Arhive pe categorii: Sport

Swim Smooth lansează un serviciu online de coaching pentru înot

Publicat pe de

Swim Smooth coaching service

Foarte mișto ideea. Utilă pentru orice nivel, de la începători ca noi, la înotători de elită și chiar antrenori. Și de la cine să vină această idee, dacă nu de la Swim Smooth? În acest weekend Paul, Adam, Annie și echipa Swim Smooth au lansat serviciul app.swimsmooth.com. Pagina de prezentare este curată, sexy, articolul de pe blog este impresionant, însă uitați-vă și voi și spuneți-mi ce lipsește? Ceva important pentru orice serviciu din ăsta SaaS.

V-ați prins? Așa e. Lipsește acel ceva care ar trebui să fie ”în fața” oricărui vizitator: acel ”încearcă-mă” sau ”free trial” care este esențial pentru orice serviciu SaaS. Este unealta de bază prin care atragi prospecți. Apoi îi contactezi obligatoriu și încerci să îi ajuți să utilizeze trial-ul cât mai eficient pentru a-i convinge subtil să devină clienți plătitori. Iar dacă nu reușești, atunci măcar să culegi feedback și să afli ce le lipsește, ce nu le-a plăcut, ce i-ar putea convinge să revină. Sper din toată inima, pentru binele lor, să corecteze cât de curând.

Bun venit Swim Smooth în lumea SaaS!

Swim Smooth e în România

Publicat pe de

Da, Adam Young și echipa Swim Smooth este la baza olimpică de la Izvorani. Ieri au anunțat pe blog parteneriatul cu ITU pentru a pregăti antrenorii și sportivii triatloniști de aiurea. Este o mare realizare pentru Paul Newsome, Adam Young și toți ceilalți antrenori inimoși de la Swim Smooth. De ce au ales România pentru primele cursuri din acest context? Habar n-am, dar sper ca în această primă clasă de la Izvorani să fie și câțiva antrenori români pentru a da mai departe stilul „swim smooth” de înot liber. În poza de pe blogul lor îl recunosc doar pe Ciprian Bălanescu:

level1-coaches-itu

Bun venit Swim Smooth în România!

Primul meu triatlon olimpic și ce am învățat din el

Publicat pe de

triatlonmamaia2014finishAu venit și fetele cu mine în weekend-ul trecut la Mamaia pentru primul meu triatlon olimpic (1500m înot, 40km bicicletă și 10km alergare) la Triathlon Challenge. Din păcate vremea nu era de plajă. Bătea un vânt crâncen, spulbera nisipul, iar marea era o bestie nervoasă care te mai și scuipa din când în când. Așa că fetele au rămas să se răsfețe în hotel.
Organizatorii au decis să mute proba de înot din mare în lacul Suitghiol. Chiar și sportivii de elită au fost cruțați de lupta cu bestia. La categoria „age group” de sâmbătă eram câțiva mai fricoși care încă speram că vom scăpa de înot de tot, fiindcă nici lacul nu era liniștit. N-a fost să fie.

Înot

M-am chinuit cumplit în cele două ture de cîte 750m. Am înotat între Todi Pruteanu și Mihai Petrov printre codași. Cred că mai erau vreo 5-6 în urma noastră din armata de 200 de participanți la proba olimpică. Nu știu ei cum s-au simțit, dar eu am fost foarte aproape să abandonez. După vreo 500m m-am panicat și la o lovitură mai puternică de picior m-a apucat un cârcel urât la laba piciorului. Mă uitam disperat la fata salvamar care stătea în picioare pe o placă și încercam să o strig să mă ajute. „Norocul” a fost că tocmai dinspre ea veneau valurile, am înghițit de cîteva ori, am renunțat, n-am mai strigat-o și mi-am dat seama că pot ignora cârcelul. Am mers mai departe știind că peste vreo 200m în apropierea startului este apa mică și pot să pun picioarele jos. Oricum nu am eu un kick grozav, dar după asta am înotat practic fără să dau din picioare. Bineînțeles că am plecat și în a doua tură. Cînd noi începeam a doua tură de înot, meseriașii erau deja pe biclă. Al 193-lea am ieșit din apă. Atunci am văzut că nu i-am dat start ceasului. La 3 triatloane am fost până acum și nici unul nu am reușit să-l cronometrez cum trebuie. Ba ratez tranzițiile, ba nu îi dau drumul când trebuie. Noroc că de data asta organizatorii au înregistrat toate detaliile, inclusiv tranzițiile. Am fost foarte dezamăgit de proba de înot. Speram la un rezultat de 40 de minute, hai 45, dar nu, am ajuns în 59. Trist.

