt mândru fiindcă până acum ritmul meu mediu pe distanțe lungi era de 2:30/100m.

poorpostureCea mai importantă îmbunătățire în stilul meu de înot în ultimele luni a fost dată de postură și mijloc. Pe scurt, m-am apucat de ”plank”-uri și abdomene, cam cum scrie Susan la http://www.runnersworld.com/workouts/5-core-workouts-for-stronger-running. Da, ea vorbește pentru alergători, însă credeți-mă că pentru înot este și mai importantă postura și mijlocul, mai ales pentru noi cei care stăm foarte mult la birou. Dacă reușești să îți folosești mușchii mijlocului pentru a sta drept în apă, vei reduce foarte mult frecarea și implicit vei îmbunătăți viteza de înaintare folosind același efort. Apoi dacă reușești să strângi din fund, vei constata că picioarele îți vor sta mai drepte, mai apropiate și mai aproape de suprafață, îmbunătățind din nou alunecarea prin apă. Bineînțeles, dacă nu întinzi laba piciorului n-are nici un rost toată discuția asta! Nu trebuie să fii balerină, dar străduiește-te să întinzi labele alea. Dacă nu crezi cât este de important, fă un experiment: ia un pull-buoy între picioare și fă câteva ture fără să dai din picioare, dar cu labele întinse și cu control pe mijloc, apoi încearcă să ții labele piciorului la 90 de grade (ca la mersul pe jos) și vei simți imediat cum ți se scufundă picioarele departe de suprafața apei, indiferent de cât efort depui pe mijloc. Este atât de important!

Să nu uităm că pentru a crește viteza la înot, trebuie să 1) reducem frecarea și 2) să îmbunătățim propulsia (întâi cu mâinile, apoi cu picioarele), iar pentru noi muritorii, frecarea este problema cea mai mare, mai ales pentru că densitatea apei este de 800 de ori mai mare decât cea a aerului.

Vedeți detalii legate de postură și mijloc pentru înot la http://swimsmooth.com/core.html.