Învățăminte de la înot:
Bazinul nu este suficient. Este clar că e nevoie de antrenament tipic pentru apă deschisă:
– exersați înotul în grup și obișnuiți-vă cu senzația de a fi atins/lovit de ceilalți sau să atingeți/loviți pe cineva de lângă voi. Reflexul începătorului este să se oprească și/sau să se panicheze. Tot în grup, obișnuiți-vă de valurile neregulate cauzate de ceilalți înotători, așa numitul efect de mașină de spălat.
– exersați vederea în ape involburate și urmărirea unui reper cum este o geamandură. Eu cred că am făcut un zig-zag teribil acum. Păcat că nu mi-am pornit ceasul. Cred că mi-ar fi arătat cel puțin 1800m în loc de 1500.
– exersați înotul cu valuri. Contează să capeți experiență cu valuri care vin din orice direcție. Din cauza lor poate să nu îți intre chestii simple cum este recuperarea mâinii deasupra apei (ți se agață pur și simplu în val) sau respirația. Trebuie să fii capabil să poți respira în orice parte și cu orice pattern, pentru a te putea adapta la direcția valurilor.

Biclă

M-am urcat pe biclă și am plecat foarte încrezător că voi recupera câteva poziții. De data asta am mers cu bicla mea, o hibridă făinuță, cam slăbuță comparativ cu „rachetele” pe care le-am văzut în concurs, însă oricum nu știu eu să mă dau pe cursieră, ca să nu mai vorbesc de bicla de contratimp. No hai să te văd, Zoli, cum îi întreci pe ăștia cu cursierele! Și am reușit. Nu foarte mulți, dar dacă mă uit doar la proba de biclă, 27 dintre concurenți au un timp mai slab ca mine. Sunt mândru de cum am avansat la biclă, deși am exersat doar în ultima lună la modul serios. Organizatorii au fost răi și au interzis drafting-ul la biclă, spunând că din cauza că au permis orice fel de biciclete și să nu ofere avantaje celor cu bicle mai slabe. Aiurea, probabil le-a fost teamă să lase începătorii să meargă în pluton din cauza posibilelor accidente. În plus, le-am demonstrat că la nivelul ăsta de „age group” sunt suficienți posesori de cursiere care nu știu să meargă cu ele. Am ajuns în 1:26, binișor pentru vântul ăla, mai ales că recordul meu pentru 40km este 1:22.

Învățăminte de la biclă:
– fiți atenți la regulamentul concursului pentru a ști din timp dacă este sau nu este voie să faci drafting.
– exersați cu vânt. Pentru mine, începător absolut la biclă, a fost o experiență teribilă să merg în vânt și cu rafale. Șoseaua Mamăii este în mare parte ferită de vânt de către hoteluri și pomi, însă în porțiunile mai deschise sau intersecții mă lua cîte o rafală laterală de simțeam că pleacă bicla de sub mine.

Alergare

Eram rupt deja când am ajuns la proba de alergare. Trecuseră totuși 2 ore și jumătate. Chiar și așa speram că voi putea să alerg în ritmul meu obișnuit, cu 5min/km. Vorba aia, mă fac pe mine 10km? La experiența mea? Prima buclă a mers cum a mers, am încetinit la a doua, dar apoi m-a lovit o stare din aia de oboseală cruntă, pe care nu am mai simțit-o decât la maraton. A trebuit să încetinesc și mai mult. Am mers un pic. Eram conștient că voi fi oricum departe de timpul de 3 ore și un sfert la care visam. Trebuia totuși să termin. Atunci m-au oprit arbitri la „penalty box” pentru că am întors mai devreme la bucla precedentă. Am încercat să le explic că era un alt participant care într-adevăr a întors cu 2m mai devreme, chiar în fața mea, însă se pare că ei au luat numărul meu din greșeală. Am stat cele 20 de secunde de penalizare pentru a nu risca să fiu descalificat. Adevărul e că oricum nu modifică cu nimic rezultatul final și oricum eram frânt de oboseală. Măcar m-am mai odihnit un pic.

Învățăminte de la alergare:
– antrenați-vă măcar de cîteva ori pentru întreaga durată estimată a concursului. Simulați un triatlon sau faceți duatlon cu alergare-biclă-alergare.
– degeaba sunteți experimentați la alergare, dacă proba asta vine după 2 ore de efort. Este cu totul altceva.

Având în vedere că de biclă m-am apucat de o lună, iar de înot de cca doi ani, sunt mândru de mine fiindcă am terminat și cred că la vârsta mea va trebui să îmi pun target-uri mai laxe: să nu fiu printre ultimii sau chiar să termin pur și simplu. Timpii mei au fost:

Înot
1500m		 Tranziția 1 Bicicletă
40km		 Tranziția 2 Alergare
10km		 Total
59:29 3:17 1:25:55 2:06 1:08:23 3:39:06

Echipa Microsoft la „Wings for life world run”

Publicat pe de

wingsforlifeworldrunlogoAlergarea de ieri a avut un concept nou, cu linia de finiș pe o mașină care pornește la 30 de minute după start cu 15km/h, apoi crește viteza din oră în oră. Alergi cât poți, până te prinde mașina. Startul a fost sincron în 32 de țări, cu 35397 participanți și toate fondurile mergând în scop umanitar pentru vindecarea afecțiunilor de coloană. Iată și rezultatele noastre:

Mihai Călțaru 27,07km
Bogdan Nițulescu 25,11km
Zoli Herczeg 15,52km
Mădălina Călțaru 10,39km

Detalii la http://wingsforlifeworldrun.com

Înot liber 2000m în 45 de minute

Publicat pe de

Sunt tare mândru de mine! Azi am înotat 2km pentru prima oară, iar la sfârșit nu îmi venea să cred ce arăta ceasul. 45 de minute înseamnă un ritm mediu de 2:15 pe suta de metri. Deși e mult mai bine decât visam vreodată, a fost în bazin acoperit și sunt convins că dacă mă arunci într-o probă de triatlon în apă deschisă cu câteva sute de oameni în jurul meu, atunci nu voi mai reuși timpul ăsta. Chiar și așa, sunt mândru fiindcă până acum ritmul meu mediu pe distanțe lungi era de 2:30/100m.

poorpostureCea mai importantă îmbunătățire în stilul meu de înot în ultimele luni a fost dată de postură și mijloc. Pe scurt, m-am apucat de ”plank”-uri și abdomene, cam cum scrie Susan la http://www.runnersworld.com/workouts/5-core-workouts-for-stronger-running. Da, ea vorbește pentru alergători, însă credeți-mă că pentru înot este și mai importantă postura și mijlocul, mai ales pentru noi cei care stăm foarte mult la birou. Dacă reușești să îți folosești mușchii mijlocului pentru a sta drept în apă, vei reduce foarte mult frecarea și implicit vei îmbunătăți viteza de înaintare folosind același efort. Apoi dacă reușești să strângi din fund, vei constata că picioarele îți vor sta mai drepte, mai apropiate și mai aproape de suprafață, îmbunătățind din nou alunecarea prin apă. Bineînțeles, dacă nu întinzi laba piciorului n-are nici un rost toată discuția asta! Nu trebuie să fii balerină, dar străduiește-te să întinzi labele alea. Dacă nu crezi cât este de important, fă un experiment: ia un pull-buoy între picioare și fă câteva ture fără să dai din picioare, dar cu labele întinse și cu control pe mijloc, apoi încearcă să ții labele piciorului la 90 de grade (ca la mersul pe jos) și vei simți imediat cum ți se scufundă picioarele departe de suprafața apei, indiferent de cât efort depui pe mijloc. Este atât de important!

Să nu uităm că pentru a crește viteza la înot, trebuie să 1) reducem frecarea și 2) să îmbunătățim propulsia (întâi cu mâinile, apoi cu picioarele), iar pentru noi muritorii, frecarea este problema cea mai mare, mai ales pentru că densitatea apei este de 800 de ori mai mare decât cea a aerului.

Vedeți detalii legate de postură și mijloc pentru înot la http://swimsmooth.com/core.html.

Triathlon Winter Challenge 2014

Publicat pe de

Cu o oră și 26 de minute am ajuns cum mi-am propus, sub 1:30 la WinterTri din Izvorani. S-a alergat 5,5km, biciclit 12 și înotat 500m. Alergarea prin pădure pe un drum forestier destul de noroios, bicla pe un asfalt vechi plin de gropi (organizatorii ne-au avertizat să mergem cu mtb-uri) iar înotul în bazinul olimpic acoperit. Deși am făcut mai multe simulări de triatlon pe distanțele astea cu câteva săptămâni înainte cu rezultate în jurul 1:20, știam că nu voi putea repeta acolo. Am tras cât am putut, dar la biclă am mers cu o troacă de DHS câștigată de Dorina în 2008 la un cros al Petrom. Pe lângă faptul că e prea mică pentru mine, a început să se dezmembreze pe traseu. Nimic grav, doar că a trebuit să dezșurubez un ochi de pisică care zdrăngănea de mă scotea din sărite. Am încercat eu să mă țin după cei care mă depășeau dar nu rezistam mai mult de câteva sute de metri. Iar la înot este veșnica problemă de la triatlon cu valurile și disconfortul creat de cei pe care încerci să îi depășești. Orice depășire a celor obosiți pe culoarul meu și care ba mergeau bras ba o lălăiau pe spate, însemna o mărire de ritm care mă tăia, trebuind să mă opresc aproape la fiecare lungime de bazin. E clar, nu am suficientă experiență nici la biclă nici la înot. Una peste alta, e un rezultat onorabil pentru mine să ajung pe locul 170 și ceva din 250 (conform listelor preliminare de la http://smartatletic.ro/wintertri/rezultate-2/).

Timpii mei sunt mai jos, deși sunt aproximativi, fiindcă degeaba mi-am luat eu ceas bengos de triatloniști, din lipsă de experiență am apăsat târziu pe butoane la toate tranzițiile, inclusiv la finish.

Alergare
5,5km		 Tranziție Bicicletă
12km		 Tranziție Înot
500m		 Tranziție Total
29min 2min 31min 7min 16min 1min 1h26min

Mai jos sunt câteva poze de la Marius Tudosie și Zoltán Márton. Da, a fost și colegul Todi Pruteanu (în poza a treia), la categoria super grea. A ajuns în 1h42min. Bravo Todi!

Zoli în tranziția de la alergare la biclăZoli pe biclăTodi pe biclă

Am descoperit un nou sport în Austria, schiul fond

Publicat pe de

De data asta am făcut bine că nu am rămas în țară pentru schi, fiindcă la noi e cam subțire spre zero zăpada pe pârtii cu căldura asta. Am mers în regiunea Schladming de sub Dachstein în Austria, mai precis în Ramsau, chiar la poalele Dachstein-ului. Am ales Ramsau fiindcă era mult mai ieftin decât în Schladming sau Rohrmoos.

A fost cald și acolo, însă zăpada se acumulase serios și avea de unde să se topească. Cu 6-8 grade ziua, era ca schiatul primăvara, dimineața era totul bocnă, iar la prânz se fleșcăia totul. Așa că ne-am adaptat: trezirea devreme, urcat cu prima gondolă, schiat până la prânz și gata. Apoi mergeam la alte activități. Bazin sau sanie.

La sanie în RamsauLa sanie în Ramsau

Dar săniușul este dus la extrem la ăștia. În Ramsau puteai urca cu autobuzul cu regim de skibus (adică gratis dacă aveai skipass) de la cca 1000m până la 1700m lângă stația de plecare a cabinei de pe Dachstein, cea care urcă în creastă la 3000m. 700m de coborâre în altitiudine cu sania este, credeți-mă, foarte tare. Prima reacție pe care o ai când ajungi jos este „mai vreau odată” sau „când pleacă următorul autobuz?”.

După câteva zile de hoinărit, am văzut o grămadă de oameni de tot felul (începători la avansați) pe rutele de schi fond. Habar n-aveam că Ramsau este un mic paradis de schi fond, deși am ajuns chiar când era o etapă de cupă mondială. Așa am decis să încerc și eu. M-am uitat la cele patru filmulețe ale lui Jeff:

,

mi-am luat inima în dinți, am închiriat echipament și am ieșit pe una din rutele ușoare de schi fond din cele 220km perfect preparate din Ramsau. Schiul fond este o combinație de alergare și drumeție de iarnă. Foarte, foarte mișto. A doua zi am luat și fetele:

Schi fond în Ramsau

Le-a plăcut atât de mult încât îmi spuneau că ele de acum așa vor să schieze.

Eu nu știu unde îl voi practica, dar e clar că mai vreau. Păcat că în România nu e foarte popular acest sport. Sau greșesc? Câteva învățăminte pentru începători:

  • îmbrăcați-vă subțire; am regretat că nu mi-am luat echipamentul de iarnă pentru alergat – ar fi fost perfect.
  • plus ochelari de soare, căciulă, mănuși.
  • dacă știți schi alpin și/sau patinaj, atunci va fi foarte ușor să prindeți mișcările.
  • luați-vă apă cu voi sau zama preferată pentru hidratare – veți avea nevoie.
  • și da, se poate merge și încet, cu pauze, distrați-vă!

Pedalele Oanei

Publicat pe de

oanatCampioana noastră la maraton, Oana Terteleac a devenit instructor de spinning. Adică biclă d-aia de sală. Deocamdată în timpul ei liber. Habar n-aveam că s-a creat o întreagă mișcare de masă în jurul acestui fenomen, pedalatul în sală. Cu programe/planuri de antrenament, cu instructori, cu monitorizare de puls și zone de antrenament aerobic, non-aerobic. Ca la alergare. E clar, trebuie să încerc și eu. Mai ales că nu mă lasă Dorina să îmi cumpăr cursieră iar pe frigul ăsta e cam nașpa oricum în aer liber.
Vă recomand să o urmăriți pe Oana pe proaspătul ei blog de la http://mypedals.wordpress.com/ și să o încurajați cu comentarii și share-uri. Poate vă convinge și pe voi.

Alergarea cu plămânii și temerile unui alergător de vîrstă mijlocie

Publicat pe de

Scriam acum patru ani un articol numit „Alergarea cu inima” prilejuit de primele mele experiențe cu un ceas de alergare cu gps și hrm (detector de puls). Acum vreau să vă povestesc despre respirație și cum am reușit în acest an să alerg un semimaraton în 1:45 în condițiile în care nu mă așteptam la asta, mai ales că am început sezonul neantrenat cu un 2:23 în mai la București și un 2:20 în iunie la Deva. Dar să vă explic de ce nu m-am antrenat în primăvară. De frică.

Anul trecut, deși m-am antrenat temeinic, am abandonat și la semimaraton și la maraton. Motivul principal a fost că eram prea speriat că îmi crește pulsul. Adevărul e că dacă tragi tare și începe să te doară în dreptul inimii și simți tot felul de amorțeli în mâna stîngă, te cam sperii, mai ales dacă nu ai cunoștințe medicale. După abandonul de la maraton, am lăsat-o mai moale cu alergatul, m-am apucat de înot, problema e că durerile și amorțelile s-au accentuat și mai tare. Gata, am zis, la doctor frățică, să nu crăp prea devreme. Cardioloaga a încercat să mă liniștească, dar m-a programat la un set de teste. Când am ajuns la eco, doamna doctor de acolo abia s-a abținut… cred că ezita între să mă certe sau să râdă de mine. Am făcut și testul de efort, ăla când alergi pe bandă dar cu cablurile cardiografului pe tine, ca un borg. Nimic. Mă întrebase ea dinainte dacă am probleme cu gâtul, spatele, dar na, am vrut să mă asigur că nu e inima. Între timp mi-am amintit de o vizită la reumatolog de acum cca 5 ani pe care am făcut-o în scârbă atunci. Încă nu împlinisem patruzeci de ani și am fost trimis acolo cu… nici nu mai știu ce, cred că era fasciită plantară. Ce naiba să caut eu la reumatolog? Dar probabil au văzut ei ce strâmb sunt în spate. Da, dragi prieteni, cocoașa provoacă o flexie suplimentară din gât pentru a compensa și a ține capul drept. Țin minte că s-a uitat pe radiografia gâtului și m-a întrebat: te doare? Nu, zic. Atunci o să te doară! Pe atunci se numea artroză cervicală, acum după cinci ani e spondiloză. Șocurile de la alergat și rotirea continuă la înotul liber au generat reflexiile acelea nervoase din mâna stîngă. Vasăzică nu o să crăp de inimă (prea curând), doar sufăr de mambo(șorogit). De atunci fac regulat exerciții pentru gât și încerc să-mi îndrept spatele. Iar vara m-am apucat din nou de antrenament ca să cobor iar sub 2:00 la semimaraton. Aveam un record personal de 1:54 și doream să îl egalez.

Odată cu acest antrenament m-am hotărât să îmi schimb modul de respirație. Motivul e simplu: eram obișnuit cu un pattern de 3 pași cu inspirație și 3 cu expirație, ceea ce înseamnă că expiram tot timpul pe același picior. Ghici care? Stângul, bineînțeles. Problema e că dacă tragi tare la distanțe mari, expirația pe același picior provoacă vibrații suplimentare în cutia toracică și obosește mușchii cu care respiri (intercostalele și diafragma) exact pe partea pe care calci în momentul expirării. Oboseala acestor mușchi poate duce la crampe ceea ce înseamnă dureri nasoale laterale (side stich). Toți cei care aleargă au experimentat asta. Chiar și la fotbal pe maidan poți avea dureri din astea, dar acolo de obicei este din lipsă de antrenament. La alergare, când ai un pattern de respirație cu un număr par de pași (la mine 3+3=6) și te apucă o durere laterală, atunci cel mai bine este să schimbi piciorul pe care începi să expiri. Problema e că acea parte este probabil neantrenată și te va apuca imediat și acolo. Soluția long-term este să te obișnuiești cu un pattern impar de respirație, de exemplu 4+3, 3+2 sau 2+1. pentru a obosi în mod egal ambele părți laterale, fiindcă vei expira când pe un picior, când pe celălalt. Budd Coates predică asta pe RunnersWorld.com la http://www.runnersworld.com/running-tips/running-air-breathing-technique, deși el începe cu respirația din burtă, chestie care mie nu îmi iese și sincer să fiu, nici nu cred în ea. Cealaltă idee a sa, cu pattern-ul impar însă mi-a folosit foarte foarte mult. Nu a fost ușor. Mi-au trebuit vreo 5-6 săptămâni de alergare (de 3 ori pe săptămână) ca să mă obișnuiesc, mai ales că intercostalii de pe cealaltă parte se revoltau continuu pînă i-am antrenat suficient. După aceea însă parcă am căpătat aripi. A trebuit să îmi modific planul de antrenament fiindcă puteam să alerg mult mai repede. La ultimul long-run, cu două săptămâni înainte de cursă, mi-am spulberat recordul personal cu un 1:49 sec. Era clar că acum era momentul pentru acel 1:45 pe care îl ratasem anul trecut.

Și mi-a ieșit. Vă recomand și vouă respirația cu număr impar de pași. Vedeți ce zice Budd la linkul de mai sus și let’s hit the road!

Echipa Microsoft la maratonul Bucureștiului 2013

Publicat pe de

Mă uitam acum la Eurosport la maratonul New York-ului și mi-am amintit că nu am publicat rezultatele noastre după maratonul Bucureștiului de acum o lună. Am avut 17 finisheri și 11 recorduri personale. Voi scrie un articol separat despre cum am reușit să ajung în 1:45 la semi.

Maraton 42.2km:

Mihai Călțaru 3h26min PR
Oana Terteleac 4h12min pacemaker

Semimaraton 21.1km:

Bogdan Nitulescu 1h35min PR
Zoli Herczeg 1h45min PR
Marius Milescu 1h51min  
Radu Lazăr 1h55min PR
Traian Bota 1h59min PR
Raluca Mateescu 2h10min  
Mihai Sbîrcea 2h14min PR
Emanuel Ceciu 2h27min PR
Alina Paraschiv 2h29min PR
Ana-Luisa Trifan 2h32min PR
Todi Pruteanu 2h34min  
Silviu Baciu DNS  

Ștafeta 4 * 10.5km: echipa Microsoft 4h04min:

Dumitrița Mardale 0h58min  
Simona Calfă 1h03min PR
Lili Drăghici 1h06min PR
Andrei Găman 0h57min